Pensii
CEHIA: Cronica unei reforme îndelung aşteptate
Autor:Daniela GHEŢU

Nevoia de a reforma sistemul public de pensii este unul dintre puţinele subiecte care au generat un consens politic în Cehia ultimilor ani. Aflată în studiu de aproape şapte ani, îndelung negociată de forţele politice şi grupurile societăţii civile, anunţată ca iminentă şi apoi stopată, de câteva ori, reforma pensiilor pare a se afla, în sfârşit, pe ultima turnantă înainte de intrarea în dezbaterea legislativului. Totuşi, nu puţine sunt elemetele care mai stârnesc încă discuţii aprinse, iar finalul este încă incert.


Potrivit estimărilor, îmbătrânirea accelerată a populaţiei va conduce, în Cehia, inevitabil, la o adâncire a deficitului cu care bugetul public se confruntă deja, astfel încât în preajma anului 2050 acesta ar putea atinge un nivel de cca. 4% din PIB, iar situaţia n-ar putea fi îmbunătăţită nici prin absorbţia unor mase importante de emigranţi.
Raportul de ţară publicat de FMI în martie 2010 reafirmă necesitatea de a reforma suplimentar sistemul ceh de pensii, începând cu măsuri de reformare parametrică a pilonului public şi continuând cu întărirea Pilonului III de pensii private facultative şi introducerea Pilonului II, cu participare obligatorie. Documentul precizează că, în pofida subsidiilor şi avantajelor fiscale acordate, precum şi a unei largi participări – peste 70% din forţa de muncă salariată -, "volumul activelor acumulate în Pilonul III ceh este încă mic, reprezentând abia 5% din PIB-ul naţional". Luând în considerare nivelul contribuţiilor, în general foarte scăzut, analiştii FMI apreciază că pensiile private facultative din Cehia "funcţionează mai degrabă ca o schemă de economisire subvenţionată public, decât ca un sistem de economisire reală pentru pensie". În plus, Cehia este singura ţară din regiune în care larga participare a populaţiei la Pilonul III de pensii private facultative a pus în umbră, pentru mult timp, ideea de a implementa şi componenta obligatorie. Evoluţiile din ultimii ani au dovedit, însă, că amânarea n-a fost cea mai bună opţiune.
Potrivit analizei realizate de FMI, Cehia se numără printre ţările europene cu una dintre cele mai defavorabile dinamici demografice, urmând ca, până la orizontul anului 2060, procentul populaţiei vârstnice să crească de la 14%, în prezent, la peste 33%, în timp ce populaţia aptă de muncă se va reduce, ca pondere în totalul populaţiei, de la 71% la 54%. Ca urmare, deşi Cehia dispune în prezent de unul dintre cele mai bune sisteme de pensii publice din regiunea CEE, reuşind să asigure pensionarilor săi un nivel de trai comparativ cel din timpul vieţii active, se estimează că situaţia se va deteriora destul de rapid. Evaluările actuale arată că nivelul total al cheltuielilor cu pensiile ar putea urca de la 7,8% din PIB, în prezent, la peste 11% din PIB în 2060, din care peste 4 procente vor reprezenta nevoia de subvenţionare a sistemului public de pensii, de la bugetul de stat. Criza financiară a accentuat problemele pensiilor de stat, în condiţiile în care bugetul public de pensii a trecut de la suplusul din 2008, la un deficit de peste 30 miliarde CZK în 2009 şi de circa 24 miliarde CZK în 2010, ca urmare a declinului înregistrat în contribuţii, pe fondul creşterii şomajului şi al reducerii taxelor sociale, ca parte a pachetului de măsuri anticriză.

