Asigurări
După 40 de ani
Autor:Daniela GHEȚU
Marti, 21 Martie 2017

În seara zilei de 4 martie 1977, un episod seismic cu intensitatea de 7,2 grade Richter şi durata de 56 de secunde a schimbat soarta României pentru următorii ani. Dincolo de drama umană a zecilor de mii de persoane care şi-au pierdut în acele secunde, dacă nu viaţa sau sănătatea, măcar casa şi bunurile acumulate într-o viaţă de muncă, pierderile economice totale suferite de România s-au ridicat la circa 2,05 miliarde USD, adică echivalentul a 5% din Produsul Intern Brut. Aparent, efectele economice ale cutremurului nu s-au resimţit foarte puternic în evoluţia de ansamblu a economiei româneşti care, potrivit datelor statistice existente, a continuat să crească. Ceea ce este sigur însă este că greul reconstrucţiei a fost pus pe umerii cetăţenilor români: efortul de reconstrucţie a presupus un număr impresionant de zile de muncă neplătite - circa 90 milioane numai în primul an, potrivit unui document al Băncii Mondiale din 1978, excluzând contribuţia militarilor. În plus, „donaţiile” către fondul de solidaritate „Omenia”, în realitate obligatorii, au însumat circa 6,5 milioane lei (la valoarea din 1978). Proprietarii caselor avariate de cutremur au acoperit din resurse proprii cheltuieli de circa 20 milioane lei în condiţiile în care în baza asigurării obligatorii a locuinţei, plătită odată cu impozitul pe clădire, s-a despăgubit în fiecare caz circa 43% din valoarea totală a daunei. România a primit ajutoare financiare internaţionale de aprox. 35 milioane USD şi a contractat împrumuturi pe pieţele externe de aproximativ 130 milioane USD.

Un eveniment unic?

„Marele cutremur” din 1977 nu a fost în niciun caz unic, evenimente similare fiind consemnate în repetate rânduri în istoria României. Datele statistice arată că zona Vrancea – cea mai seismogenă regiune a României – produce seisme cu o magnitudine de 6+ în medie o dată la 10 ani, în timp ce evenimentele cu o intensitate mai mare de 7,5 au o frecvenţă de revenire de circa 80 ani.

Mai mult, Bucureşti este capitala europeană cu cea mai ridicată expunere la riscul seismic, expusă efectului Mexico city. Nicăieri în lume nu mai există o concentrare de populaţie atât de expusă la cutremure provenind sistematic din aceeaşi sursă, – spunea geofizicianul Ch. Richter, într-o scrisoare trimisă specialiştilor români.

În afara cutremurelor de mare adâncime produse de zona Vrancea, şi care afectează o arie extinsă din teritoriu, riscul este prezent şi alte regiuni, ca Banatul şi Nordul-Vestul extrem al ţării, unde se produc cutremure de suprafaţă, mai puţin spectaculoase, dar cu potenţialul de a crea totuşi daune semnificative.

Dacă celor de mai sus adăugăm faptul că peste 30% din teritoriul ţării este expus la riscul de inundaţii, în timp ce aproximativ 50.000 de case sunt situate în zone ameninţate de alunecări de teren, profilul expunerii României la riscul de catastrofă naturală se „desenează” în tuşe puternice, care ar justifica o puternică preocupare din partea tuturor factorilor interesaţi. Şi totuşi ...

Un articol publicat de National Geographic în 2007 spunea: Periodicitatea de circa 35-40 de ani are ea însăşi ceva perfid. Nu este o frecvenţă suficient de mare pentru ca fenomenul să devină o experienţă cotidiană, ca în Japonia, care ştie să convieţuiască cu flagelul; dar nici un interval destul de lung, pentru a face din el doar o filă de cronică. Vine suficient de rar pentru a uita de el, prinzându-ne iar nepregătiţi; dar şi suficient de des pentru a fi siguri că în timpul vieţii vom fi încercaţi cel puţin o dată. Fiecare generaţie are cutremurul ei „cel mare“.

Raportat la situaţia din 1977, cel puţin câteva lucruri esenţiale s-au schimbat în bine, începând cu standardele de construcţii sensibil superioare, cu organizarea unui organism naţional specializat în intervenţiile în situaţii de urgenţă etc. Dacă aceste măsuri sunt de natură a atenua într-o oarecare măsură vulnerabilitatea la riscurile catastrofale, pentru stimularea unui comportament preventiv din punct de financiar, care să asigure resursele necesare reconstrucţiei, soluţia aleasă a fost cea a introducerii unei asigurări obligatorii a locuinţelor.

