Cover Story
Cine plăteşte riscul de neplată?
Autor:Andreea IONETE
Miercuri, 08 Septembrie 2010

Criza financiară mondială şi problemele fără precedent pe care le-a declanşat ne-au arătat adevărata natură a expunerii şi a slăbiciunilor sistemelor actuale de management al riscului, iar în acest context asigurătorii de credite şi garanţii au făcut eforturi concertate pentru a îmbunătăţi aceste sisteme şi a le adapta la noile condiţii economice.
    
ASIGURĂRILE DE CREDITE ŞI GARANŢII
CINE PLĂTEŞTE… PENTRU RISCUL DE NEPLATĂ?

 
Convergenţa asigurărilor cu celelalte pieţe financiare a condus, pe parcursul timpului, la schimbări dramatice în ceea ce priveşte produsele de asigurare de credite şi garanţii. Astfel, explozia de noi forme de acoperire a riscurilor financiare din ultimul deceniu a avut la bază spiritul competitiv al asigurătorilor în faţa celorlalte instituţii financiare şi nu numai; mai importante au fost creativitatea şi capacitatea acestora de a adapta mereu practicile tradiţionale la noi
structuri de acoperire, la noi riscuri, aplicabile mediului economic actual, iar odată ce produsele au devenit mai sofisticate, managementul de risc a trebuit să se modeleze şi el, adaptându-se realităţilor concrete.

Necesitatea găsirii de soluţii alternative de garanţie financiară nu a fost niciodată mai pronunţată ca în aceste vremuri incerte din punct de vedere economic, când companiile se confruntă cu o presiune severă asupra liniilor de credit şi mai ales în faţa unei nevoi atât de stringente de continuare a investiţiilor.
Pentru exemplificare, fie că vorbim despre proprietarul unui proiect de construcţie sau de un antreprenor, certitudinea privind finalizarea unui serviciu demonstrează credibilitate. Şi, cum riscul de neîndeplinire a obligaţiilor financiare este în creştere, atât contractorul, cât şi clienţii lui au nevoie de certitudinea că proiectul va fi finalizat la timp şi în conformitate cu termenii stipulaţi în contract.

Produse de riscuri financiare

Pe piaţa internaţională de asigurări există diverse produse care acoperă o gamă extinsă  de riscuri financiare. Pe piaţa locală există următoarele produse, potrivit brokerului MARSH România:

  • asigurarea de risc de neplată aferent creditelor bancare contractate de persoane fizice, contractantul poliţei fiind banca. Acest produs a devenit din ce în ce mai rar datorită faptului că mulţi asigurători au decis să renunţe la el, iar cei care încă îl mai practică o fac în condiţii destul de restrictive pentru clienţi;
  • asigurarea de întrerupere a afacerii - în cazul în care se produce un risc asigurat pe o poliţă de proprietate, aceasta acoperă pierderile financiare rezultate din întreruperea activităţii;  
  • insolvabilitatea sau falimentul agenţiilor de turism;
  • asigurarea riscului de fraudă (în domeniul bancar sau comercial);
  • asigurarea de credit comercial;
  • asigurarea de garanţie;
  • poliţele „species”, care acoperă bunuri cu valoare de numerar: opere de artă, bijuterii, antichităţi/maşini blindate, bani în tranzit/contaminarea produselor;
  • dintre produsele FINPRO, mai există poliţe precum: asigurări de răpire şi răscumpărare, de riscuri online şi de proprietate intelectuală.

Cum funcţionează asigurarea de credite?
Asigurarea de credit comercial este o asigurare de risc financiar care oferă protecţie companiei asigurate în cazul neîncasării la termen a creanţelor asupra debitorilor, cumpărători de mărfuri şi servicii. Contractul de asigurare acoperă furnizorul (creditorul) împotriva pierderilor cauzate de insolvenţa/incapacitatea de plată a unui client (debitor, cumpărător). Pentru a beneficia de asigurarea de credit comercial, o companie solicitantă trebuie să îndeplinească o serie de criterii, care se referă atât la specificul activităţii desfăşurate, cât şi la cifra de afaceri aferentă vânzărilor la termen, canalul de distribuţie, termenele de plată acordate, structura debitorilor etc.