Ce propune noua reformă anunţată de Guvern?
Presa locală şi internaţională anunţa recent încheierea acordului final între membrii coaliţiei de guvernământ, de centru-dreapta, din Cehia, cu privire la principalele coordonate ale reformei pensiilor. În linii mari, noua legislaţie va oferi salariaţilor cu vârsta de până la 35 de ani posibilitatea de a decide să transfere în administrare privată 3 din cele 28 de procente din venitul salarial plătite pentru contribuţia la sistemul de pensii publice, cu condiţia de a adăuga acestei sume, prin efort propriu, şi o sumă reprezentând minimum 2% din salariu. Accesul cetăţenilor cu vârste de peste 35 de ani va fi permis cu condiţia aderării până la finele anului 2012. Funcţionarea propriu-zisă a Pilonului II va începe cu 2013, când se vor realiza primele viramente către fondurile de pensii.
Pentru a finanţa reforma, planul prevedea unificarea cotelor de TVA la valoarea, anunţată iniţial, de 20%, exceptând însă un număr important de produse alimentare pentru care TVA urma a rămâne la 10%, ca în prezent. Estimările guvernamentale pentru acest scenariu arătau că, în acest fel, reforma va avea un impact bugetar neglijabil. Potrivit calculelor, unificarea TVA la 20%, aplicată începând cu 2012, ar fi adus la bugetul de stat cca. 58 miliarde CZK (aprox. 2,4 miliarde euro). În ipoteza că la sistem vor adera cca. 50-60% dintre salariaţi, costurile anuale ale reformei, începând cu 2013 - primul an de contribuţie - se vor ridica la o sumă echivalentă care acoperă costul direct al viramentelor din bugetul de asigurări sociale către Pilonul II, de circa 20 miliarde CZK, deficitul produs prin scăderea taxelor sociale plătite de angajatori cu circa 1,8 puncte procentuale – 20 miliarde CZK-, deficitul curent al bugetului de pensii publice, precum şi o uşoară mărire a pensiilor publice în plată şi acordarea unor scutiri fiscale familiilor cu venituri mici, pentru a compensa creşterea TVA. Ca sursă suplimentară de finanţare, Guvernul intenţionează să direcţioneze către bugetul public de pensii o parte importantă a dividendelor furnizate de câteva mari companii de stat, în special din sectorul energetic.
Reacţia internaţională faţă de anunţata reformă nu s-a lăsat aşteptată. Fondul Monetar Internaţional a apreciat pozitiv măsurile, în timp ce marile companii de rating au anunţat că introducerea Pilonului II este de importanţă crucială pentru aprecierea ratingului de ţară al Cehiei. În prezent, Cehia este cotată cu "A" de STANDARD&POOR's şi “A1” de MOODY's. Reforma pensiilor va îmbunătăţi simţitor stabilitatea financiară a Cehiei pe termen lung şi va contribui semnificativ la menţinerea datoriei publice la un nivel comparabil cu cel actual, de 40% din PIB, un nivel considerat chiar "redus" după standardele europene, au comentat reprezentanţii agenţiilor menţionate.

