Opinii
Ce înseamnă că „asigurătorii străini scot bani din ţară prin reasigurare”?
Autor:Adrian MOŞOIANU
Vineri, 23 August 2013

Practica cedării de prime brute subscrise către reasigurători afiliaţi se supune aceloraşi reguli fiscale ca orice alt tip de tranzacţie intragrup şi e treaba ANAF să verifice corectitudinea preţurilor de transfer. Nici o lege sau normă în vigoare nu interzice şi nici nu limitează încheierea de contracte de reasigurare între societăţi din România şi reasigurători străini afiliaţi cu primele. Cu alte cuvinte, nu este nici o problemă în sine cu contractele de reasigurare încheiate între companii de asigurări din România şi reasigurători din acelaşi grup, cu condiţia ca aceste tranzacţii să nu se realizeze la preţuri „umflate”.

În ultimii ani, mai multe voci din piaţa locală de asigurări, dar şi din rândul autorităţilor, au ridicat problema contractelor de reasigurare pe care companiile de asigurări cu acţionari străini din România le încheie cu reasigurători care fac parte din aceleaşi grupuri financiare cu societăţile care cedează respectivele prime.
Ceea ce se insinuează, mai mult sau mai puţin explicit, este că, plasând o parte din riscurile asumate pe poliţele subscrise unor firme afiliate (uneori chiar companiilor-mamă) şi plătindu-le pentru asta, subsidiarele din România ale asigurătorilor multinaţionali nu fac decât să „sifoneze” bani în exterior, eventual reducându-şi astfel profiturile afişate şi plătind, în consecinţă, impozite mai mici statului român.

26,01% este ponderea în totalul subscrierilor din asigurări generale a primelor cedate în reasigurare pe acest segment în 2012, în creştere de la 21,89%, în 2011.

Reasigurare „în familie”

Ceea ce este cert este că cei mai importanţi asigurători străini din România fac parte din grupuri financiare în care există şi companii de reasigurare, cu care companiile româneşti derulează tranzacţii. Dacă este să ne referim doar la societăţile de asigurări generale străine din Top 10 românesc (pentru că cele de viaţă practică mult mai puţin cedarea în reasigurare), aproape toate se află în această situaţie.
De exemplu, în raportul anual pe 2011 al GENERALI România se precizează că contractele de reasigurare obligatorii au fost reasigurate de către GP RE, reasigurător captiv al holdingului GENERALI PPF care, la rândul său, s-a reasigurat la alţi reasigurători de prestigiu internaţional. Iar în cel pe anul trecut al UNIQA se spune că programele de reasigurare pentru anul de subscriere 2012 sunt incheiate / plasate cu UNIQA RE (membră a grupului UNIQA), companie înregistrată în Elveţia.
Și societăţile de asigurări generale controlate în România de VIENNA Insurance Group (VIG), OMNIASIG şi ASIROM operează cedări în reasigurare către compania specializată din cadrul grupului austriac, VIG Re, potrivit rapoartelor anuale ale celor două companii. La fel procedează şi cei de la ALLIANZ-ȚIRIAC, care lucrează cu reasigurătorul ALLIANZ Re, din cadrul grupului-mamă omonim. Iar cei de la EUROINS şi GROUPAMA colaborează pe partea de reasigurare direct cu companiile-mamă, respectiv EUROINS Bulgaria şi GROUPAMA SA din Franţa.

551,96 milioane lei este valoarea totală a veniturilor înregistrate de asigurătorii din România în 2012 din indemnizaţii recuperate de la reasigurători pe segmentul RCA, în creştere cu aproape 68% faţă de 2011 şi reprezentând aproape 30% din totalul indemnizaţiilor brute plătite pentru această clasă de asigurări.

O procedură legitimă

Nici o lege sau normă în vigoare nu interzice şi nici nu limitează încheierea de contracte de reasigurare între societăţi din România şi reasigurători străini afiliaţi cu primele. Potrivit Codului Fiscal, pentru orice companie, profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri. Dar, foarte important, Codul stipulează că tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului preţului pieţei libere, potrivit căruia tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în condiţiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relaţiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente şi că la stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind preţurile de transfer.
Cu alte cuvinte, nu este nici o problemă în sine cu contractele de reasigurare încheiate între companii de asigurări din România şi reasigurători din acelaşi grup, cu condiţia ca aceste tranzacţii să nu se realizeze la preţuri „umflate”, care să nu reflecte corect din punct de vedere economic riscurile transferate şi costurile acestora.
Pe de altă parte, tot ceea ce îi interesează pe clienţii deţinători de poliţe de asigurare, indiferent de preţul reasigurării, este ca eventualele despăgubiri datorate, decontate de reasigurători pe baza contractelor cu companiile de asigurări afiliate, să fie plătite integral, corect şi la timp. În plus, în actualele condiţii economice şi fiscale, în care majoritatea asigurătorilor oricum consemnează pierderi, iar profiturile sunt dublu impozitate (cota de 16% se aplică mai întâi profitului ca atare, iar ulterior dividendelor), este firesc ca firmele să încerce să-şi recupereze cât mai mult din investiţii, respectând totodată legea.      

