Asigurări
Ar fi compensarea directă utilă pentru piaţa RCA?
Autor:Mihai CRĂCEA
Vineri, 05 Februarie 2016

Prima discuţie concretă despre o posibilă introducere a compensării directe pe RCA în România a fost demarată în 2012, iar acum, în  contextul dezechilibrelor din piaţă, subiectul pare a reveni în atenţia publicului. În Europa, prima formă a compensării directe a fost  implementată încă din 1968, această practică regăsindu-se în mai multe ţări, fără a reprezenta însă o opţiune majoritară.

O iniţiativă legislativă recentă a unui deputat independent, cât şi o menţiune a Autorităţii de Supraveghere Financiară conduc către ideea  unei iminente implementări a unui sistem de decontare directă pe segmentul RCA din România.

Decontarea directă permite păgubiţilor în accidente de vehicule, în anumite condiţii, să poată merge la propriul asigurător pentru a obţine despăgubirea aflată, de altfel, în sarcina asigurătorului celui vinovat de accident. Cu alte cuvinte, în cazul în care ai fost accidentat din vina altui şofer, propriul asigurător RCA te va despăgubi, urmând să recupereze contravaloarea daunei de la asigurătorul părţii vinovate.

În modelul clasic de despăgubire pe RCA, cum este şi cel din România, calitatea serviciilor oferite de asigurătorul unde se încheie poliţa  este foarte puţin relevantă pentru asigurat, pentru că nu el este beneficiarul direct al despăgubirii. În acelaşi timp, în cazul în care suferă o daună, se îndreaptă către asigurătorul părţii vinovate, pentru care el reprezintă doar un păgubit şi nicidecum un client.

80% din daunele pe RCA în Franța soluţionate prin compensare directă

Aşadar, această procedură, în teorie, ar trebui să conducă la o concurenţă corectă între jucătorii din piaţă şi la creşterea calităţii serviciilor. Pe cale de consecinţă, dacă serviciile nusunt de calitate, clientul se va muta la alt asigurător. Desigur, nu există nicio garanţie că acest  lucru se va şi întâmpla.

Un alt avantaj ar fi că ar ajuta la reglarea mai rapidă a decontărilor între asigurători, mai ales în situaţia când o companie CASCO acoperă pagubele suferite de un client al său din pricina altui şofer. În prezent, astfel de situaţii se reglează de cele mai multe ori în instanţă, după procese îndelungate care imobilizează fonduri şi generează cheltuieli suplimentare, dar care în realitate nu fac decât să ajute  compania datornică să îşi amâne momentul plăţii sau să își reducă suma datorată.

În principiu, există două forme pe care le ia gestionarea daunelor în sistem de compensare directă: pe bază de costuri efective sau pe bază de comision (forfetar). Pe ambele le veţi regăsi mai detaliat în cele ce urmează.

Modelul francez şi succesul unui acord voluntar 

Franţa este, probabil, cel mai de seamă exponent al metodei compensării directe pe RCA şi, totodată, prima țară în care a fost implementat un astfel de mod de lucru. Procedura, reglementată în prezent de convenţia IRSA, este operaţională din 1968, fiind  rezultatul unui acord încheiat între asigurătorii RCA. Este important de menţionat că aceasta nu este o procedură obligatorie pentru clienţi, însă a devenit utilizată pe scară atât de largă, încât pare aproape o regulă. De asemenea, din 2002, schema include şi proceduri de  management al daunelor pentru vătămări corporale.

Sistemul funcţionează având la bază un organism independent de compensare, non-profit, care gestionează decontările între companii.  Pe data de  5 a fiecărei luni calendaristice, toţi asigurătorii îşi calculează şi trimit sumele plătite în numele celorlalţi participanţi la sistem  şi le transmit spre decontare cu termen până la finele lunii. În cazul în care o companie întârzie plata, suportă o penalizare de 5% din  suma restantă pentru fiecare lună de întârziere.

1.236 euro dauna medie RCA în Franța

În interiorul organismului de compensare există şi un centru de arbitraj care soluţionează eventualele dispute, în număr de circa 60 pe  an, precum şi un comitet de etică, care monitorizează modul de lucru al asigurătorilor. De asemenea, pentru a limita eventualele dispute, asigurătorii au agreat o listă comună de regularizatori, precum şi un protocol de stabilire a culpei în accidentele de vehicule,  similar cu cel folosit şi în România pentru spețele de constatare amiabilă.

