Asigurări
Asigurarea, o soluţie la problema câinilor comunitari?
Autor:Adrian MOȘOIANU
Vineri, 01 Noiembrie 2013

Puțină lume știe că o astfel de poliță este obligatorie încă din 2002 pentru proprietarii anumitor rase canine considerate mai periculoase.

Pe 2 septembrie anul acesta, Ionuţ Anghel, în vârstă de 4 ani, a murit, după ce a fost atacat de câini pe un teren privat din apropierea Parcului Tei. Tragedia a stârnit un adevărat scandal național, a reîmpărțit România în două tabere, pro și contra eutanasierii câinilor fără stăpân, și a reimpulsionat apelurile politice și din partea societății civile pentru îmbunătățirea legislației în materie.

5.000 este numărul bucureștenilor mușcați de câini în primele 6 luni din 2013, potrivit datelor Institutului Matei BALȘ.

Pentru unele rase, asigurarea e obligatorie din 2002

Pe acest fond, profitând de concentrarea opiniei publice pe acest subiect, cei de la ASTRA Asigurări au lansat un produs destinat proprietarilor de animale de companie, care acoperă atât accidentele suferite de animalul aflat în proprietate sau în întreținere temporară, cât și răspunderea civilă față de terți. Prezenta asigurare acoperă răspunderea asiguratului pentru prejudiciile cauzate unor terţe persoane de comportamentul agresiv/ atacul câinelui aflat în proprietatea acestuia sau deţinut temporar, prejudiciu pentru care asiguratul răspunde potrivit legii, se arată în prezentarea produsului ASTRA Asigurări.
Ceea ce puțină lume știe, inclusiv dintre proprietarii de câini direct vizați, este că, de peste 10 ani, există o astfel de asigurare obligatorie prin lege. Astfel, în 2002, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență nr. 55 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi. Respectiva Ordonanță stabilește norme și reguli pentru stăpânii a două categorii de rase de câini, respectiv categoria I (câinii de luptă şi de atac, asimilaţi prin caracterele morfologice cu câini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog şi metişii lor) și categoria a II-a (câinii din rasele Staffordshire Bull Terrier, American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobănesc Caucazian, Cane Corso şi metişii lor).

50 cm este înălțimea minimă la nivelul umerilor a câinilor pentru care proprietarii din Hamburg ar putea fi obligați în viitor să cumpere asigurare de răspundere civilă.

Degeaba e lege, dacă nu se aplică

Pentru a putea deține câini din aceste rase, proprietarii trebuie să aibă vârsta minimă de 18 ani, să aibă capacitate deplină de exerciţiu și să nu fi fost condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni contra persoanei. Ei trebuie să-și înregistreze animalele la Asociația Chinologică Română și să își inscripționeze apartamentele sau imobilele cu avertismentul „Câine periculos" sau, după caz,  „Câine agresiv". De asemenea, trebuie să depună la Poliție o declarație pe proprie răspundere care să cuprindă numărul de identificare al câinelui, aplicat prin tatuare sau microcip, și dovada efectuării vaccinării antirabice şi a rapelurilor. Iar pentru câinii din categoria I (de luptă și de atac) este obligatorie sterilizarea, precum și achiziția unei asigurări de răspundere civilă pentru daune aduse terților.
Cu toate că Ordonanța este în vigoare din 2002, din discuții cu persoane din Poliție și cu proprietari de câini înscriși la Asociația Chinologică a rezultat că încheierea de asigurări de răspundere civilă de către deținătorii de câini de luptă și de atac constituie mai degrabă excepția decât regula. Este o situație asemănătoare din multe puncte de vedere cu cea a altor asigurări obligatorii prin lege, cum ar fi cea de locuință sau cea de răspundere civilă profesională a managerilor de societăți comerciale pe acțiuni. Legea există, dar nu are prevăzute mecanisme de control al aplicării ei și de sancționare a abaterilor.

489 mil.USD este valoarea despăgubirilor plătite anul trecut în SUA pe acoperirea de răspundere civilă pentru proprietarii de câini, parte a polițelor de asigurare a locuințelor, potrivit Insurance Information Institute.