Această poliţă este populară în rândul producătorilor şi distribuitorilor. Poliţa de credit comercial este o bună metodă de a se proteja împotriva riscului de neplată a debitorilor săi pe care i-a facturat la termen. Riscul de neplată apare din motive comerciale: faliment/neplată prelungită, însă în anumite cazuri poate fi acoperit şi riscul politic (situaţia în care partenerul de afaceri ar intra în incapacitate de plată ca urmare a unei măsuri guvernamentale abuzive sau a unei situaţii politice instabile).

În ceea ce priveşte tipurile de asigurări de credite, acestea pot fi domestice şi de export.
În cazul celor din urmă, incertitudinile suplimentare din comerţul internaţional aduc cu sine riscuri şi costuri suplimentare faţă de cele din pieţele interne. Exporturile pentru care nu se realizează plata sunt o consecinţă cu un impact negativ asupra activelor unei ţări, însă şi situaţia inversă este valabilă: dacă o mai bună informare face posibil exportul către clienţi din ţări cu un nivel mare de bonitate, ţara exportatoare câştigă în termeni de capacitate de producţie, ocupare a forţei de muncă şi din schimbul valutar.

Alte avantaje ale asigurării de credit comercial: 
Asigurătorii de credite pot oferi o analiză a riscurilor de creditare a unei companii (client-debitor). Un număr redus de asigurători deţin informaţii cu privire la peste 50 milioane de companii din întreaga lume. Mai mult, o astfel de poliţă:
- permite unei companii să reducă rezervele pentru creanţe nerecuperabile;
- dezvoltă vânzările/creşte limitele de credit, garantând un grad de confort şi securitate mai mare;
- îmbunătăţeşte acordurile de creditare cu ajutorul activelor sau al finanţării creanţelor internaţionale.

Cum funcţionează asigurarea de garanţii?
Asigurarea de garanţii este o alternativă la scrisoarea de garanţie bancară, asigurarea fiind din ce în ce mai solicitată de companiile care participă la diverse licitaţii pentru achiziţii de bunuri şi servicii. Prin Hotărârea Guvernului nr.834/2009, garanţiile emise de asigurători sunt menţionate expres ca forme de garanţie acceptate de organismele publice în cadrul licitaţiilor pentru bunuri şi servicii, alături de scrisorile de garanţie bancară.

În baza acestei asigurări, asigurătorul se angajează să onoreze angajamentele pe care clientul său, companie furnizoare de bunuri sau prestatoare de servicii, şi le-a luat către un beneficiar. Emiterea poliţei se face pe baza contractului de lucrări sau de prestări servicii, asigurătorul urmărind obligaţiile asumate de clientul său şi achitând în numele acestuia despăgubirea către beneficiar, atunci când firma asigurată nu execută sau execută necorespunzător obligaţiile contractuale care îi revin.
Garanţiile asumate de asigurători sunt de mai multe feluri, principalele tipuri fiind:

  • garanţii de participare la licitaţie (Bid Bond);
  • garanţii de returnare a avansului (Advance Payment Bond);
  • garanţie de plată (Payment Bond);
  • garanţie pentru buna execuţie a contractului (Performance Bond);
  • garanţie de întreţinere (Maintenance Bond);
  • garanţie pentru rambursarea cheltuielilor achitate de turişti în cazul insolvabilităţii sau falimentului agenţiei de turism.


Emiterea garanţiilor se face numai în condiţii de riscuri minime, după o analiză echivalentă cu analiza riscului de creditare, condiţiile de emitere fiind bonitatea/solvabilitatea societăţii garantate, precum şi capacitatea acesteia de bună execuţie a contractului pentru care se solicită bond-ul.

Apetit scăzut, condiţii mai stricte

În România, pe timp de criză financiară, mai mult de 95% dintre firme se confruntă cu întârzieri la plata facturilor, iar în contextul în care incidentele de plată şi neîncasarea creanţelor au un impact major asupra lichidităţii şi veniturilor unei societăţi, numărul falimentelor a crescut îngrijorător, mai mult de jumătate fiind cauzate de falimentele partenerilor de afaceri. Cu toate acestea, companiile româneşti îşi asigură de cele mai multe ori numai activele tangibile (proprietăţile/utilajele), nu şi pe cele volatile - creanţele de la clienţii lor.

