Cover Story
ECE 1989-2019 30 de ani de DEVENIRE
Autor:Daniela GHETU
Vineri, 10 Ianuarie 2020

Europa Centrală și de Est (ECE) a parcurs o lungă cale în ultimele decenii, economiile din regiune traversând nu numai o perioadă de relansare economică, pe baze noi, dar reușind să se apropie în multe privințe de nivelul celor din vestul dezvoltat al continentului. Chiar dacă recuperarea decalajului rămâne încă pe lista obiectivelor de atins, peisajul economic al țărilor ECE a înregistrat schimbări de-a dreptul dramatice odată cu lansarea în teritoriul economiei libere, concurențiale: investiții substanțiale în infrastructură, un aflux masiv de capital străin, informatizare pe scară largă... un val de înnoire care a “măturat” aproape complet reziduurile economiilor centralizate de dinainte de 1989. În multe privințe, regiunea a devenit un rezervor de creștere și progres tehnologic și nu puține sunt poveștile de succes ilustrând existența unui rezervor de creativitate și calitate umană de invidiat.

În termenii indicatorilor macroeconomici de bază, se poate lesne observa că grupul celor 11 țări ECE care au aderat la Uniunea Europeană după 2004 și-a dublat contribuția la PIB-ul uniunii între 1995 (anul de la care pornesc statisticile Eurostat disponibile) și 2018, astfel încât la sfârșitul acestui interval ele furnizau circa 8.7% din PIB-ul agregat la nivel UE. Deși pe parcursul ultimilor 25 de ani grupul celor 15 țări care formau UE înainte de 2004 și-a dublat, per ansamblu, volumul PIB, cele 11 nou intrate în Uniune au consemnat ritmuri de creștere mult mai înalte care, în unele cazuri au condus la o creștere a PIB de până la 8 ori. Raportat la numărul de locuitori, este interesant de văzut că în timp ce media PIB/capita a EU15 a crescut cu circa 86%, contribuția țărilor ECE a ridicat acest ritm, la nivelul întregii Uniuni, la peste 103%. Țările Baltice (Estonia, Letonia și Lituania) sunt campioanele celor mai înalte ritmuri de creștere pentru ambii indicatori (PIB și PIB/capita), dar în termeni absoluți cele mai înalte valori ale PIB/capita au fost atinse în Slovenia (22.080 euro), Estonia (19.740 euro) și Cehia (19.550 euro), în timp ce media UE se situa în 2018 la 30.960 euro, iar pentru grupul EU15, la 35.390 euro.

La începutul anilor ’90, valoarea produsului intern brut pe cap de locuitor în țările ECE se situa, în termenii puterii de cumpărare, la nivelul de circa 30% față de media Europei de Vest. În 2017, acest nivel depășea deja 50%. Potrivit studiilor realizate de Legatum Institute – un think tank londonez cu o viziune globală orientată spre eradicarea sărăciei, după stagnarea impusă de criză în perioada 2009 – 2014, “prosperitatea în regiune – măsurată după criteriile economice și de bunăstare socială ale Legatum Prosperity IndexTM -, a crescut continuu, diferențialul între ECE și Europa de Vest reducându-se permanent”. Totuși, acest diferențial încă există, iar efectele lui se fac simțite în decalajul existent încă între nivelul de trai și prosperitatea individuală a locuitorilor din țările ECE și cele ale “surorilor” lor vestice.

În pofida creșterilor înregistrate în ultimul deceniu atât în ceea ce privește veniturile, cât și gradul general de satisfacție față de modul de viață, nivelul optimismului locuitorilor regiunii cu privire la viitor n-a crescut vizibil, mai ales în rândul generațiilor tinere. Un sondaj efectuat în pregătirea raportului Legatum arată că puțini dintre repondenții cu vârste cuprinse între 18 și 39 de ani se așteaptă ca urmașii lor să trăiască mai bine decât ei înșiși. Ascuțirea inegalităților de venituri, trend ce se manifestă în toată regiunea, creșterea costului locuirii și a cheltuielilor curente de trai etc. contribuie la instaurarea unei percepții acutizate a vulnerabilității și, ca atare, chiar dacă sunt destul de mulțumiți de viața lor actuală, tinerii par destul de îngrijorați cu privire la viitor.