Un proiect şi mai multe semne de întrebare
Tomas PROUZA, Preşedinte al Asociaţiei Analiştilor Financiari Cehi şi fost Ministru Adjunct de Finanţe, a publicat recent un articol care sintetizează “capcanele” pe care proiectul reformei, în forma şi în măsura în care a fost el făcut cunoscut, le arată deja. De remarcat, înainte de a trece în revistă principalele deficienţe semnalate de analistul ceh, este că, în mare parte, acestea se referă mai degrabă la posibile scenarii negative, decât la informaţiile concrete disponibile, şi asta numai ca urmare a comunicării defectuoase a Guvernului ceh, care a furnizat destule detalii pentru a face posibile speculaţiile, dar prea puţine amănunte tehnice concrete pentru a permite o apreciere corectă, obiectivă a proiectului. Aşadar, din puţinul care se cunoaşte…
Proiectului de reforma i se reproşează, în primul rând, lipsa de îndrăzneală, prudenţa exagerată, împinsă până la stadiul limită, de a nu rezolva cu adevărat problema pensiilor. Cele trei procente ce vor fi transferate în administrare privată reprezintă un început mult prea timid, spun analiştii, volumul de active rezultat fiind prea mic pentru a genera eficienţă investiţională. Ca urmare, un viitor guvern, mai curajos, va trebui fie să mărească substanţial acest procent, fie să avertizeze populaţia că pensiile ce se vor obţine nu vor fi suficiente pentru a satisface nevoile viitoare, încurajând cetaţenii să economisească mai mult pe cont propriu.
Costurile de administrare, care vor avea o influenţă hotărâtoare asupra beneficiilor pe termen lung obţinute de participanţi, sunt un alt subiect fierbinte. Iniţiatorii reformei nu au dat niciun fel de amănunte privind acest aspect, nici valoric, nici în legătură cu atribuirea cheltuielilor de funcţionare între fond şi administrator. Ca urmare, majoritatea comentatorilor se întrec în a aprecia nivelul estimat al comisioanelor de administrare, considerând că acestea vor aduce constant fondurilor o infuzie de bani “necondiţionaţi” de obligaţii concrete privind rezultatele. Lipsesc însă aproape cu desăvârşire vocile care să ia în calcul şi investiţia masivă cerută administratorilor pentru a pune la punct funcţionalitatea sistemului. Lipsa oricăror informaţii privind cheltuielile pe care fondul le va mai avea de suportat pe lângă comisioanele de administrare face ca, în general, nivelul comisionului de 2% propus de unii dintre potenţialii administratori să fie considerat ca dezavantajos, deşi este unul foarte redus în comparaţie cu multe ţări din regiune.
Strategiile investiţionale ale viitoarelor fonduri ridică, de asemenea, multe semne de întrebare. Deşi s-a anunţat că fiecare administrator va fi obligat să ofere patru tipuri de scheme investiţionale – de la foarte conservatoare, la foarte dinamice -, nu se cunosc niciun fel de detalii cu privire la modul în care participanţii vor migra între aceste scheme, cu ce costuri şi limitări sau dacă vor beneficia de consultanţă. Mai mult, dat fiind nivelul redus de cultură financiară al populaţiei, o gamă largă de opţiuni investiţionale poate fi mai degrabă periculoasă, decât folositoare, spune analistul ceh. Mulţi oameni vor fi tentaţi să opteze fie pentru fonduri prea conservatoare, fie pentru unele prea agresive, neştiind să-şi adapteze opţiunea la propriul profil de risc. În opinia lui PROUZA, arhitectura produsului este greşită, soluţia corectă fiind cea a fondurilor “life-cycle”, un produs foarte modern şi considerat pe scară largă a fi soluţia corectă de adaptare automată a schemelor investiţionale la profilul de risc personal al participanţilor, fără a cere din partea acestora cunoştinţe financiare.
Ca o încununare a îngrijorărilor privind abilitatea participanţilor de a opta pentru schema investiţională adecvată, iniţiatorii sunt acuzaţi şi că încurajează false certitudini. Refuzând să acorde o garanţie de stat asupra beneficiilor obţinute din sistem, guvernanţii recomandă viitorilor participanţi care doresc “o siguranţă absolută” a investiţiilor să opteze pentru fondurile cele mai conservatoare, care vor plasa banii exclusiv în titluri de stat. PROUZA susţine că, în timp ce pentru stat o opţiune pe scară largă pentru aceste fonduri ar crea o oportunitate foarte comodă de a plasa cantităţi uriaşe de titluri de stat în condiţii convenabile, pentru participanţii tineri, aceasta ar fi adevărata “cale spre iad”, retorica statului motivând cetăţenii să facă o opţiune care pe termen lung le va limita drastic randamentul investiţiilor. Cu alte cuvinte, “siguranţa absolută” oferită de fondurile conservatoare este sinonimă cu certitudinea unor randamente scăzute.
Structurarea pieţei de Pilon II, după reguli menite, în opinia Guvernului, să stimuleze competiţia, crescând astfel calitatea serviciilor oferite participanţilor, este apreciată însă de unii analişti ca o modalitate de a încuraja formarea unui oligopol. Avocaţii acestei teorii susţin că cel mai probabil concurenţa se va manifesta numai pe termen scurt, în faza aderării iniţiale, şi ea nu va îmbrăca forma unui efort vizibil al fondurilor de a oferi costuri mai bune de administrare pentru a câştiga clienţi, ci pe cea a unei curse de supralicitare a comisioanelor de achiziţie pentru a impulsiona vânzările, mărind astfel costurile totale ale sistemului.
Un alt semn de întrebare este cel privind soarta viitoare a actualelor fonduri de pensii, cu participare voluntară şi subsidii de stat pentru contribuţii. Practic, susţin analiştii, dacă aceiaşi administratori vor gestiona şi Pilonul II, nu va trece mult timp până când se va pune întrebarea de ce aceştia trebuie să ofere două produse teoretic diferite, dar ambele beneficiind de contribuţia statului. Ca urmare, nu este deloc exclus ca existenţa Pilonului II să determine la un moment dat retragerea subvenţiilor acordate de stat pentru contribuţiile la Pilonul III, ceea ce ar însemna practic distrugerea acestuia din urmă.
Nici modalitatea anunţată pentru plata pensiilor, prin constituirea obligatorie a unei rente, nu a scăpat criticilor. Aceştia sustin că ar fi necesar să se acorde şi posibilitatea încasării beneficiilor în sumă unică, deşi experienţa internaţională arată că încurajarea acestei practici conduce, practic, la anularea efectelor sociale scontate, majoritatea celor ce şi-au încasat beneficiile în acest mod cheltuind banii pentru realizarea altor obiective personale şi rămânând apoi să se descurce cu aceleaşi venituri insuficiente la pensie pe care le-ar fi avut şi dacă nu economiseau.