Pe fondul crizei economice, cererile de asigurare pentru riscul de neplată a creditelor comerciale au crescut mult, însă şi procedurile de subscriere ale asigurătorilor sunt mai riguroase ca înainte, astfel încât nu toate companiile solicitante ajung să şi fie acceptate în asigurare şi riscurile să fie preluate de către asigurători.

„Asigurătorii au subscris cu prudenţă în anul 2009, existând cazuri în care unii clienţi nu primeau oferta sau primeau oferte în condiţii foarte restrictive. Asfel, portofoliul asigurătorilor este „mai curat” decât în aceeaşi perioadă a anului 2009, iar tendinţa ratei daunei este de stabilizare-scădere”, precizează Cristian FUGACIU, Directorul General al brokerului MARSH România.

“Criteriile minime de îndeplinit pentru asigurarea de credit referitoare la cifra de afaceri asigurabilă, domeniu activitate, termene plată facturi, specific debitori, cât şi cele pentru asigurarea de garanţii - parametri de solvabilitate şi bonitate peste anumite praguri etc. - sunt dificil de îndeplinit de mulţi solicitanţi, astfel încât procentul companiilor asigurate din totalul celor solicitante este foarte mic, de sub 10%”, spun reprezentanţii AON România, unul dintre brokerii de asigurări cu afaceri pe acest segment.

Directorul General al subsidiarei din România a celui mai mare asigurător de credite comerciale din lume, EULER Hermes, Cristina RUSULEANU, afirmă că, în linii mari, “criteriile pentru a încheia o poliţă s-au înmulţit substanţial. Am putut constata clar percepţia corectă a pieţei privind necesitatea poliţei de asigurări de credite comerciale. Dar, procentual vorbind, numărul celor care apelează la o asemenea poliţă este foarte redus în raport cu numărul de companii active şi nu poate fi comparat cu celelalte produse de asigurare”.

Cea mai nouă societate intrată pe acest segment, CARE - Compania de Asigurare-Reasigurare EXIM România, consideră contextul economic prezent propice pentru înţelegerea utilităţii şi beneficiilor unei asigurări de credite. ”Declanşarea unei astfel de poliţe este cu atât mai probabilă, cu cât dificultăţile cu care se confruntă companiile se acutizează. În aceste condiţii, anticipăm o cerere ridicată din partea clienţilor”, spune Preşedintele CARE, Radu FRÎNCU.
 
Companiile au conştientizat riscul de neîncasare, sunt mai receptive la acest tip de asigurare, iar cererea a crescut comparativ cu 2008, iar în 2010 numărul clienţilor care solicită produsul de asigurare se află pe un trend crescător, potrivit lui Eugen ANICESCU, Credit Insurance Manager, COFACE - cealaltă companie specializată pe asigurări de credite comerciale care activează în România.

Potrivit liderului MARSH, „clienţii sunt din ce în ce mai conştienţi de riscul de neplată la care se expun. Interesul clienţilor este în mod vădit mai mare decât în urmă cu doi ani. Dacă este să facem o analiză a evoluţiei numărului de poliţe intermediate pe acest segment, acesta a crescut faţă de anul anterior”. Din păcate, adaugă Cristian FUGACIU, „bugetele companiilor alocate asigurărilor nu sunt foarte generoase, marjele de profit sunt micşorate, iar deciziile privind noile achiziţii sunt luate foarte greu. Astfel, de multe ori, în pofida preocupării de a se proteja împotriva riscului de neplată, decizia clienţilor este de a nu achiziţiona o astfel de poliţă, motivaţia fiind legată de costuri, chiar în condiţiile în care sunt acceptate în urma analizei de risc făcută de asigurători”.