524,46 milioane lei este valoarea totală a primelor brute subscrise cedate în reasigurare de asigurătorii membri ai UNSAR în T1 2013, valoare cu peste 31% mai mare decât cea din T1 2012 (398,92 milioane lei).

Se pot aştepta la inspecţii fiscale

Pe de altă parte, încă de anul trecut, cei de la Transfer Pricing Services, companie românească de consultanţă specializată în acest domeniu, atrăgeau atenţia, într-un studiu, că înăsprirea concurenţei (mai ales pe asigurări auto), scăderea primelor subscrise şi rezultatele financiare nefavorabile au dus la creşterea volumului primelor cedate în reasigurare de asigurătorii din România, multe dintre aceste tranzacţii fiind desfăşurate cu părţi afiliate, respectiv cu companii ce fac parte din acelaşi grup.
Dacă luăm în calcul şi fuziunile şi restructurările din ultimii ani de pe piaţa asigurărilor din România, precum şi interesul crescut al autorităţilor fiscale în investigarea preţurilor de transfer practicate în cadrul companiilor multinaţionale, ne aşteptăm ca societăţile din această industrie să facă în curând obiectul unor inspecţii fiscale. Din perspectiva preţurilor de transfer, activitatea de reasigurare ar putea să devină una dintre cele mai atent investigate tranzacţii în viitorul apropiat, se arată în studiul citat.

1,738 miliarde lei este valoarea totală a primelor brute subscrise cedate în reasigurare de asigurătorii din România în 2012, valoare cu peste 25% mai mare decât cea din 2011 (1,389 miliarde lei).

Cum determini preţul pieţei în absenţa pieţei?

Cu alte cuvinte, asigurătorii se pot aştepta la inspecţii fiscale menite să verifice conformitatea preţurilor tranzacţiilor efectuate de ei cu reasigurători afiliaţi cu regula preţurilor de piaţă, astfel încât aceste preţuri să nu fie exagerate şi să ducă la majorarea incorectă a cheltuielilor şi la diminuarea artificială a eventualelor profituri. Însă orice control de această natură, cu excepţia unor eventuale situaţii flagrante de exagerare, se confruntă cu probleme inerente de subiectivitate: cum faci să stabileşti care ar fi fost preţul pieţei în condiţiile în care nu avem de a face cu o tranzacţie obişnuită de piaţă, ci cu una între două entităţi afiliate?
Teoretic, în orice grup de firme, fiecare dintre companii este responsabilă pe cont propriu în faţa acţionarilor pentru activitatea sa, astfel încât nu ar avea nici un interes să accepte să plătească un preţ prea mare într-o tranzacţie cu altă firmă din grup. În practică însă, este nevoie de tranzacţii similare între entităţi neafiliate cu care să se poată face comparaţii, iar acest lucru poate fi destul de greu de realizat, mai ales într-un domeniu complex, cum este cel al reasigurărilor.

90% reprezintă procentul din totalul daunei maxime probabile brute de pe segmentul asigurărilor de riscuri de catastrofă naturală din România (estimată de CSA la 12,22 miliarde lei la 30.09.2012) care este în sarcina reasigurătorilor.

Ce metode se pot folosi?

Potrivit studiului celor de la Transfer Pricing Services, o alternativă ar fi să se demonstreze că preţurile de transfer ale tranzacţiilor de reasigurare între companii din acelaşi grup sunt determinate utilizând aceeaşi metodologie aplicată în cazul serviciilor de reasigurare desfăşurate cu entităţi independente.
În măsura în care această abordare poate fi susţinută de documente (...), pe baza acesteia pot fi documentate o serie largă de tranzacţii de reasigurare între companii ce fac parte din acelaşi grup, se menţionează în studiu.
Alte metode posibile ar fi utilizarea cotaţiilor oferite de brokeri pentru servicii de reasigurare similare, metoda marjei nete sau a celei mai bune alternative disponibile.
Indiferent de abordarea tehnică utilizată în cadrul dosarului preţurilor de transfer, autorităţile fiscale vor dori să constate faptul că reasiguratul a reţinut suficient profit în urma activităţii de cedare în reasigurare, conchide studiul.

Americanii vor să impună limite

În SUA se dezbate în prezent un proiect de lege privind limitarea deductibilităţii fiscale a cheltuielilor pe care companiile de asigurări le fac pentru a se reasigura la entităţi afiliate înregistrate în afara Statelor Unite, de obicei în paradisuri fiscale, cum ar fi Insulele Bermude. Cel mai probabil, o astfel de abordare nu ar fi posibilă în România, întrucât ar exista riscul ca autorităţile europene să considere că ar fi vorba de o discriminare fiscală între firme româneşti şi cele din alte state din UE, echivalentă cu o încălcare a libertăţii de circulaţie a capitalurilor în interiorul Uniunii.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Ce înseamnă că „asigurătorii străini scot bani din ţară prin reasigurare”? ).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!