40 de ani după ‘77

Înfiinţat în 2009, prin efectul Legii 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor, PAID – Pool-ul de Asigurări Împotriva Dezastrelor a emis prima poliţă obligatorie PAD în 2010. Şapte ani mai tîrziu, după o evoluţie afectată ani de-a rândul de numeroase schimbări legislative, portofoliul PAID numără circa 1,7 milioane asiguraţi, acoperind prin asigurare circa 20% din fondul construit de locuinţe din România. Potrivit celor mai recente estimări, un cutremur cu caracteristici similare celui din 1977 ar produce în România pierderi economice totale apreciate la circa 6 miliarde euro. Pentru portofoliul actual de asiguraţi gestionat de PAID, dauna totală ar putea fi de circa 775 milioane euro. În acest context, programul de reasigurare PAID este de 800 milioane euro, în timp ce reţinerea proprie se ridică la 4 milioane euro, iar parametrii de solvabilitate au valori superioare celor cerute de regimul Solvency II. Ca atare, PAID este pregătit din punct de vedere financiar să facă faţă unui eveniment de mari dimensiuni.

Reversul medaliei este reprezentat de procentul redus de cuprindere în asigurare, mai ales pe segmentul facultativ. Poliţa de asigurare obligatorie acoperă numai parţial valoarea reală a locuinţelor - mai ales în mediul urban, unde suma maximă asigurată a poliţei PAD, de 20.000 euro, nu acoperă nici pe departe costul de refacere a unei locuinţe grav avariate sau distruse. În acest context, faptul că numai 70% din asiguraţii PAID (14% din totalul proprietarilor de locuinţe) deţin şi o poliţă facultativă, care acoperă diferenţa până la valoarea reală a locuinţei, reprezintă o reală problemă.

Unde ne plasează aceste realităţi în contextul european? În regiunea Europei Centrale şi de Est, România reprezintă cazul „mediu”, cu o cuprindere în asigurare pentru riscurile catastrofale mult mai mică decât cea din ţări ca Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia sau Slovacia (peste 50% din locuinţe asigurate pentru riscuri catastrofale), dar sensibil mai bună decât în restul regiunii, unde cuprinderea în asigurare este mult inferioară nivelului de 20% (Croaţia sau Bulgaria se situează în jurul valorii de 10%, în timp ce în ţările non-UE din zona Adriaticii acoperirea riscurilor de catastrofă este aproape inexistentă). Comparaţia cu pieţele mature din Europa de Vest ca Spania, Germania, Franţa etc. este oarecum lipsită de sens în condiţiile în care în aceste ţări cuprinderea în asigurare este aproape de 100%. Totuşi, merită amintit şi exemplul Italiei, ţară cu o ridicată expunere atât la riscul seismic, cât şi la cel de inundaţii, dar unde locuinţele asigurate pentru aceste riscuri sunt mai degrabă excepţia, decât regula.

În fapt, acest divers tablou european demonstrează, între altele, cât de importantă este atitudinea statului în stimularea asigurării, dar şi ce influenţă culturală puternică amprentează acest domeniu. Astfel, în timp ce statul italian şi-a asumat timp de decenii sarcina de a-şi compensa cetăţenii pentru daunele suferite ca urmare a calamităţilor naturale, în alte ţări ale Europei de Vest statul s-a abţinut în mod constant de la a ajuta proprietarii neasiguraţi, stimulând astfel conştientizarea necesităţii asigurării. Se adaugă, desigur, şi nenumărate componente de natură culturală, factori specifici legaţi de caracteristicile fondului construit etc.

Pentru România, PAID a înscris pe lista sa de priorităţi - în afară de consolidarea financiară şi logistică a companiei, derularea unui program de acţiuni de educare a publicului în sensul asigurării, ca şi construirea unui sistem, angrenând întreaga piaţă, precum şi instituţiile publice interesate, care să realizeze despăgubirea eficientă a asiguraţilor în cazul producerii unui dezastru.

Nota: informaţiile utilizate în articol au sursă prezentările susţinute în cadrul PAID Reinsurance Conference Building the Future București, 7 martie 2017

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (După 40 de ani).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!