Pentru momentul prezent însă, arată una dintre concluziile raportului, “unul dintre cele mai cunoscute atuuri ale CEE este abilitatea tehnică a oamenilor săi și un sistem de educație care produce absolvenți calificați tehnic, foarte căutați de angajatori pe piețele lor de origine. Absolvenții calificați sunt o atracție pentru întreprinderile străine și investitorii care au implantat noi fabrici, hub-uri tehnologice și centre de servicii în întreaga regiune. Pe măsură ce economia cunoașterii se dezvoltă, cererea pentru lucrători de înaltă calificare va continua să persiste, chiar la un nivel mai înalt decât în Europa de Vest.” Provocarea care stă în fața guvernelor din regiune este de a se asigura că această forță de muncă va ține pasul cu cerințele pieței globale a muncii și că accesul la slujbe care să furnizeze un venit decent va fi lărgit și pentru păturile populației mai slab educate.

 

 

 


Creșterea economică în regiune a avut, firesc, un impact pozitiv și asupra piețelor de asigurări. Depășind primul pas, al eliminării monopolului de stat existent în epoca comunistă și în domeniul asigurărilor, dezvoltarea acestui segment a fost un proces continuu. În termeni cantitativi, orice demonstrație privind creșterea este inutilă – de la un volum mai degrabă simbolic, până la rezultatul anului 2018, când primele brute subscrise s-au cifrat la aproape 37 miliarde euro, cu șanse reale de a atinge pragul de 40 miliarde euro la sfârșitul lui 2019. În medie, contribuția asigurărilor la PIB-ul regional este de circa 2.51%, în timp ce cetățenii regiunii cheltuiesc anual, în medie, circa 306 euro pentru asigurări. Ambii indicatori reflectă un nivel încă semnificativ inferior mediilor europene, punând în evidență potențialul încă departe de a fi complet valorificat al piețelor din regiune.

Nu numai diferențele valorice în indicatorii de bază diferențiază piețele ECE de cele Vestice, ci și o serie de elemente de structură, cum ar fi dependența de segmentul asigurărilor auto și nivelul de dezvoltare insuficient al claselor de răspundere civilă (non-auto) sau asigurărilor de viață etc. Aceasta este însă o stare de fapt care este mai puțin legată de capacitatea piețelor de asigurări de a oferi astfel de produse, cât de caracteristicile culturale, nivelul de educație financiară și nivelul de dezvoltare al societății și economiei locale. Este de așteptat ca aceste linii de business să capete mai multă relevanță odată cu evoluția generală a societății și creșterea capacității individuale de economisire.

Dincolo de cifre, piețele de asigurări ECE au parcurs un întreg proces de “formare” – trecând prin construirea cadrului legislativ, a instituțiilor de supraveghere și garantare, a unei întregi categorii de operatori economici inexistentă înainte de 1990 – brokerii de asigurări -, a unei întregi diversități de specializări profesionale etc. Aderarea la Uniunea Europeană a impulsionat multe din aceste procese, mai ales la nivel legislativ, în timp ce intrarea pe piață a actorilor internaționali a adus o infuzie de know-how, cultură corporatistă și, de ce nu, putere financiară.

VESTICII

Puține sunt “numele mari” din industria globală a asigurărilor care nu sunt prezente măcar în unele dintre piețele ECE. Așteptările inițiale față de potențialul de business al regiunii au fost foarte înalte, determinând intrarea, în primul deceniu după 1990, a numeroși actori care au văzut în ECE un rezervor de creștere. Criza din 2008-2010, care a determinat reconsiderarea strategiilor de dezvoltare pentru multe grupuri internaționale, și-a pus amprenta și asupra regiunii ECE. Unele grupuri, ale căror subsidiare locale aveau doar o contribuție marginală la cifra de afaceri, au decis să se retragă, transferând portofoliile altor actori. A avut loc, astfel un proces de consolidare care a generat din nou efervescență pe segmentul operațiunilor de fuziuni și achiziții (eng. Mergers & Acquisitions, M&A). Dincolo de aceste oscilații, câteva branduri de asigurări și-au afirmat cu tărie prezența pe termen lung și au ajuns să constituie factori de referință aproape în toate piețele regiunii.