Precedente periculoase şi precedente… de urmat
În sfârşit, poate că aspectul care a creat cele mai aprinse discuţii este imposibilitatea de a părăsi sistemul, indiferent de rezultatele acestuia. CzechPosition.com, jurnal online destinat oamenilor de afaceri, a realizat un sondaj de opinie cu privire la acest subiect, intervievând 34 de avocaţi şi consilieri ai unor case de avocatură de top. Numai 26% din respondenţi au fost de părere că interzicerea ieşirii din sistem nu contravine principiilor de drept, câtă vreme viitorii participanţi sunt avertizaţi în mod clar asupra acestui aspect înainte de a adera. La polul opus, peste 58% dintre avocaţi au fost de părere că este incorect din punct de vedere legal ca, odată ce a aderat la Pilonul II de pensii, un participant să nu aibă dreptul de a se răzgândi. Este interesant de remarcat că, argumentându-şi poziţia, cei mai mulţi dintre aceşti avocaţi au arătat că este nejustificat să pretinzi unei persoane să-şi asume o obligaţie pentru câteva decenii în avans, câtă vreme statul însuşi este incapabil să garanteze că va păstra relativ nealterate condiţiile de piaţă şi legislaţia existente la momentul aderării. O greutate aparte o are în această argumentaţie faptul că cetaţenii cehi nu-şi vor asuma numai dirijarea unei părţi din contribuţiile lor sociale către sistemul privat, ci şi plata din resurse proprii a unei contribuţii de cel puţin 2% din salariul brut. Pe scurt, susţin avocaţii, chiar dacă prevederea în cauză nu este în mod clar neconstituţională, sau în total dezacord cu principiile de drept, ea este în dezacord cu “legea bunului simţ”, mai ales că exemple recente arată că, la nevoie, statul nu se va da înapoi să altereze condiţiile de funcţionare ale sistemului sau chiar să-l naţionalizeze cu totul, dacă va considera necesar acest lucru.
De altfel, nici reprezentanţii lumii financiare nu se arată prea încântaţi de conţinutul proiectului de reformă. Pe de o parte, există convingerea că lipsa de îndrăzneală în alocarea resurselor, cu contribuţii la start de numai 3%, va situa sistemul pe o pozitie financiară modestă, fără să conducă la o reală impulsionare a pieţelor financiare cehe, aşa cum s-a întâmplat în Polonia. Mai mult, obligaţia de a contribui “din buzunar” va descuraja o înrolare masivă în sistem, ceea ce face ca aşteptările guvernamentale cu privire la o rată de participare de 50-60% din forţa de muncă salariată, în primii ani, să fie prea optimiste. Pe de altă parte, chiar dacă această rată de participare aşteptată s-ar confirma, influxul monetar total pe care fondurile de Pilon II l-ar genera pe pieţele financiare ar fi de numai cca. 35 miliarde CZK (cca. 1,4 miliarde euro), bani ce vor fi investiţi în titluri de stat şi pe piaţa de capital.
O simulare realizată de ERSTE Bank arată că, dacă 30%–50% din aceşti bani se vor îndrepta către piaţa de capital internă, asta ar însemna o creştere de 2,7%–4,5% a volumului anual al tranzacţiilor pe bursa de la Praga. Dar, după cum aşteptările specialiştilor cu privire la participarea în sistem sunt mult mai puţin optimiste decât cele ale Guvernului, cel mai probabil se va vorbi de o creştere a volumului tranzacţiilor de sub 2%. Luând în calcul că fondurilor de pensii de Pilon II le vor fi permise şi plasamentele pe burse străine, iar Bursa pragheză nu oferă decât 15 titluri interesante şi listări foarte rare, acest procent ar putea fi chiar şi mai mic. Prin urmare, fondurile de pensii cehe ar putea fi departe de a determina evoluţia pieţei financiare, aşa cum se întâmplă în Polonia, unde acestea controlează o zecime din capitalizarea bursei şi un sfert din emisiunile de titluri de stat.