E vorba de stimulente și cointeresare

Ce legătură există între tragica moarte a lui Ionuț, problema generală a câinilor vagabonzi și asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de câini? Este vorba de introducerea în sistemul instituțional a unui actor care să fie direct interesat, financiar, de respectarea regulilor. Acum, ca și în trecut, una dintre marile probleme este aceea că foarte multe persoane și organizații care  „adoptă" câini comunitari o fac exclusiv formal și pe hârtie. Iar ulterior, după ce reușesc să scoată câinii respectivi din adăposturile Ecarisajului, nu fac altceva decât să le dea iar drumul pe străzi, unde ajung din nou să reprezinte un risc pentru trecători.
Este, de altfel, ceea ce se reproșează pe scară largă și recentului proiect de norme de aplicare a Legii nr. 258/2013 privind gestionarea câinilor fără stăpân, elaborat de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Astfel, mai multe ONG-uri avertizează că, în baza acestor norme, adopţia câinilor din adăposturi se va face tot pe baza unei declaraţii pe propria răspundere, ceea ce reprezintă „premisa unei viitoare tragedii precum cea a lui Ionuţ Anghel".

100.000 USD este limita minimă de răspundere pentru care proprietarii de câini cu greutate mai mare de 10 kilograme din Texas, SUA, ar putea fi obligați să-și asigurare răspunderea civilă, potrivit unui proiect de reglementare.

Care ar fi rolul asigurătorilor

Potrivit proiectului de norme elaborat de ANSVSA, în cazul în care câinele adoptat va fi ţinut în aer liber, adoptatorul trebuie să facă dovada existenţei unei suprafeţe de teren care să permită amplasarea unor padocuri sau a unor cuşti. În cazul în care câinele adoptat va fi adăpostit în locuinţa adoptatorului, acesta trebuie să facă dovada existenţei unei suprafeţe locative de minimum 2,5 metri pătraţi pentru fiecare câine adoptat. ONG-urile susțin că normele sunt insuficiente și că toţi cei care adoptă câini ar trebui să fie obligaţi să prezinte dovada spaţiului, din care să rezulte condiţiile corespunzătoare de creştere şi adăpostirea câinilor, precum şi dovada resurselor materiale pentru creşterea şi întreţinerea câinilor.
Cei care adoptă câini comunitari din adăposturi ar putea fi obligați să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru eventuale daune cauzate terților drept condiție pentru aprobarea adopției. Avantajul social ar proveni din aceea că asigurătorii ar avea tot interesul să verifice dacă solicitantul de asigurare dispune de condițiile necesare pentru adăpostirea în siguranță a câinelui, respectiv dacă îl adoptă în adevăratul sens al cuvântului sau doar îl scoate din adăpost pentru a-l salva de eutanasiere.

3.000 este numărul de câini fără stăpân care au fost ridicați de pe străzile din București în lunile septembrie și octombrie 2013, potrivit Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA).

Și alții se gândesc la această soluție

 Asta din simplul interes financiar de a-și minimiza riscul de a fi nevoiți să plătească despăgubiri pe respectivele polițe. Astfel, selecția celor care vor să adopte maidanezi ar fi semnificativ mai riguroasă decât în prezent, când este făcută de funcționari fără nici un interes direct în rigurozitatea acesteia. Iar celor care nu prezintă suficiente dovezi privind seriozitatea intenției lor de adopție și capacitatea de a avea grijă de câinele adoptat fie li se vor impune prime de asigurare prohibitive, fie li se va refuza pur și simplu preluarea în asigurare. Caz în care nu vor mai putea să scoată câini din adăpost, polița de asigurare fiind condiție de aprobare a adopției.   
Bineînțeles, implementarea obligativității de asigurare ar putea crea o sumedenie de probleme, tehnice și nu numai. Iubitorii de animale ar putea reproșa ideii că, practic, descurajează adopțiile de câini comunitari, făcându-le mai costisitoare. Iar asigurătorii ar putea considera că inspecțiile de evaluare a riscului, care, în unele cazuri, ar semăna cu niște adevărate „anchete sociale", au costuri prea mari și că, în consecință, nu merită efortul abordării acestei linii de business.
Ceea ce merită reținut este că problema asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru proprietarii de câini se pune și în alte țări, care nu se confruntă cu flagelul câinilor vagabonzi, precum România. Astfel de inițiative au fost lansate, de exemplu, în unele orașe din Germania și Statele Unite și se referă la câinii care depășesc un anumit gabarit, fără a fi precizate rasele lor. De asemenea, în alte state, proprietarii de câini pot adăuga răspunderea civilă legată de aceștia pe lista de riscuri acoperite de asigurarea lor de locuință.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Asigurarea, o soluţie la problema câinilor comunitari?).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!