Istoria prezenței Vienna Insurance Group (VIG) în Europa Centrală și de Est a început în 1990, cu o investiție de circa 1,15 milioane euro (valoare curentă) prin care Wiener Städtische (numele sub care opera compania mamă a grupului la acel moment) a contribuit la fondarea companiei cehe Kooperativa. Anterior acestui moment, Wiener Städtische operase exclusiv pe teritoriul Austriei. Trei decenii mai târziu, VIG este unicul actor vestic ale cărui sucursale și subsidiare sunt prezente în toate piețele din regiune.

Expansiunea teritorială a VIG a accelerat după 1996, următoarele destinații vizate fiind Ungaria, Polonia și Croația. În următorii șapte ani au fost vizate România, Belarus, Bulgaria, Serbia, Slovenia, Ucraina, Rusia și Georgia. În paralel, prin achiziții succesive, grupul și-a întărit poziția pe piețele deja abordate. În sfârșit, după a serie de achiziții în Balcanii de Vest, care au adus sub umbrela VIG companii din Albania, Macedonia și apoi Turcia, au fost integrate în structura grupului și Țările Baltice. Ultimele intrate în familia VIG au fost Muntenegru, Bosnia-Herzegovina și Moldova.

Astăzi VIG are afaceri, în afara Austriei, în 16 țări din Europa Centrală și de Est, cărora li se adaugă Turcia și câteva piețe din sfera țărilor ex-sovietice. Peste 50% din primele subscrise și profitul brut la nivelul grupului sunt generate de regiunea ECE. În 2018, valorile agregate la nivel ECE ale acestor doi parametri s-au situat la nivelul de circa 5,1 miliarde euro (PBS) și circa 216 milioane euro (profit brut).

UNIQA este al doilea grup cu o prezență extinsă în ECE, deși la o magnitudine semnificativ mai mică decât cea a VIG. Cu excepția Țărilor Baltice și Sloveniei, grupul este activ în toate piețele ECE. Contribuția acestor piețe la volumul total de subscrieri al grupului s-a ridicat, în 2018, la circa 1,4 miliarde euro, adica aprox. 27%. Profitul brut realizat în același an de UNIQA International – structura care grupează alături de țările ECE, piețele din Rusia, Liechtenstein și Elveția, a fost de 55 milioane euro, reprezentând o contribuție de circa 23% la profitul brut agregat al grupului.

GRAWE este cel de-al treilea grup austriac cu o prezență extinsă în ECE, acoperind nouă țări în care și-a făcut intrarea între 1991 (Slovenia) și 2007 (Muntenegru). În 2018, sucursalele ECE au avut o contribuție de circa 14% la volumul total de prime subscrise la nivelul grupului pentru asigurări generale și peste 51% pentru asigurări de viață, cu o valoare totală de circa 235 milioane euro..

 

 

 

 

 

 


Grupul german Allianz a făcut primul pas în Europa ex-comunistă în 1990, îndreptându-se firesc către fosta Germanie Democrată (RDG), unde a achiziționat Deutsche Versicherung-AG, care deținea, la rândul său, asigurătorul de stat RDG Staalishe Versicherung. În același an grupul și-a făcut intrearea și pe prima piață ECE, Ungaria, cumpărând Hungária Biztosítót, în prezent Allianz Hungária. Au urmat piețele din Rusia, Cehia, România, Slovacia, Polonia etc., astfel încât astăzi Allianz deține 25 de companii în 10 țări din regiune, poziționându-se ca leader în unele din aceste piețe.