Există domenii de activitate pe care unii asigurători le consideră riscante şi dificile şi pentru care nu pot onora cererile de asigurare, cum sunt construcţiile, transporturile, energia etc. De asemenea, debitorii companii de stat sau instituţii controlate de stat, cum ar fi spitalele, administraţiile publice, sunt mai greu sau deloc acceptaţi în asigurare, iar un domeniu de activitate care este foarte greu sau imposibil de preluat în asigurare ar fi industria farmaceutică.

“În ultimul timp, vedem o cerere sporită din partea companiilor din acest domeniu pentru asigurările de credite comerciale. Din păcate, deşi cererea există, oferta de pe piaţă din acest moment este foarte limitată şi acest lucru se datorează în principal factorilor de risc la care este supusă activitatea companiilor farmaceutice: limitele de credit foarte ridicate, bonitatea companiilor pentru care se cer aceste limite, termenele de plată foarte lungi care sunt frecvente în această industrie (în special cele în relaţie cu farmaciile), istoric de daune nu foarte favorabil etc.”, potrivit Andreei MIHAI, Senior Broker, AON România.

Drept urmare, în urma analizelor de bonitate, ratele de acceptare sunt foarte scăzute, ceea ce înseamnă că acoperirea obţinută în baza asigurării este parţială şi nu asigură acoperirea integrală a nevoilor clientului.

Nici în privinţa asigurărilor de garanţii lucrurile nu stau mai bine, piaţa confruntându-se în ultimul timp cu cereri din partea companiilor de construcţii recent intrate în activitate, care solicită asigurări de garanţii de participare la licitaţii sau garanţii pentru buna execuţie a contractului.

“Practica este că aceste firme participă la licitaţii utilizând firma mamă pentru a face faţă criteriilor de selecţie şi participare, cum ar fi: experienţă relevantă în lucrări similare, referinţe etc. Pentru o companie nou înfiinţată sau care nu are, încă, contracte adjudecate în România, este singura modalitate de a trece peste aceste criterii. Din păcate, din punct de vedere al asigurării, în acest moment, pe piaţa din România este imposibil de preluat în asigurare un astfel de risc, tocmai datorită faptului că solicitanţii asigurării sunt companii străine sau sucursale ale companiilor străine şi nu există mijloace de a stabili bonitatea companiei mamă. Acest tip de asigurare poate fi subscris doar pentru entităţi cu personalitate juridică română şi de multe ori intervine şi o limitare în privinţa vechimii, în sensul că, spre exemplu, se acceptă numai societăţi care au un minim doi ani de activitate pe piaţă”, a precizat şi Silvia PĂVĂLAŞCU, Senior Broker în cadrul AON.

Un nou jucător român pe piaţa asigurărilor de credite şi garanţii
Compania de Asigurări şi Reasigurări EXIM România, cel mai nou jucător specializat pe piaţa locală de asigurări de credite şi garanţii, a fost înfiinţată din necesitatea existenţei unei entităţi profesioniste specializate în asigurarea riscurilor financiare, atât pentru operaţiunile de export, cât şi pentru operaţiunile comerciale interne.
Având ca acţionar principal EXIM Bank, asigurătorul se va concentra în principal pe asigurarea creditelor comerciale pe termen scurt la intern şi la export, precum şi pe asigurările de garanţii (bonds).

Produsele noastre trebuie înţelese că instrumente care să faciliteze buna desfăşurare a activităţii unei companii, care protejează resursele financiare ale acesteia, deblochează lichidităţile şi permit previzionarea unor cashflow-uri corecte asiguraţilor noştri. Scopul nostru este să oferim protecţie financiară mediului de afaceri românesc, atât prin asigurările de credite la extern şi la intern, precum şi prin gama largă de garanţii pe care le oferim clienţilor noştri”, declara Radu FRÎNCU, Preşedintele companiei.

„Având capacitatea de analiză corectă a bonităţii şi lichidităţii potenţialilor noştri clienţi, vom furniza mijloace de protecţie financiară şi conservare a resurselor lor, menţinându-ne totodată propria capacitate de despăgubire în timp real, în cazul producerii unui risc”, a continuat acesta.