În cadrul sistemului francez funcţionează ambele forme de decontare, în funcţie de valoarea daunei, respectiv pe bază de costuri efective au forfetar (pe bază de comision fix pe dosar de daună). Comisionul amintit reprezintă practic valoarea daunei medii pentru pagube  materiale, actualizată în fiecare an. În prezent, cifra se ridică la 1.236 euro.

Astfel, conform acordului încheiat de asigurători, dacă o daună nu depăşeşte valoarea de 6.500 euro, aceasta poate fi gestionată fără  nicio restricţie de asigurătorul păgubitului, care solicită ulterior spre decontare suma fixă de 1.236 euro per dosar, deci nu are niciun  interes să exagereze valoarea despăgubirii. Pe de altă parte, în cazul în care pragul de 6.500 euro este depăşit, asigurătorul păgubitului  are două opţiuni: să gestioneze dauna şi să solicite întreaga sumă ce depăşeşte valoarea de 6.500 euro, dar numai cu acordul asigurătorului vinovatului sau poate să îl îndrume pe păgubit către asigurătorul părţii adverse care va prelua mai departe speţa.

Francezii par a fi găsit un model de succes, bazându-se pe economiile generate de dispariţia regreselor din instanțe şi, în principal, pe  buna credinţă a companiilor din sistem, astfel încât, în prezent, circa 80% din daunele pe RCA sunt soluţionate prin compensare directă.

Voluntariatul francez vs. obligativitatea italiană

Un sistem aproape identic există şi în Italia, unde asigurătorii auto au încheiat un acord în acest sens încă din 1978, bazat pe  compensarea efectivă a costurilor, însă a căpătat în 2007 caracter obligatoriu, procedura fiind reglementată printr-o lege specială. Se aplică atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale (dacă gradul de invaliditate nu depășește 9%) și pentru bunuri  transportate.

Decontarea directă implementată în Franţa în 1968

Însă, tocmai această legiferare schimbă raporturile dintre un păgubit şi propriul asigurător şi, în cazul în care acesta este nemulţumit de  compensaţia efectuată, se poate îndrepta cu uşurinţă împotriva companiei la care are încheiată poliţa RCA, deşi aceasta din urmă preia practic o obligaţie a unui alt asigurător. Această situaţie, alături de trecerea la sistemul de compensare între asigurători bazat exclusiv pe  o valoare fixă a dosarului gestionat pare a conduce la anumite dificultăţi.

25.000 euro limita daunelor ce pot fi soluționate prin compensare directă în Belgia

În 2013, autoritatea în domeniul concurenţei din Italia a publicat un raport care investiga cauzele unor creşteri de preţuri în piaţa RCA şi  care a făcut referire directă la un management ineficient al daunelor soluţionate prin compensare directă. Această situaţie, alături şi de  alţi factori – unul dintre ei fiind frauda, a produs pierderi în 27 din cele 30 de provincii italiene analizate, care s-au transformat ulterior în majorări de tarife.

Compensarea directă în Italia opţională din 1978, obligatorie din 2007

Dezavantajul unui sistem de compensare între asigurători bazat pe cost fix de dosar, şi în condiţiile unei proceduri de clearing imperfectă, este că va produce de fiecare dată o pierdere unei companii când dauna achitată depăşeşte preţul prestabilit al dosarului, respectiv un  câştig atunci când plăteşte mai puţin. Astfel, companiile de asigurări trebuie să fie eficiente atunci când îşi reglează procedurile interne de management al daunelor deşi, cum menţionam anterior, ele preiau o obligaţie a unui alt asigurător.

Experienţa altor ţări cu sisteme de compensare directă

Scheme de compensare directă mai sunt utilizate şi în Spania (1982), Portugalia, Belgia (1972), Rusia (2009), Grecia (2000) şi Polonia (2015), în timp ce Turcia se află în faza incipientă a implementării acestei proceduri. Sistemul a fost adoptat şi în anumite state  americane şi provincii din Canada, însă nu este utilizat la nivel naţional.