 

 

 

 

 

 


În 2018, afacerile Allianz în țările ECE au totalizat un volum de circa 2 miliarde euro în prime brute subscrise, reprezentând circa 3,7% din volumul total de subscrieri al grupului, și un profit operațional agregat de circa 200 milioane euro.

Istoria Generali în ECE datează încă din 1832, cu o pauză care coincide cu existența regimurilor comuniste în zonă, după al doilea Război Mondial, perioadă în care subsidiarele grupului italian au fost naționalizate. În 1989, Generali a fost primul grup de asigurări care a valorificat oportunitatea schimbării politice din regiune, deschizând o subsidiară în Ungaria. Au urmat România și Cehia (1993), Slovenia (1996), Slovacia (1997), Polonia (1999), Croația (2002) și, în 2006, Serbia, Muntenegru și Bulgaria.

În 2007 Generali a creat, împreună cu grupul financiar ceh PPF, Generali PPF Holding, entitate care reunea activele din asigurări ale Generali și PPF din ECE. În 2015 grupul italian a preluat complet controlul acestei entități, redenumind-o Generali CEE Holding și atribuindu-i coordonarea activității regionale pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare. În 2018 au fost incluse încă două piețe în sfera de control a holdingului, Austria și Rusia. În același an Generali a făcut două achiziții importante: Adriatic Slovenica, în Slovenia, operațiune ce adus grupul pe poziția secundă în topul sloven, și cele două companii Concordia (asigurări generale și asigurări de viață) din Polonia, a căror fuziune cu subsidiarele Generali cu aceleași specializări, preexistente în Polonia, este în curs. În 2019, grupul a anunțat preluarea portofoliului Ergo în Ungaria, precum și extinderea prezenței sale în Croația, prin achiziționarea companiei de asigurări generale IZVOR osiguranje. În fapt, potrivit declarațiilor lui Philippe Donnet, CEO al grupului Generali, extinderea volumului de afaceri în ECE prin achiziții se află printre obiectivele curente, vizate fiind companiile de asigurări de dimensiuni mici, care au dificultăți în a se adapta reglementărilor din ce în ce mai complexe din piața europeană.

În 2018, companiile care compun Generali CEE Holding au subscris împreună prime brute în valoare de 3,3 miliarde euro, generând un profit operațional de 540 milioane euro, adică 11% din profitul realizat la nivelul întregului grup.

AXA, AVIVA și AIG sunt cele mai mari grupuri care s-au retras din regiune în perioada post-criză. În timp ce pentru AXA, afacerile ECE s-au redus la trei piețe din Europa Centrală – Polonia, Cehia și Slovacia, AVIVA mai este prezent doar în Polonia și Ungaria, iar AIG este în curs de a-și preda portofoliile din mai multe țări către Colonnade, membră a grupului canadian Fairfax, păstrând deocamdată numai sucursalele din Bulgaria și Țările Baltice.

În sfârșit, merită spus că alături de jucătorii vestici există și o serie de grupuri cu capital local care-și fac simțită prezența din ce în ce mai mult în afara țărilor lor de origine. Dacă în mod firesc slovenii de la TRIGLAV și SAVA Re și croații de la CROATIA Osiguranje și-au început expansiunea regională, în primă instanță, către piețele din fosta Iugoslavie, grupul PZU a făcut primii pași către Țările Baltice și Ucraina, anunțând însă că are capital la dispoziție pentru achiziții ulterioare în regiune. Grupul bulgar EUROINS este, de asemenea, în plină expansiune teritorială. În ECE, în afara țării de domiciliu, grupul deține afaceri în România, Macedonia de Nord și Polonia, precum și în câteva țări din spațiul ex-sovietic.