O chestiune de comunicare
Cu siguranţă, cea mai importantă defecţiune în lansarea acestei reforme este una de… comunicare. În primul rând, informaţiile lansate public, pe rând, de diferiţi oficiali ai Guvernului sunt incomplete, nu de puţine ori contradictorii şi lasă loc multor îndoieli cu privire la aspecte importante ale reformei. Graba cu care oficialii au lansat aceste informaţii incomplete a creat sentimentul unei reforme “pompieristice”, lansată fără o analiza pertinentă şi aprofundată a tuturor implicaţiilor. Cei şapte ani “cheltuiţi” de comisia BEZDEK pentru analiza soluţiilor au fost uitaţi, cu atât mai mult cu cât parametrii proiectului de reformă actual diferă semnificativ de intenţiile anunţate odată cu finalizarea lucrărilor comisiei.
Pe de altă parte, prezentarea unificării TVA la o cotă mai înaltă ca fiind impusă de necesitatea de a finanţa această reformă a transferat asupra acesteia o mare parte din nemulţumirea populară legată de creşterea TVA şi de aşteptatul val de scumpiri generat de aceasta. O nouă dovadă privind stilul deficitar de comunicare a fost adusă recent: în şedinţa din 11 martie, Guvernul a decis un plafon mai coborât pentru valoarea unică a TVA, de 17,5%, atingerea acestuia urmând să se realizeze în două etape. Astfel, în 2012 se va mări numai valoarea TVA pentru produsele care beneficiau până acum de o TVA redusă, de 10%. Noua valoare va fi 14%. Abia de la 1 ianuarie 2013, valoarea TVA va fi unificată, fără excepţie, la 17,5%, plafon cu 2 procente şi jumătate mai redus decât cel anunţat iniţial. S-a renunţat, în schimb, la intenţia de reducere a taxelor sociale cu 1,8%. Deşi, în mod evident, efectele financiare ale acestei noi scheme de mărire a TVA sunt considerabil mai reduse, Premierul NECAS a anunţat că reforma pensiilor nu va fi afectată. O schimbare atât de importantă a politicii, anunţată fără nicio argumentaţie, nu ne face decât să ne gândim că priorităţile politice sunt din nou mai importante decât celelalte obiective ale societăţii, observa unul dintre analiştii financiari citaţi de presa în legătură cu acest subiect.
Ca urmare, sustinerea politică pentru reformă a început să se clatine serios. Începând cu Preşedintele Vaclav KLAUS, care a criticat graba cu care Cabinetul a lansat reforma şi a anunţat că se gândeşte serios să respingă legea atunci când ea va fi trimisă la promulgare, şi terminând chiar cu unii membri ai coaliţiei guvernamentale, care au făcut un pas înapoi, susţinând nevoia unor consultări suplimentare. Cât despre opoziţie, aceasta pare să “înghită” atât de greu această reformă, încât n-ar fi de mirare ca, odată ajunsă la putere, să întreprindă imediat o “reformă a reformei”, scrie CzechPosition.com.
Ondrej SCHNEIDER, economist la Institutul Economic din cadrul Universităţii Charles din Praga, concluzionează într-un articol publicat pe blogul său: Reforma pensiilor este o măsură corectă din punct de vedere economic, moral şi al politicilor inter-generaţionale, dar ea necesită un grad mare de încredere în legitimitatea de nezdruncinat a Guvernului. Se pare că, cel puţin în ceea ce priveşte intenţiile de reformă ale Executivului, aceasta lipseşte. Iar politica de comunicare adoptată, ezitantă şi destul de incoerentă, nu este de natură să aducă vreun plus de încredere, am completa noi.