Creşterea riscului de neîncasare a aruncat preţurile în aer

Tarifele practicate pentru asigurarea de credit comercial au crescut în 2009 chiar şi cu 50% faţă de 2008, pe fondul înmulţirii incidentelor de plată, ca efect al condiţiilor economice tot mai dificile. Ratele de daună înregistrate de asigurători ca urmare a acoperirii facturilor neachitate la termen de debitorii asiguraţilor au depăşit 100%, ajungând chiar şi la 150%. Această situaţie înseamnă că despăgubirea achitată de asigurător a fost mult mai mare decât prima de asigurare încasată de la compania asigurată.

“Începând din octombrie 2008, odată cu creşterea riscului de neîncasare, cotele de primă pentru poliţele noi s-au scumpit progresiv cu aproximativ 30-40%, până la jumătatea acestui an, când au început să scadă, ajungând cu circa 10-15% sub nivelul cotelor de primă practicate înainte de sfârşitul anului 2008”, precizează Directorul General al EULER Hermes.

Potrivit lui Eugen ANICESCU de la COFACE, tarifele pentru asigurarea de credit comercial au avut o evoluţie care a reflectat creşterea fulminantă a riscurilor în perioada crizei. “Astfel, dacă luăm 2007 ca an de referinţă, la începutul lui 2008 a existat o tendinţă de scădere uşoară, inversată puternic către finalul anului şi pe parcursul lui 2009. Creşterea preţurilor în 2009 a fost, în general, undeva la 30-50% (influenţată bineînţeles şi de performanţa individuală a contractelor de asigurare reînnoite, dar şi de performanţele companiilor în activitatea de credit management). În 2010 se observă o stabilizare a preţurilor şi, pentru anumite sectoare, o uşoară scădere”, adaugă acesta.

Reprezentanţii brokerului AON spun că tarifele sunt acum într-o periodă de stabilizare faţă de anul 2009, iar cotele de primă pentru asigurările de credite comerciale se situează în intervalul 0,3%- 1%.

Stabilirea cotei de primă depinde în principal de trei factori:

  • cifra de afaceri asigurabilă (cota de primă scade proporţional cu creşterea cifrei de afaceri asigurabile);
  • termenul mediu de încasare (creşterea termenului mediu în care se încasează creanţele conduce la creşterea cotei de primă);
  • istoricul de daune (companiile care nu au avut daune din neîncasări de creanţe în ultimii trei ani beneficiază de o reducere substanţială a cotei de primă).


La nivel mondial, la începutul anului în curs, piaţa de asigurare a creditelor comerciale a cunoscut un declin gradual al cotelor de primă în majoritatea ţărilor, în timp ce limitele de credit aprobate de asigurători erau în creştere. Tendinţa s-a păstrat în trimestrul doi al anului 2010, potrivit MARSH România.

“După parcurgerea a doi ani de criză, companiile din România şi-au îmbunătăţit procedurile de analiză a clienţilor, efectuând ele însele o primă selecţie a acestora, înainte de analiza realizată de asigurători pentru preluarea în asigurare şi acordarea limitelor de acoperire. Aceasta a condus la reducerea incidentelor de plată, astfel încât rata daunei a scăzut şi asigurătorii pot oferi condiţii mai avantajoase decât în anii trecuţi”, explică brokerul AON.

Pe piaţa de garanţii, cota de primă medie este între 1% şi 3% şi variază în funcţie de o serie de factori cum ar fi: tipul garanţiei solicitate, valoarea şi valabilitatea acesteia, bonitatea asiguratului, precum şi riscul afacerii. “Este practicat în mod frecvent şi sistemul de No Claims Bonus, prin care clientului i se returnează 10% cu până la 20% din prima de asigurare, dar numai în cazul în care nu s-au solicitat despăgubiri, prin urmare garanţia nu a fost executată de către beneficiar”, precizează Silvia PĂVĂLAŞCU.

De asemenea, pe lângă prima de asigurare, atât asigurările de credite comerciale, cât şi cele de garanţii presupun şi plata de către client a unor taxe adiţionale. Acestea se referă la taxele de analiză a bonităţii/solvabilităţii companiei solicitante, care diferă de la o societate la alta, precum şi în funcţie de ţara de provenienţă a creditorilor (în cazul asigurărilor de credite, taxa de analiză este mai ridicată pentru creditorii străini, decât pentru cei domestici).