MONOPOLURILE

In toate țările Europei Centrale și de Est, segmentul asigurărilor era reprezentat, în perioada comunistă, de o companie specializată, monopol de stat. Curând după schimbarea politică din 1989-1990, aceste companii și-au pierdut statutul privilegiat, răspunzând provocărilor unei piețe bazate pe libera competiție. Iată ce s-a întîmplat cu câteva dintre cele mai cunoscute monopoluri de asigurări din regiune:

 Ungaria – Állami Biztositó (Institutul de Stat pentru Asigurări) a suferit o primă schimbare majoră în 1986, când statul maghiar a decis scindarea companiei în două entități cu specialități diferite: Állami Biztositó - în principal, în asigurări de viață și proprietate -, și Hungária Biztosítót, a cărei specializare de bază erau asigurările auto. Ambele companii au fost privatizate: în timp ce Hungária a făcut obiectul primei achiziții de mari dimensiuni din regiune, devenind în 1989 parte a grupului german Allianz, Állami a fost cumpărată în 1992 de grupul olandez Aegon. În prezent, Allianz Hungária este liderul pieței de asigurări non-life, cu o cotă de piață de peste 20% și ocupă locul șase în ierarhia pieței de asigurări de viață (cca. 7% cotă de piață). Aegon controlează circa 13% din piața de asigurări generale și 9% din asigurările de viață.

 Cehia – Česká Pojišťovna - compania a luat ființă în 1948, prin contopirea celor 5 asigurători care funcționau la acel moment în fosta Cehoslovacie, sub numele de Československá pojišťovna. La sfârșitul anilor ’60, ea a fost dezmembrată, luând naștere două companii: Compania de Asigurări de Stat din Cehia (Česká Státní Pojišťovna) și Compania Slovacă de Asigurări de Stat (Slovenská státní pojišťovna).

După Revoluția de Catifea, Česká Státní Pojišťovna a fost privatizată sub numele de Česká Pojišťovna, structura acționariatului acesteia schimbându-se de câteva ori pe parcursul anilor ce au urmat, până la preluarea – în anul 2000 -, a pachetului majoritar de către fondul de investiții PPF. Până în 2005 PPF deținea controlul integral asupra companiei. În urma unui acord încheiat în 2006 între PPF și grupul italian de asigurări Generali, acesta a preluat treptat controlul asupra companiei cehe și a altor active ale fondului, operațiune încheiată în 2014. Česká Pojišťovna a rămas liderul pieței de asigurări din Cehia, cu o cotă de piață de circa 21,5% în 2018. În septembrie 2019, a fost anunțată fuzionarea companiei cu cea de a doua subsidiară deținută de Generali în Cehia, sub denumirea de Generali Česká pojišťovna. Operațiunea este supusă aprobării de către Banca Națională Cehă.

 

 

 

 

 

 


 Polonia – PZU – tradiția PZU datează din secolul XIX, dar compania a devenit monopol de stat în1952 și a rămas integral în proprietatea statului până în 1998, când a fost luată decizia privatizării. În 1999 a fost semnat un acord de privatizare cu grupul olandez Eureko, acord controversat și care a făcut obiectul unei îndelungate dispute pe parcursul căreia părțile s-au acuzat reciproc de nerespectarea contractului. Potrivit acestui acord, compania olandeză a deținut inițial 33% din PZU, cu o opțiune deschisă de a-și crește participarea la 54% la lansarea unei IPO pe care Trezoreria s-a angajat să o organizeze. Cu toate acestea, de atunci, miniștrii succesivi ai Trezoreriei au contestat acordul și IPO nu a avut loc, distrugând planurile EUREKO de a deveni acționarul majoritar al PZU, transformând-o în principalul său cap de pod în regiunea CEE. Din 2002 au existat mai multe încercări nereușite de a ajunge la un acord. Dar în octombrie 2009, cele două părți au convenit că EUREKO își va reduce participația la PZU în schimbul unei compensații financiare.

