Opinii
Ori suntem supravegheați unitar, ori nu mai suntem!
Autor:Adrian MOŞOIANU
Marti, 15 Ianuarie 2013

Să lăsăm puțin la o parte dezbaterea despre dacă e bine sau nu ca industriile financiare din România să aibă parte de o supraveghere unificată şi să vedem cât de unitar ar fi cu adevărat sistemul de supraveghere care se propune...

Iar problema e că n-ar prea fi. Sau cel puțin așa rezultă din Ordonanța de urgență pe care Guvernul USL s-a grăbit să o adopte la foarte scurt timp după câștigarea alegerilor. Asta pentru că unii rămân în continuare „mai egali” decât alții. Piața bancară, cea mai importantă componentă a sistemului financiar, ar rămâne în afara jurisdicției noii Autorități de Supraveghere Financiară (ASF). Iar din declarațiile oficiale rezultă că, deși banca centrală dorește să aibă un oarecare cuvânt de spus în ceea ce privește ASF, nu vrea câtuși de puțin să se implice instituțional în cadrul acestei entități.


Băncile  – „sistemul nervos” al organismului financiar
În România, sistemul bancar este un gigant în comparație cu celelalte trei industrii financiare luate la un loc. A fost, de altfel, unul din principalele argumente ale Guvernatorului BNR, Mugur ISĂRESCU, pentru înființarea ASF în forma gândită de Guvern: Avem această recomandare de la BCE, ca în ţările unde pieţele financiare nebancare nu sunt mari, cum este şi situaţia României, să unificăm instituţiile de supraveghere. După cum ştiţi, 94% din intermedierea financiară reprezintă piaţa bancară. Pentru 3-4% din piaţă, să stai cu trei instituţii este un mic lux.
Dacă însă tendința europeană este de integrare sistemică a piețelor, atunci este firesc ca și supravegherea să fie cu adevărat unificată și deci să cuprindă și băncile sub „umbrela” sa. Acest model funcționează, de altfel, în câteva dintre cele mai avansate și mai complexe economii din zona euro, cum ar fi Germania, Austria sau Olanda.
Guvernatorul BNR, Mugur ISĂRESCU, este însă de altă părere și susține supravegherea separată a sistemului bancar: Banca Centrală Europeană sprijină ideea ca supravegherea bancară, de regulă, să fie la banca centrală, întrucât la banca centrală se află cei mai buni specialiști. Există, în mod natural, o concentrare de informații. Nu uitați că toate conturile băncilor comerciale există la banca centrală.
Perfect adevărat. Numai că același argument poate fi utilizat foarte bine și pentru susținerea includerii sistemului bancar în cadrul supravegherii financiare unitare. Ba chiar mai mult, pentru ca respectiva supraveghere să fie exercitată de la nivelul băncii centrale.


Banca centrală „vede” cel mai bine riscul sistemic
Într-adevăr, o bancă centrală „vede” cel mai bine evoluțiile fluxurilor financiare dintr-o economie și este cel mai bine poziționată (cel puțin teoretic) pentru a detecta riscurile sistemice. În plus, peisajul financiar actual, inclusiv de la noi, este dominat de grupuri integrate, care derulează de multe ori activități în mai multe subsectoare ale finanțelor (bănci, asigurări, pensii private, piață de capital). Iar aceste grupuri intermediază un bun – banii – asupra căruia băncile centrale au monopol, atât în privința producției, cât și a prețului.
De altfel, tocmai din pricina acestei integrări și a riscurilor sistemice derivate de aici a fost înființat Comitetul Național pentru Stabilitate Financiară (CNSF), ai cărui membri sunt Guvernatorul BNR, Ministerul Finanțelor Publice, Președinții CSA, CSSPP și CNVM, precum și Directorul executiv al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB). Comitet în care este vorba de cooperare interinstituțională, dar în care, în mod absolut firesc, BNR deține de facto rolul central.
Să nu uităm că un alt argument al Guvernatorului BNR pentru înființarea ASF a fost acela că România trebuie să aibă o unică reprezentare în Con­siliul European de Risc Sistemic şi tre­buie să definească cine anume este repre­zen­tantul la nivel european pe probleme de macroprudenţialitate.
În aceste condiții, ar fi mai firesc, mai eficient și mai „ergonomic” ca, în loc să se desființeze actualele structuri de supraveghere financiară în scopul înființării ASF (cu haosul instituțional și organizatoric de rigoare), să se acorde prin lege noi atribuții CNSF, astfel încât Comitetul să devină respon­sabil cu supra­vegherea unitară a indus­triilor fi­nan­ciare românești. Sau, precum în Irlanda, Cehia sau Slovacia, ca supra­vegherea tuturor piețelor finan­ciare să treacă în sarcina băncii centrale, iar actualele structuri de supra­ve­ghe­­re nebancară să fie preluate ca depar­ta­mente în cadrul acesteia.