În Belgia, spre exemplu, compensarea directă, la care  asigurătorii recurg în mod voluntar, poate fi utilizată şi pentru vătămări corporale,  atât timp cât în urma accidentului nu au rezultat decese sau invalidităţi permanente. În cazul daunelor materiale, prejudiciul nu trebuie să  epăşească 25.000 euro, altfel se recurge la metoda tradiţională. De asemenea, pentru a evita disputele, şi asigurătorul păgubitului, şi cel al părţii vinovate au dreptul să evalueze dauna, însă sunt obligaţi să îşi suporte fiecare cheltuielile aferente. Până la o valoare a  daunei de 8.500 euro, compania de asigurări a păgubitului va solicita organismului de clearing special constituit ca suport pentru acest  sistem o sumă fixă pe dosar, aflată acum în jurul valorii de 1.500 euro. Pentru daune între 8.500 şi 25.000 euro, se solicită valoarea exactă plătită drept despăgubire. Şi în Belgia este utilizat un protocol încheiat între companii care ajută la stabilirea şi recunoaşterea  culpei cu mai mare uşurinţă.

15 zile termenul de decontare pentru asigurătorii din Rusia

În Rusia, până la devenirea obligatorie a compensării directe în anul 2014, exista de câţiva ani un acord voluntar între asigurători similar  celui din Franţa, însă bazat pe cost fix de dosar. Condiţiile în care putea fi utilizată compensarea directă sunt similare celor referitoare la  folosirea constatului amiabil: accident cu două maşini, cu poliţe RCA valabile şi fără vătămări corporale.

Totuşi, până la momentul modificării din 2014, atât păgubiţii, cât şi asigurătorii au întâmpinat numeroase dificultăţi. În încercarea de a  obţine un câştig, asigurătorii acceptau daunele propriilor asiguraţi doar atunci când nu depăşeau valoarea prestabilită a costului pe dosar.  În caz contrar, păgubiţii erau forţaţi să meargă la asigurătorul părţii adverse, unde serviciile lăsau de multe ori de dorit.

1 aprilie 2015 Polonia implementează decontarea directă voluntară

Această practică, neconcurențială de altfel, a condus în cele din urmă la numeroase dispute între asigurători. De aceea, odată cu  devenirea obligatorie a compensării directe, pe bază de cost efectiv sau real al dosarului, suportul fiind oferit de organismul de clearing  administrat de biroul local al asigurătorilor auto, aceste probleme par a-și fi găsit rezolvarea. Nu există o limită a pagubei până la care să  oată fi utilizată compensarea directă, iar asigurătorul părţii adverse are obligaţia de a rambursa suma restantă în cel mult 15 zile de la depunerea ultimului document la dosar, dacă se cere suma întreagă. Legea permite, de asemenea, companiilor să încheie înţelegeri  proprii referitoare la termene de plată şi modalităţi de calcul al nivelului compensării.

8 companii aplică voluntar decontarea directă în Polonia

Începând cu 1 aprilie 2015, şi Polonia a optat pentru implementarea compensării directe, însă pe bază de acord voluntar. Asigurătorii au putut adera astfel la schema de compensare directă gestionată de Camera de Comerţ din Polonia, care reuneşte în prezent 8 companii  cu o cotă de piaţă cumulată de 68% pe linia RCA. Scopul este, ca şi în alte ţări, de a spori calitatea serviciilor oferite păgubiţilor şi de a  regla dezechilibrele din piaţă. Şi în Polonia, condiţiile utilizării compensării directe sunt similare celor din Rusia, dar valoarea maximă a daunelor soluţionate prin compensare directă nu poate depăşi 6.650 euro. În Polonia în schimb, este uşor prematur să fie evaluate efectele trecerii la compensarea directă.

Germania şi Marea Britanie, unele dintre cele mai mari pieţe RCA din Europa, nu au implementat compensarea directă.

Compensarea directă, o posibilă soluţie pentru piaţa românească?

Schema propusă în 2012 constă în implementarea unui sistem similar celui din Italia, în care stabilirea răspunderii să se facă pe baza  criteriilor de determinare a responsabilităţii părţilor implicate în accident, compensările calculându-se în funcție de costurile medii cu  daunele pe RCA la nivelul anului anterior. Valorile medii urmau a fi stabilite de entitatea de supraveghere şi de UNSAR şi comunicate pentru fiecare an printr-un ordin emis de supraveghetor.

Sistemul urma să fie strict reglementat, propunerea de atunci fiind încheierea unui acord care să prevadă procedurile de soluţionare a  acestor dosare şi înfiinţarea unui centru de compensare, fie ca entitate separată, fie ca departament în cadrul UNSAR.