În cadrul IPO, EUREKO și Kappa S.A. (un vehicul cu destinație specială deținut de grupul olandez și de Trezoreria de stat, creat în scopul ofertei planificate) au vândut acțiuni reprezentând 24,9% din capitalul social al PZU. În plus, Trezoreria de Stat a oferit un plus de 5% din acțiunile PZU. Prețul pe acțiune a fost fixat la EUR 76,2. Potrivit Bloomberg, IPO-ul PZU a fost cea mai mare operațiune de acest fel din istoria pieței de capital poloneze, dovedindu-se un succes major, deoarece în prima zi de tranzacționare investitorii au licitat de nouă ori mai multe acțiuni decât erau disponibile. PZU a crescut cu 15% din prețul IPO la 360 zloty (aproximativ 90 EUR), evaluând compania controlată de stat la 7,7 miliarde EUR.

În prezent, PZU este listată la Bursa din Varșovia și este inclusă în calculul principalului indice bursier al acesteia, WIG20. Acționarul principal este Trezoreria Statului, cu o participație de 35,2%. PZU (asigurări generale) este, de asemenea, compania mamă a grupului financiar cu același nume, grup ce include numeroase entități specializate în asigurări de viață și de sănătate, pensii private, asset management etc.

În Polonia, PZU controlează 32% din piața de asigurări generale și 38% din cea de asigurări de viață, cu un volum de prime brute subscrise în 2018 de aproape 5 miliarde euro, adică circa 13,5% din PBS total la nivelul regiunii ECE. Grupul deține subsidiare în Țările Baltice și Ucraina.

 România – ADAS - Administrația Asigurarilor de Stat - instituție specializată în asigurări, reasigurări și comisariat de avarie -, a funcționat până în 1990 ca monopol de stat pe segmentul asigurărilor. Prin desființarea ei, au luat naștere primele trei societăți de asigurări pe acțiuni: Asigurarea Românească - ASIROM, ASTRA și CAROM.

ASIROM a plecat la drum cu o zestre formată din activele aferente asigurărilor facultative pe viață, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autovehicule și altor asigurări, precum și bunurile imobile aparținând ADAS, incluse în capital. Companiei ASTRA i-au revenit activele aferente societăților mixte, cu participarea ADAS, din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea. Pasivele corepunzătoare fiecărui tip de activitate au căzut în sarcina companiei căreia i-au revenit activele. Agenția CAROM a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurare din străinătate, și în cazurile de pagube produse în străinătate de automobiliști români asigurați la societăți de asigurare din țara noastră.

Existența companiei ASTRA a fost semnificativ mai tumultoasă și s-a încheiat prematur, după o perioadă în care părea să scrie o adevărată poveste de succes, cu un faliment de răsunet internațional, în 2016. După acest moment, singura „urmașă” a fostei ADAS rămâne ASIROM VIG. Plecând de pe poziția de “navă amiral” a pieței românești de asigurări, compania a trecut prin mai multe schimbări de acționariat până în anul 2007, când pachetul majoritar de acțiuni a fost preluat de VIENNA Insurance Group. Între timp, grupul austriac și-a majorat treptat participația, devening unicul proprietar semnificativ (peste 99% din capital). În prezent, ASIROM VIG deține o cotă de piață de circa 9% și se află în plin proces de modernizare.

 Serbia – DUNAV – în 1945 se reuneau sub numele de Institutul Național de Asigurări și Reasigurări trei companii de asigurări înființate înainte de război: Dunav, Elementar și Winershtedishe, formând astfel o instituție monopol de stat în a cărei sarcină cădea asigurarea proprietăților publice și de stat împotriva incendiului și a altor riscuri asociate, subscrierea tuturor tipurilor de asigurări obligatorii și reasigurarea. Procesul de centralizare a fost reversat după 1968, piața coagulându-se treptat în 11 entități independente, între care Beograd și Yugoslavia, care în 1974 au format ZOIL Dunav, viitoarea Dunav Osiguranje, parte a grupului Dunav, liderul pieței de asigurări sârbe în prezent. În pofida repetatelor încercări de privatizare, Dunav este încă o companie controlată de stat în proporție de circa 94%. Grupul Dunav include, alături de compania mamă, o subsidiară de asigurări în Kosovo, o companie de reasigurări, o companie de administrare a fondurilor de pensii, un dealer auto etc.

