Interviu
Cornelia COMAN
Autor:Daniela GHEŢU
Miercuri, 10 Februarie 2010

Cea mai tânără piaţă financiară din România, cea a pensiilor private, a reuşit performanţa de a răzbate prin criză cu rezultate excelente. Fără să se culce însă pe laurii acestei reuşite, operatorii sunt cu gândul la viitor. Aşadar, despre ce poate aduce anul 2010 în pensiile private, într-un dialog cu Cornelia COMAN CEO, ING Asigurări de Viaţă, Vicepreşedinte APAPR

PRIMM: În anul 2009, fondurile de pensii private au realizat randamente excepţionale. Este aceasta o experienţă repetabilă pe termen lung?

Cornelia COMAN: Într-adevăr, rezultatele obţinute anul trecut de fondurile de pensii private au fost excelente, randamentele realizate atât de fondurile private obligatorii, cât şi de cele facultative fiind superioare altor instrumente financiare. Titlurile de stat au produs anul trecut un randament mediu de 10% - 11%, iar depozitele bancare de 12% - 13%; în aceeaşi perioadă, randamentul mediu ponderat al fondurilor de Pilon II a fost de 17,7%, iar cel al fondurilor de Pilon III de 15,8%, conform calculelor APAPR. Atât fondurile de pensii obligatorii, cât şi cele facultative oferă participanţilor randamente real pozitive, în condiţiile în care inflaţia estimată pentru sfârşitul anului 2009 este de 4% - 5%.

Este important de menţionat faptul că aceste randamente au fost obţinute în condiţii de siguranţă deplină pentru contributori, chiar şi în condiţiile economice marcate de incertitudine cu care ne-am confruntat anul trecut.

După cum ştiţi, legea interzice administratorilor să facă previziuni şi estimări cu privire la randamentele viitoare ale fondurilor de pensii. Cu toate acestea, în condiţiile în care orizontul de timp al investiţiilor este lung şi foarte lung, mă aştept ca, in viitor, structura portofoliilor să se modifice în sensul creşterii ponderilor acţiunilor. In consecinta, este de asteptat ca performanta portofoliilor fondurilor de pensii sa devina mai sensibila la evolutia pietei de capital.

PRIMM: Cum ar trebui să privească participanţii performanţa fondurilor de pensii? Cum ar trebui cântărită decizia de transfer la alt fond, cu rezultate mai bune?

C.C.: Dacă ne propunem o analiză pertinentă a performanţelor industriei, reperul este randamentul mediu obţinut de toate fondurile de pensii. Pentru a asigura o transparenţă totală şi pentru a-i ajuta pe investitori să înţeleagă corect ce se întâmplă cu investiţiile lor, APAPR calculează şi publică periodic, aşa cum ştiţi, acest indicator.

În ceea ce priveşte performanţele individuale ale fondurilor de pensii private pe orizonturi reduse de timp – de exemplu, un an –, comparaţiile nu au cum să fie relevante. Fondurile de pensii sunt plasamente pe termen lung şi foarte lung, astfel că evoluţia punctuală la un moment dat poate fi abrupt contrazisă sau diferită într-un moment imediat următor, pentru ca apoi totul să se schimbe din nou. Ce contează cu adevărat este performanţa obţinută într-un termen mai lung, în condiţiile în care pieţele financiare au, şi au avut întotdeauna, suişuri şi coborâşuri, evoluţii conjuncturale care se răsfrâng, natural, asupra oricărui tip de investiţie. Pe termen scurt, o mai mare alocare în acţiuni poate însemna o volatilitate mai ridicată, însă pe termen lung este demonstrat că această strategie poate produce pentru clienţi randamente considerabil superioare investirii exclusiv în instrumente mai puţin volatile, precum cele cu venit fix. În aceste condiţii, ce ar trebui să fie important pentru contributori, atunci când analizează un rezultat investiţional, este perspectiva pe un termen mai lung – de 3 până la 5 ani poate – şi strategia investiţională asumată de administrator pentru fond.