Insolvenţele şi falimentul, în continuare pe val

O abordare care s-a perpetuat şi înainte de criză a fost finanţarea excesivă a activităţii prin îndatorare la bănci şi furnizori şi mai puţin din capitalurile întreprinzătorilor/acţionarilor. Totodată, transferarea unor sume importante în afaceri imobiliare a slăbit şi mai mult lichiditatea companiilor şi capacitatea de a-şi finanţa business-ul.

Aceştia au fost factorii care au determinat ca, în perioada crizei, când accesul la finanţare a fost limitat, multe companii să intre în insolvenţă, iar multe alte business-uri care au rezistat în această perioadă ca urmare a restructurărilor vor face faţă foarte greu în condiţiile prelungirii recesiunii, potrivit COFACE.

Astfel, ca efect al declanşării şi propagării crizei financiare, numărul cazurilor de insolvenţă se ridica, la sfârşitul lui 2009, la 18.000 de companii, în timp ce în trimestrul I al anului 2010 încă 9.000 de companii au deschis procedura de insolvenţă, aflându-se în diverse stadii, conform datelor AON.

„Totuşi, chiar dacă numărul insolvenţelor este în creştere, piaţa asigurărilor de credite comerciale nu poate fi luată prin surprindere. Asigurătorii au luat măsuri de diminuare a riscului la care se expun şi portofoliile lor sunt analizate periodic, cu atenţie”,
spune Cristian FUGACIU.

În acest an, numărul insolvenţelor va continua să crească (influenţat de problemele din anul trecut, dar şi de întârzierile din sistemul judiciar, care au amânat termenele pentru anul 2011) şi, consideră Eugen ANICESCU, “probabil că la finalul anului vom avea un număr mai mare sau similar cu cel de anul trecut, când a existat un vârf istoric”.

Totodată, numărul întârzierilor la plată raportate a scăzut faţă de prima jumătate a anului trecut, însă se află în continuare la un nivel ridicat, din cauza lipsei de lichidităţi de pe piaţă, domeniile cele mai riscante din acest punct de vedere fiind construcţiile, transportul, electronicele, industria IT&C şi food&beverage.

Reprezentanţii AON atrag atenţia că, în măsura în care companiile îşi îmbunătăţesc politicile interne de analiză şi control şi găsesc noi pieţe de desfacere şi surse de finanţare, şansele lor de succes cresc. Totuşi, companiile străine par mai bine pregătite să facă faţă condiţiilor economice, beneficiind, de multe ori, de sprijinul financiar şi logistic al firmelor-mamă.

“Deşi poate părea contradictoriu, contextul economic dificil din prezent oferă o mare oportunitate de dezvoltare a business-ului, dar totodată reprezintă şi cea mai mare ameninţare pentru sectorul asigurărilor de risc financiar”,
semnalează Radu FRÎNCU.
Astfel, Compania de Asigurare şi Reasigurare EXIM România şi-a propus să fructifice  oportunitatea dată de mediul economic actual, oferind o mai mare flexibilitate clienţilor decât ar putea aceştia identifica, în prezent, în alte componente ale mediului financiar.

De altfel, în ţările dezvoltate unde se înregistrează creştere economică, condiţiile de asigurare s-au relaxat şi continuă această direcţie. Potrivit Cristinei RUSULEANU, “a fost depăşit momentul critic privind multitudinea şi mărimea dosarelor de daună şi s-a finalizat reanalizarea tuturor portofoliilor de clienţi-debitori. Şi în România, EULER Hermes a început procesul de relaxare, în conjunctura dezvoltării unui departament puternic de colectare a creanţelor şi a lansării serviciului online EOLIS, care permite asiguraţilor o gestionare facilă a poliţei”.