 

Reforma cehă în etape

‘90-‘92

  • Se înfiinţează CSSA – Administraţia Asigurărilor Sociale din Cehia, în subordinea Ministerului Muncii.
  • Se reintroduc contribuţiile sociale obligatorii pentru angajaţi şi angajatori, în total 27,2% din salariul brut.
  • Sunt abolite categoriile de pensii speciale, iar persoanele care lucrează pe cont propriu sunt înglobate, de asemenea, în sistem.


‘93-‘95

  • O nouă Lege a pensiilor, introducând reforma parametrică a sistemului, cu aplicare efectivă din 1996:
  • Perioada minimă de contribuţie este stabilită la 25 de ani;
  • Vârsta standard de pensionare pentru bărbaţi este mărita progresiv de la 60, la 62 de ani, în timp ce pentru femei creşte de la 53-57 de ani, funcţie de numărul de copii crescuţi, la 57-61 de ani;
  • Se introduc condiţii generoase de pensionare anticipată, astfel încât această formă de pensionare devine foarte avantajoasă şi va genera evoluţii negative ale sistemului, mai ales în condiţiile şomajului ridicat de la finele anilor ’90;
  • Valoare pensiei constă din două segmente: o bază comună pentru toţi beneficiarii sistemului şi un segment variabil, calculat pe baze contributive;
  • Se introduc reguli clare pentru indexarea pensiilor, funcţie de rata inflaţiei şi variaţia nivelului salariului mediu brut pe economie – în deceniul 1990–2000, pensiile au fost indexate de 15 ori, dar cu toate acestea nivelul lor a rămas sub cel din 1989.


1994

  • Se lansează sistemul de pensii private facultative, a cărui dezvoltare este încurajată prin participarea statului la suplimentarea contribuţiilor individuale pentru pensie; mărimea subvenţiei pentru contribuţia la fondurile de pensii private depinde de mărimea contribuţiei individuale.


1999

  • Un amendament la Legea privind fondurile de pensii private facultative măreşte puterile acordate autorităţii de supraveghere, creşte nivelul capitalului minim pentru fondurile de pensii, introduce o perioadă minimă de contribuţie de 5 ani, în timp ce constituirea dreptului la pensie poate fi cerută numai după împlinirea vârstei de 60 de ani. Cu această ocazie, se introduc şi facilităţi fiscale importante pentru contribuţia la pensiile facultative, atât pentru angajaţi, cât şi pentru angajatori. Contribuţiile angajatorilor sunt deductibile total, în limita a 5% din salariul brut al angajatului.


2001

  • Se modifică regulile mai stricte de pensionare anticipată.


2004-2005

  • Comitetul Executiv pentru pregătirea reformei pensiilor, numit şi “Comisia BEZDEK”, după numele lui Vladiumir BEZDEK, liderul său, elaborează o analiză detaliată a scenariilor posibile pentru a adânci reforma pensiilor. Raportul final publicat de comisie analizează în paralel mai multe scenarii de reformă – de diferite orientări politice -, realizând simulări ale efectelor economice pentru următoarele decenii. Deşi nu recomandă alegerea, cu prioritate, a uneia dintre soluţiile prezentate, Raportul subliniază nevoia de a diminua cheltuielile sistemului public de pensii, construind, în paralel, o componentă privată mult mai puternică, eventual de tip Pilon II – pensii private obligatorii.

 

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (CEHIA: Cronica unei reforme îndelung aşteptate).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Cum arată perspectivele financiare pentru viitorii pensionari?

Alexandru CIUNCAN - Secretar General, APPA -Asociația Pentru Promovarea Asigurarilor
Ciprian LADUNCA - CFO, METROPOLITAN Life 
Sergiu Costache - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!