Opinii
Alfabetizarea în asigurări - Soluţie sau problemă?
Autor:Dr. Alin T. BĂIESCU
Vineri, 23 August 2013

Constat cu satisfacţie că, de ceva vreme încoace, tot mai multe voci din piaţa locală de asigurări militează vehement pentru creşterea gradului de educaţie al populaţiei: financiară - în general, de asigurări - în special. Să ştie şi să înţeleagă oamenii de ce, unde şi sub ce formă o asigurare îi poate ajuta, astfel ca, în final, să se asigure mai mulţi şi mai mult, să aibă cu toţii protecţia financiară adecvată împotriva diverselor riscuri.
Dar totuşi, o fi bine, o fi rău?

Tsunami-ul financiaro-educaţional

Una dintre caracteristicile esenţiale ale evoluţiei pieţelor financiare din ultimele decenii o constituie faptul că acestea au devenit extrem de accesibile publicului larg. Economiile au fost invadate de produse tot mai multe şi mai complexe; concomitent, s-au produs modificări majore în ceea ce priveşte comportamentul individual de planificare financiară, de îndatorare, de gestionare a riscurilor.
Totodată, pe cât de alert a fost ritmul de dezvoltare al sectorului financiar, pe atât de lent a fost cel al creşterii gradului de educaţie financiară a populaţiei (adică, al capacităţii de a înţelege şi utiliza corect instrumentele financiare din piaţă). E precum un clovn debutant care, obişnuit fiind să facă jonglerii doar cu 3 mere, subit i se aruncă şi 5 popice, respectiv 3 torţe aprinse... Iar de aici, continuarea o ştim cu toţii!

Să ne definim şi să ne măsurăm „analfabetismul”

Erudiţii se plâng de peste 15 ani că populaţia României este ne-educată din punct de vedere financiar. Aşa e! Dacă ne încălzeşte cu ceva, nici vest-europenii sau americanii nu stau cu mult mai bine la acest capitol (demonstrat pe studii!).
Pe de altă parte, eu mă încăpăţânez să nu cred că în toată această perioadă nu s-a făcut nici măcar un pas înainte. Cum ştim însă dacă am evoluat, şi dacă da, cu cât?
Adică, o persoană e considerată analfabetă dacă cunoaşte doar literele A, B şi C, la fel ca alta care le ştie pe toate până la M. Dar a doua e mai evoluată; adică sunt şanse ridicate ca într-o anumită perioadă să cunoască toate literele, iar apoi să citească pe silabe, după care cuvinte întregi şi, într-un final, să parcurgă rapid pagini întregi. Noi în ce stadiu ne aflăm cu educaţia financiară? A evaluat cineva vreodată în România acest lucru? Poate e momentul să o facem...
Unde să mai punem şi că nu există un program naţional al cărui obiectiv să fie creşterea nivelului de educaţie financiară al populaţiei. Să înceapă din şcoala primară (iar responsabil de acesta să fie zona academică), iar apoi să se continue pe tot parcursul vieţii de adult (cu responsabilitate pentru mediul de business).

Educarea publicului – mărul cunoaşterii şi... al discordiei?

La ce consider că operatorii din piaţă ar trebui să fie extrem de atenţi e faptul că un public mai educat presupune şi o serie de efecte colaterale, cu siguranţă nedorite de către unele companii de asigurări sau brokeri din piaţă.
Un public educat este unul care doreşte să înţeleagă înainte să cumpere.
Un public educat este unul care pune întrebări şi aşteaptă răspunsuri argumentate, pertinente, documentate; şi nu sunt convins că toţi agenţii din piaţă au capacitatea de a face faţă unor astfel de rigori.
Un public mai educat este unul care analizează constant poliţele pe care le are şi realizează, uneori, că anumite clauze chiar nu i se potrivesc, le-a cumpărat la insistenţele şi „vrăjelile” agentului de asigurare.
Un public educat este unul care înţelege că „ieftin” sau „scump” nu înseamnă exclusiv evaluarea preţului, ci a costului în raport cu beneficiile primite.
Un public educat este unul care îşi cunoaşte drepturile şi obligaţiile, are pretenţii la beneficii corespunzătoare ale produsului, dar şi la servicii la anumite standarde.
Un public educat este unul care luptă pentru drepturile sale, face reclamaţii şi aşteaptă soluţii corecte la problemele pe care le ridică.
Dar, înainte de a avea un public atât de educat, noi - ca şi asigurători, brokeri sau instituţii ale pieţei, cred că trebuie să ne pregătim corespunzător în acest sens.

Educaţie vs. Încredere

Creşterea pieţei de asigurări poate fi stimulată prin mai multe tipuri de acţiuni.
Unele care se întind pe o durată mai lungă şi ale căror efecte se vor resimţi în timp (precum procesul de educare financiară a populaţiei), altele care pot fi încadrate în categoria „quick wins”; şi aici mă refer la creşterea încrederii populaţiei în sistemul de asigurări.
Cum? Prin a promite (noi – asigurători, brokeri, organizaţii din piaţă) doar ce realmente putem face; şi, după aceea, de a ne ţine de promisiunile făcute. Iar dovadă că lucrurile nu se întâmplă chiar aşa stau statisticile din piaţa locală privind numărul ridicat şi în creştere al reclamaţiilor făcute de către clienţi.
Căci cea mai bună modalitate de a învăţa, de a educa, este propria experienţă, nu-i aşa? Altfel,  degeaba citesc clienţii o sumedenie de broşuri despre ce înseamnă o asigurare, cum îi poate ajuta un astfel de produs, dacă poliţa pe care o au nu respectă întocmai ceea ce scrie la carte!
Un public educat are multe avantaje.
Nu sunt convins că toţi operatorii din piaţă au capacitatea de a rezista acestora...

Evaluarea gradului de educaţie financiară

Un exemplu de indicator care evaluează nivelul culturii financiare a populaţiei este cel dezvoltat de către MasterCard – MasterCard Financial Literacy Index.
Calcularea acestui index se realizează pe baza răspunsurilor furnizate de către un eşantion reprezentativ pentru populaţia studiată, întrebările fiind grupate pe trei arii de interes: Cunoştinţe de bază pentru gestiunea banilor (pondere 50%), Planificare financiară (30%) şi Investiţii (20%).

Un clasament Gallup, din noiembrie 2012, arată că, sub aspectul onestităţii şi eticii, agenţii de asigurări înregistrează 15 puncte: la o distanţă imensă de locul 1 – asistentele medicale cu 85 puncte, şi foarte aproape de senatori – cu 14 puncte, şi vânzătorii de maşini – cu 8 puncte. Oare de ce?

Eterna dilemă: Oul sau Găina?

Un studiu din 2011 al Financial Literacy Center – USA („Geografia educaţiei financiare” pentru SUA), demonstrează existenţa unei strânse legături (indirecte, însă) între gradul de educaţie financiară şi gradul de sărăcie al populaţiei din cele 50 de state nord–americane: cum era de aşteptat, un nivel redus de cunoştinţe financiare se regăseşte în statele cele mai sărace.
Întrebarea care se pune, însă, este: „Care este cauza şi care este efectul?” Altfel spus, analfabetismul financiar generează sărăcie SAU sărăcia duce la un nivel redus al educaţiei financiare?

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Alfabetizarea în asigurări - Soluţie sau problemă?).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!