Pensii
Atenție! Risc politic
Autor: Daniela GHEŢU
Vineri, 15 Februarie 2013
Ioan VREME, CEO, GENERALI Pensii

De ce politicul ocupă un loc atât de important în evaluarea perspectivelor în domeniul pensiilor private? Un răspuns ar putea fi: pentru că ultimii ani au arătat că este factorul cu cel mai mare potenţial de pericol pentru această industrie financiară. „Basculările” de atitudine guvernamentală faţă de reforma pensiilor dovedesc că pentru clasa politică, până la urmă, cămaşa este întotdeauna mai aproape de piele decât sumanul, sau altfel spus, priorităţile pe termen scurt bat de departe obiectivele pe termen lung.

Criza financiară a afectat, cu siguranţă, rezultatele investiţionale ale fondurilor de pensii, dar n-a reuşit în nicio ţară din lume să pună în pericol existenţa însăşi a fondurilor,  „solvabilitatea” lor. Mai mult, a dovedit că existenţa acestora reprezintă, graţie orientării către investiţiile pe termen lung, un factor de stabilizare a pieţelor financiare. Totuşi, ce n-a reuşit criza pieţelor financiare a reuşit să facă în unele cazuri o viguroasă şi grăbită trasătură de „pix” guvernamental, care a frânat sau chiar a distrus total rezultatul unei construcţii migăloase, costisitoare şi bine făcută în ani de zile. Ne vom limita la două exemple grăitoare.


O cămaşă bugetară prea strâmtă
În regiunea Europei Centrale şi de Est, Ungaria constituie de departe exemplul cel mai dramatic: după 14 ani de funcţionare corectă, Pilonul II de pensii a fost practic desfiinţat. Cele 18 fonduri de pensii existente au fost obligate să transfere către sistemul public de pensii active în valoare de circa 12 miliarde euro. Ca urmare, în 2011 Ungaria şi-a redresat poziţia bugetară, printre altele reducându-şi datoria publică prin anularea titlurilor de stat deţinute de fonduri (cca. 5% din PIB), dar efectele pozitive ale acestei mişcări „haiduceşti” s-au oprit aici. Banii „recuperaţi” din visteria fondurilor de pensii au fost deja consumaţi, sistemul public de pensii s-a luptat în continuare, în 2012, cu un mare deficit, cât despre soarta viitorilor pensionari… capacitatea statului ungar de a le plăti pensii decente peste 10 – 15 – 20 de ani nu se poate cuantifica decât folosind mulţi de „dacă”, „depinde”, „în funcţie de...”.
Ungaria nu este însă un caz singular, nici în regiune, nici în lume, chiar dacă prin amploarea consecinţelor este în mod evident cel mai grav. Rămânând în ECE, putem aminti şi alte exemple. Între acestea, Slovacia este un caz cu multe semnificaţii care merită luate în considerare. Înainte de orice trebuie spus că sistemul de pensii private slovac este poate cel care s-a confruntat cu cea mai mare instabilitate legislativă – circa 20 de runde de modificări succesive, de la lansarea acestuia, în 2004, până în prezent, culminând cu măsurile adoptate în 2012 de Guvernul FICO, la al doilea mandat. Într-un prim pas, contribuţia a fost redusă de la 9% la 4% din salariu, după care fondurile de pensii de Pilon II au fost deschise, iar participanţii îndemnaţi printr-o campanie susţinută să le părăsească în favoarea sistemului public de pensii.
„Campania” din 2012, a treia din istoria recentă, s-a soldat cu retragerea a peste 70.000 de participanţi din sistem şi, potrivit estimărilor guvernamentale, ar trebui să aducă,  în 2013, bugetului pensiilor publice, un surplus de circa 250 milioane euro, reprezentând în principal activele deţinute de participanţii retraşi. Cele trei campanii au condus, în total, la retragerea a circa 249.000 de participanţi într-un interval de circa un an şi jumătate, timp în care au aderat la sistem alte 49.000 de persoane. Retragerea acestui număr important de participanţi lasă totuşi Pilonul II cu un total de peste 1,4 milioane de contribuitori.
Mai grav este că reducerea sub-stanţială a procentului de contribuţie - de la 9% la 4% din salariu -, afectează puternic economiile pentru pensie ale participanţilor rămaşi, scăzând în acelaşi timp atractivitatea şi credibilitatea sistemului. În acest moment, calendarul anunţat de Guvern prevede creşterea graduală a procentului de contribuţie la 6%, până în 2024 – o „revenire” nesemnificativă pentru participanţii de vârsta medie, cel puţin „modestă” pentru ceilalţi şi cu o foarte mică credibilitate pentru toţi.

“Am depăşit anii critici din punct de vedere al companiilor, al investiţiilor iniţiale. Consolidarea pieţei este un semn bun. A sosit momentul să ne gândim mai mult la clienţi, la calitatea comunicării cu ei.”

România – Un 2013 normal
Iată aşadar că operatorii din pensii private sunt pe deplin îndreptăţiţi să privească cu mare atenţie şi circumspecţie către clasa politică atunci când evaluează perspectivele activităţii lor. Că nici în România lucrurile nu stau altfel este un fapt dovedit de scurta istorie a sistemului de pensii private din ţara noastră: repetate încercări de a schimba din mers arhitectura sistemului, de a impune noi reguli de siguranţă, îngheţarea procentului de contribuţie în 2009... În plus, desele schimbări de echipă care au avut loc în ultimii ani în zona Executivului au făcut ca dialogul între piaţă, autoritatea de supraveghere în domeniu şi organismele centrale ale statului să intre adeseori într-o serie de iteraţii contraproductive, lăsând sub semnul întrebării multe chestiuni esenţiale.
Anul 2013 a început sub auspicii bune pentru pensiile private, în primul rând pentru că în actualul context politic ne aşteptăm să avem în factorul politic, pentru prima dată după mult timp, un partener de discuţii pe termen mai lung. Cred că suntem în sfârşit în situaţia de a pune în discuţie o strategie care să vizeze un orizont de 4 – 5 ani, ceea ce ar permite o mai bună predictibilitate a activităţii noastre şi mai multă siguranţă pentru participanţi, a afirmat Mihai COCA-COZMA, Vicepreşedinte APAPR, cu ocazia XPRIMM Annual Forecast Meeting 2013.
Care ar fi coordonatele esenţiale ale acestei strategii ? Definitivarea legii de plată a pensiilor, operaţiune al cărei termen de finalizare a fost depăşit deja de mult timp, adoptarea sistemului multi-fond de adecvare a profilului de risc investiţional cu vârsta participanţilor, definitivarea proiectului privind pensiile ocupaţionale, stabilirea unei strategii naţionale de dezvoltare a sistemului, eliminarea permanentului semn de întrebare care planează asupra respectării calendarului de creştere a contribuţiilor ori de câte ori se adoptă un nou buget.
În fond, poate că aşteptările industriei faţă de noua echipă guvernamentală ar trebui rezumate folosind cuvântul „normalitate”. Anul 2013 ne va arăta, între altele, dacă în asociere cu politicul, normalitatea poate să însemne constanţă, coerenţă, predictibilitate.



Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Atenție! Risc politic).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Cum arată perspectivele financiare pentru viitorii pensionari?

Alexandru CIUNCAN - Secretar General, APPA -Asociația Pentru Promovarea Asigurarilor
Ciprian LADUNCA - CFO, METROPOLITAN Life 
Sergiu Costache - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!