Ce părere au asigurătorii din România

Efectele unei astfel de practici ar fi greu de cuantificat având în vedere că, în momentul de faţă, modul de funcţionare poate fi cel mult  intuit sau comparat cu propunerea din 2012, neexistând un alt proiect concret. Totuşi, în contextul discuţiilor amintite, Uniunea Naţională  a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România nu a întârziat să reacţioneze şi a afirmat că implementarea unui sistem de  compensare directă nu ar reprezenta o opţiune fezabilă care să îmbunătăţească funcţionarea sistemului RCA.

Considerăm că această propunere contravine principiilor fundamentale ale răspunderii civile delictuale şi, în consecinţă, ale asigurării de  răspundere civilă, a subliniat UNSAR.

Compensarea directă nu ar reprezenta o opţiune fezabilă care să îmbunătăţească funcţionarea sistemului RCA.

Uniunea argumentează că răspunderea civilă este angajată faţă de o terţă persoană păgubită, iar instrumentul asociat (asigurarea de  răspundere civilă) este definit în consecinţă în Codul Civil, Art. 2.223. Practic, beneficiarul unei asigurări de răspundere civilă este  întotdeauna terţul păgubit, asiguratul putând încasa despăgubirea doar dacă face dovada că a despăgubit persoana prejudiciată. Dar şi în acest caz este vorba de restituirea unei despăgubiri plătite ca urmare a unui prejudiciu suferit de terța persoană şi nu de către asigurat.  Asigurarea obligatorie RCA este finalmente o asigurare de răspundere civilă.

UNSAR mai atrage atenţia că, deşi avantajul acestui sistem este în mod teoretic o calitate superioară a serviciilor, va genera totodată costuri  suplimentare atât pentru asiguraţi, cât şi pentru asigurători.

Fără a fi menţionate în mod clar şi funcţional criteriile de implementare pentru acest mecanism al decontării directe, dezechilibrul financiar deja  existent pe piaţa asigurărilor se va agrava, el fiind amplificat şi de regresele cauzate de companiile falimentare (n. red.. ASTRA Asigurări) sau în  dificultate, ce pun presiune suplimentară asupra restului societăţilor active în segmentul RCA.

Nu în ultimul rând, UNSAR mai spune că legislaţia în domeniu există şi este echilibrată, iar poziţia sa referitoare la cei care nu respectă regulile este că aceştia trebuie să suporte consecinţele prin aplicarea penalizărilor de către autoritatea de reglementare.

Ar fi compensarea directă benefică pentru piaţa românească?

Schemele de compensare directă ar fi soluţia ideală pentru a creşte calitatea serviciilor şi, pe termen lung, pot avea efecte pozitive şi asupra  preţurilor. Pe termen scurt însă, efectele sunt greu de cuantificat, dar pot fi măcar estimate pe baza experienţelor ţărilor ce au adoptat deja acest  sistem. Depinde foarte mult de relaţia dintre companiile de asigurări, cadrul legislativ, respectiv acordurile ce trebuie încheiate şi, nu în ultimul  rând, de buna credinţă a celor implicaţi.

Destul de neclar este efectul pozitiv asupra raportului calitate-preț, dar şi a costurilor cu despăgubirile. În primul rând, o concurenţă mai mare pe  calitatea serviciilor implică, de regulă, cheltuieli mai ridicate, nicidecum mai mici. Dacă adăugăm şi faptul că asigurătorul şi-ar putea recupera  contravaloarea pagubei de la cel al părţii vinovate într-un eventual sistem bazat pe costuri variabile, atunci nu există niciun motiv să fie chibzuit cu  despăgubirea. Dimpotrivă, ar fi un instrument de a pune presiune pe competitorii direcţi, fapt care se poate întoarce împotriva lui în orice moment, dând naştere astfel unui cerc vicios în care are de suferit, în ultimă instanţă, tot clientul.

De aceea, este util să fie analizate sistemele similare aflate în funcţiune în alte ţări. O privire mai atentă asupra celor care au aplicat decontarea  directă poate oferi soluţii, modele, dar poate ajuta şi la evitarea unor probleme rămase nerezolvate în ţările respective.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Ar fi compensarea directă utilă pentru piaţa RCA?).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!