Transferul repetat de la un fond la altul, în funcţie de factori conjuncturali, constituie o eroare care ar trebui evitată, date fiind costurile pe care le implică, dar mai ales faptul că evaluarea unui fond trebuie să ţină cont de performanţele obţinute într-o perioadă suficient de îndelungată.

PRIMM: În mod evident, criza financiară a pus o frână puternică dezvoltării pensiilor private facultative. Ce şanse de relansare există?

C.C.: Ritmul de creştere a pieţei de pensii facultative a fost, într-adevăr, mai lent decât ne aşteptam cu toţii, asupra acestei pieţe acţionând în sens negativ o serie de factori care s-au manifestat la nivelul întregii economii, precum scăderea numărului de salariaţişi impactul negativ pe care recesiunea economică l-a avut asupra politicii de beneficii extrasalariale a firmelor.

Atunci când se impun reduceri de costuri, cheltuielile cu personalul sunt printre primele înscrise pe listă, şi este greu de crezut că în 2010 angajatorii se vor include în pachetele salariale beneficii suplimentare.

După nouă ani de creştere economică neîntreruptă, anul trecut ne-am reamintit cu toţii abrupt că lucrurile pot merge şi în sens contrar. În astfel de momente, oamenii ar trebui să devină mai conştienţi de nevoia de a-şi asigura un viitor mai stabil şi de a economisi organizat pentru o pensie decentă.

Pe de altă parte, odată ce economia va începe să-şi revină, mă aştept ca angajatorii să reînceapă să fie atenţi la beneficiile pe care le oferă salariaţilor, mai ales în condiţiile în care mulţi au operat reduceri salariale în această perioadă. În opinia mea, este probabil ca începând din 2011 să vorbim din nou despre o revigorare în zona pensiilor facultative.

În 2009, gradul de acoperire a fost de 4% din efectivul total al salariaţilor din România. În mod evident, piaţa este mult sub potenţialul său real, astfel că ne aşteptăm ca, odată ce situaţia economică se va schimba, ritmul de creştere a industriei să fie mai accelerat. Există o serie de factori care, cred eu, vor acţiona în sens pozitiv: nivelul dublu de deductibilitate fiscală de care beneficiază pensiile facultative, performanţele foarte bune demonstrate şi responsabilizarea oamenilor, în perioade mai dificile, faţă de viitorul lor.

În ceea ce priveşte anul 2010, estimăm că la nivelul întregii pieţe numărul de participanţi noi ar putea să fie în jur de 50.000, iar valoarea activelor va creşte până la aproximativ 310 milioane lei.

PRIMM: Dincolo de rezultatele foarte bune, anul 2009 a adus, cu siguranţă, şi o serie de dificultăţi. Care au fost, în opinia dumneavoastră, cele mai dificile aspecte ale anului 2009 în pensiile private şi ce se întrevede, din această perspectivă, pentru anii următori?

C.C.: Dificultăţile cu care se confruntă sistemul ţin, în principal, de deciziile dezavantajoase pentru contributori care s-au luat anul trecut şi, sperăm, nu se vor repeta. În mod evident, mă refer la decizia de „îngheţare” la 2%, în 2009, a contribuţiei virate la Pilonul II. Această decizie a văduvit participanţii de economii realizate în conturile proprii de peste 303 milioane lei, după calculele APAPR. În aceste condiţii, creşterea nivelului de contribuţie în 2010, chiar şi la 2,5%, este o decizie pozitivă, însă ar fi de bun augur pentru sistem ca în următorii ani autorităţile române să ia în calcul creşterea procentului de contribuţie la mai mult de 6% din venituri.

Cred că este, de asemenea, important să fie evitate deciziile sau discuţiile cu impact negativ asupra sistemului, cum au fost, în trecut, discuţiile privind garantarea de randamente peste inflaţie în Pilonul II.

PRIMM: Legea Fondului de Garantare este o prioritate a anului 2010. Care sunt principalele prevederi ale viitoarei legi şi cum le consideră operatorii?