E nevoie de mână de fier în mănușă de catifea
În varianta actuală a OuG de înființare a ASF, nu e clar cum s-ar reduce cheltuielile de funcționare, de vreme ce se stipulează că întreg personalul de la CSA, CSSPP și CNVM va fi preluat în organigrama ASF, cu salariile neschimbate. Pe de altă parte, este de prevăzut că, oricât de bine intenționată, încercarea de optimizare a costurilor în ASF va duce, practic, la un „război” pentru putere între cele trei foste instituții, iar un eventual compromis riscă să însemne chiar costuri suplimentare.
Costuri suplimentare riscă să apară și din specularea necesității de armonizare a activității de supraveghere pe cele trei piețe și de compatibilizare a normelor și reglementărilor. În aceste condiții, doar BNR pare să dispună de autoritatea și expertiza necesare pentru succesul proiectului de unificare a supravegherii financiare.

O tendință firească pentru zona euro
Ar dori însă BNR să supravegheze direct și oficial toate piețele financiare din România?
CSA, CSSPP și CNVM joacă fiecare un rol dublu în prezent, respectiv au în „fișa postului” atât supravegherea prudențială a industriilor respective, cât și protecția consumatorilor, fie ei asigurați, participanți la fonduri de pensii sau investitori. Nu la fel stau lucrurile cu BNR. Clienții nemulțumiți ai băncilor nu se pot adresa băncii centrale, ci doar ANPC sau direct justiției.
Dacă BNR ar prelua supravegherea întregii industrii financiare, ar fi nevoită, printre altele, să înceapă să se ocupe și de relația dintre furnizorii și consumatorii de servicii financiare. Respectiv, printre altele, să primească memorii, mail-uri și telefoane de la șoferii nemulțumiți pe care unii asigurători îi tot amână cu despăgubirile sau de la „victimele” (mai mult sau mai puțin mondene) ale unui Cristian Sima. Un rol pe care nu e deloc sigur că BNR ar fi dispusă să și-l asume.
Chiar, vi-l imaginați pe Adrian VASILESCU, Consilierul Guvernatorului BNR, ieșind în fața presei pentru a vorbi despre scumpirea RCA sau despre relația asigurătorilor cu service-urile auto? Subiecte chiar mai antipatice decât faimoasa OuG 50.
Pe de altă parte, dacă România are în continuare ca obiectiv aderarea la zona euro, s-ar putea ca, până la urmă, BNR să nu aibă de ales. Inevitabil, băncile centrale naționale ale statelor din Euroland își pierd principala atribuție actuală, aceea de decidenți de politică monetară, în favoarea BCE. În concluzie, este firesc ca, în perspectiva trecerii la euro și oarecum în compensație pentru pierderea de putere suferită, BNR să își întărească instituțional rolul de supraveghetor al industriei și de protector al clienților acesteia.

Un model „pe val” în toată Europa
În 2006, Slovacia, țară actualmente membră a zonei euro, a desființat Autoritatea pentru Piața Financiară (responsabilă până atunci, precum ASF, cu industriile financiare nebancare) și a transferat toate atribuțiile acesteia la nivelul băncii centrale. Astfel, în organigrama Băncii Naționale a Slovaciei au fost incluse departamente responsabile cu supravegherea în asigurări, pensii private și piață de capital.
În Irlanda, banca centrală a fost desemnată drept unic supraveghetor al tuturor piețelor financiare în 2010, după desființarea Autorității de Reglementare a Serviciilor Financiare. În afara zonei euro, Cehia practică supravegherea financiară unitară prin intermediul băncii centrale încă din 1993.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului ( Ori suntem supravegheați unitar, ori nu mai suntem!).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!