Piaţa globală de credite comerciale

Veniturile totale din subscrieri ale asigurătorilor de credite comerciale a depăşit 8 miliarde USD în 2008, din care aproape 90% au fost realizate de trei asigurători specializaţi: EULER Hermes, cu 36%, ATRADIUS cu 31%, şi COFACE, cu 20%. La rândul lor, aceste trei companii sunt reasigurate de către un grup similar de reasigurători. În plus, există şi alte companii mari care operează pe această piaţă - cum ar fi CHARTIS (fosta AIG), QBE, diferite sindicate din piaţa LLOYD’s şi ACE -, precum şi agenţiile de credite de export, deţinute sau susţinute de guverne. În ultimii cinci ani, a avut loc o creştere masivă a expunerii asigurătorilor principali de credite, pe măsură ce aceştia concurau pentru cota de piaţă. Veniturile nu au crescut în acelaşi ritm, din moment ce competiţia se ducea puternic pe preţ, politică dejucată de actualul climat economic, care le-a impus jucătorilor pe acest segment corectarea acestui dezechilibru, potrivit unui studiu al MARSH.

Declinul economic puternic, pe scară largă, “a avut în meniu” reducerea creditării bancare, reducerea numărului scrisorilor de garanţie bancară şi dispariţia virtuală a pieţei bancare secundare. Aceste condiţii au condus la o creştere semnificativă a întârzierilor la plată şi a insolvenţelor, majorare care, la rândul ei, s-a reflectat într-un avans serios al cererilor de despăgubire. Prin urmare, toţi cei trei asigurători mari de credite comerciale au înregistrat rate de daună mari în 2008: EULER Hermes - 78%, ATRADIUS - 99%, şi COFACE – 73%, arată raportul MARSH.

Revoluţia asigurărilor de credite şi garanţii

În ultimii doi ani, asigurătorii de credite şi-au revizuit şi diminuat atât expunerile pe ţări şi sectoare, cât şi pe clienţi individuali. Pentru cei interesaţi de contractarea unei asigurări, acest lucru a însemnat o reducere fără precedent a limitelor de credit disponibile. Pe măsură ce dimensiunea şi frecvenţa daunelor creşte, asiguraţii şi asigurătorii sunt deopotrivă presaţi de procesarea daunelor şi de colectările de creanţe. Unele sectoare de activitate şi unele ţări nu mai sunt acceptate în asigurare (exceptând cazurile în care au un management de credit foarte eficient), pentru poliţele cu un istoric de daune nefavorabil primele cresc alarmant, iar pentru altele, termenii de reînnoire nu mai au acelaşi preţ. În acelaşi timp, pieţe alternative nu există, odată ce alţi asigurători s-au confruntat cu rate mari de daună sau cu creanţe nerecuperabile pe un segment sau altul.

În prima jumătate a lui 2009, în schimb, nivelul de expunere a crescut, dar şi veniturile au avut o evoluţie similară, iar brokerii au fost obligaţi să caute metode pentru o diferenţiere pozitivă a diferiţilor clienţi – astfel încât să ajute underwriterii să înţeleagă că, deşi un risc mai mare constituie o provocare, acesta este totuşi acceptabil din cauza altor factori.

În momentul de faţă nu există o soluţie uşoară pentru asigurătorii de profil; un pool care să preia riscurile problematice refuzate de asigurătorii specializaţi nu există, astfel încât este nevoie ca piaţa să recurgă la reducerea limitelor de credit şi la ne-reînnoirea poliţelor problematice. De altfel, o parte din soluţie se află chiar în mâinile companiilor de asigurări, care trebuie să îmbunătăţească evaluarea riscurilor şi să le ofere reasigurătorilor randamentele necesare, astfel încât să atragă suficient capital pentru a putea merge înainte.

Având în vedere faptul că, asemenea oricărei alte clase de asigurări, şi în cazul creditelor şi garanţiilor reasigurarea este cea care determină capacitate de subscriere şi stabilitate financiară pentru companiile de asigurări, relaxarea acestor pieţe se va produce atunci când reasigurătorilor le va reveni apetitul pentru risc.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Cine plăteşte riscul de neplată?).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Cum arată perspectivele financiare pentru viitorii pensionari?

Alexandru CIUNCAN - Secretar General, APPA -Asociația Pentru Promovarea Asigurarilor
Ciprian LADUNCA - CFO, METROPOLITAN Life 
Sergiu Costache - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!