C.C.: Din ceea ce ştim de la autoritatea de supraveghere, există şanse foarte mari ca această lege să fie finalizată în 2010, completând astfel lista instrumentelor care asigură şi certifică siguranţa sistemului de pensii private. N-a fost o lege uşor de elaborat, dar noi suntem mulţumiţi că, după repetate întâlniri de lucru cu reprezentanţii CSSPP, s-a ajuns la o formă care satisface obiectivele de siguranţă a sistemului, dar ţine cont şi de necesitatea de a nu induce costuri suplimentare exagerate la operatori.

Consider că formula la care s-a ajuns este foarte bună, reuşindu-se o delimitare clară între răspunderile Fondului şi cele ale operatorilor. Practic, în formula negociată, rolul Fondului este de a acoperi acele situaţii care nu se acoperă în mod curent prin provizioanele pe care trebuie să le facă fiecare operator.

Cu alte cuvinte, fiecare administrator va trebui să constituie provizioane potrivit profilului său de risc, volumului de active administrate etc., rolul acestora fiind acela de a acoperi producerea riscurilor operaţionale curente. Fondul de Garantare va veni, în plus, cu acoperirea riscurilor de piaţă. În acest fel, fiecare operator va avea capacitatea de a răspunde pentru calitatea administrării sale, dar va beneficia de sprijinul Fondului pentru situaţii speciale, în care capacitatea sa de plată este afectată din motive pe care nu le poate controla. Desigur, valorile concrete ale taxelor şi contribuţiilor plătite de operatori către Fond, precum şi modul de calcul al provizioanelor vor fi stabilite de Comisie, prin norme. Sper că şi pe acest subiect vom lucra la fel de bine cu Comisia.

Transferul repetat de la un fond la altul, în funcţie de factori conjuncturali, constituie o eroare. Evaluarea unui fond trebuie să ţină cont de performanţele obţinute într-o perioadă suficient de îndelungată.

PRIMM: Românii dispun de resurse mai mult decât limitate pentru economisire, mai ales în contextul crizei economice. Ce sfat le-aţi da celor ce n-au încă o pensie facultativă? Cum ar trebui să procedeze?

C.C.: Sunt două elemente care, cred eu, ar trebui luate în calcul. Pe de o parte, evoluţia economică din ultimul an ne-a amintit că lucrurile se pot schimba extrem de rapid şi nu neapărat în sens pozitiv. După nouă ani de creştere economică neîntreruptă, de evoluţie pozitivă a nivelului general de trai, anul trecut ne-am reamintit cu toţii abrupt că lucrurile pot merge şi în sens contrar. Ne confruntăm, din nou, cu un nivel ridicat de incertitudine. În astfel de momente, cred eu, oamenii devin (sau ar trebui să devină) mai conştienţi de nevoia de a-şi asigura un viitor mai stabil şi de a economisi organizat pentru obiective viitoare, aşa cum este şi asigurarea unei pensii decente.

Pe de altă parte, trebuie să aibă în vedere că perioada şi valoarea contribuţiilor, alături de evoluţia fondului de pensii, sunt cele care determină suma de bani care se acumulează în contul personal şi, ca atare, pensia de care se vor bucura la momentul retragerii din muncă. În aceste condiţii, nu cred că amânarea poate fi o alegere bună.

Pentru cei care dispun de resurse pentru economisire, chiar şi modice, sfatul meu ar fi să aloce aceste fonduri în mod echilibrat între investiţiile pe termen scurt şi cele pe termen lung, aşa cum sunt şi fondurile pentru pensionare.

Investiţia într-o pensie facultativă este cea care oferă libertatea de a decide suma cu care se contribuie, în funcţie de necesităţile şi posibilităţile fiecăruia, contribuţia minimă fiind stabilită la un nivel accesibil. La fondurile ING, de exemplu, suma minimă a contribuţiei trebuie să fie de 45 lei/lună. Este foarte important însă ca primul pas în această direcţie să fie făcut cât mai devreme, pentru ca timpul de contribuţie să devină aliatul nostru, permiţând o acumulare cât mai mare.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Cornelia COMAN).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!