 Croația – CROATIA Osiguranje – cu o istorie care merge înapoi până la sfârșitul secolului al XIX-lea, compania lider de piață din Croația a fost naționalizată după al doilea Război Mondial, traversând perioada comunistă ca societate de stat. După 1990 a devenit societate pe acțiuni, dar reala privatizare a avut loc 24 de ani mai târziu, când compania a fost cumpărată de Grupul Adris, un holding croat cu afaceri în turism, industria tutunului etc. În prezent grupul a cărui companie mamă este CROATIA Osiguranje este prezent pe mai multe piețe din regiunea Adriatică. În Croația, compania continuă să fie lider de piață, cu o cotă de 28% din totalul subscrierilor brute din piața locală, în 2018.

AGENDA

Un paragraf din lucrarea publicată în 1990 de Paul P. Rogers, Insurance in Socialist East Europe, descria astfel punctul de plecare în traseul parcurs de piețele de asigurări din regiune în ultimii 30 de ani: operațiunile de asigurare în statele socialiste nu sunt "sănătoase" din punct de vedere actuarial, în sensul neadecvării lichidităților și rezervelor; rolul de proprietar exercitat de stat conduce la încheierea tranzacțiilor în asigurări fără a fi respectate principiile clasice de subscriere care cer dispersia expunerii la risc prin transferarea acestuia asupra unui pool de asigurare; nu există o practică a managementului riscului în afaceri în accepțiunea vestică a acestui concept etc. În concluzie, practica în asigurări în statele socialiste avea prea puțin în comun cu modelul vestic, bazat pe subscrierea pe baze actuariale, proprietatea privată, competiția comercială. O descriere care sugerează oricui cunoaște, fie și superficial, nivelul de dezvoltare atins de asigurări în ECE cât de profundă și extinsă a fost transformarea acestei industrii.

Obișnuim să ne comparăm permanent cu piețele mature atunci când comentăm critic realitățile curente ale acestei industrii, evaluând în permanență distanța ce ne separă încă de atingerea stadiului de piață matură. Să nu uităm, însă, că în comparație cu piețele “reper” din vestul Europei, atât piețele de asigurări, cât și economiile din regiunea ECE sunt încă foarte tinere. Beneficiile aduse de transferul de know-how dinspre piețele mature sunt reale și vizibile, dar viteza acestui transfer depinde în mare măsură și de maturizarea economiilor, în ansamblu, și de capacitatea de absorbție “culturală” a societăților gazdă. De aici și diferențele, câteodată substanțiale, între nivelul de dezvoltare a piețelor de asigurări din regiune.

Am început acest articol enumerând câteva dintre schimbările majore, în fapt etape în construcția efectivă a unor piețe de asigurări moderne. Cât de departe se află aceste piețe de “linia de sosire” a acestei curse spre dezvoltare? Răspunsul nu poate fi decât unul nuanțat de la caz la caz, mai ales în contextul în care (r)evoluția tehnologică în plină desfășurare schimbă, în multe privințe, însăși esența business-ului cu asigurări, mutând reperele. Fiecare piață din regiune afișează o listă de teme “fierbinți” în acest moment – priorități pe termen mediu și lung. Cel puțin câteva dintre ele sunt comune întregii regiuni. Iată câteva exemple:

 Educația financiară – îmbunătățirea imaginii industriei în fața consumatorilor – edificarea unei culturi a asigurărilor și economisirii

 Identificarea unor soluții pentru reducerea deficitului de asigurare, mai ales pe segmentul asigurărilor pentru riscuri catastrofale

 Îmbunătățirea profitabilității pe liniile de asigurări auto, un punct cu atât mai important cu cât acestea dețin cea mai substanțială cotă de portofoliu

 Profesionalizarea personalului, în pas cu evoluția tehnologică a industriei

Pentru a fi îndeplinite cu succes, fiecare dintre aceste puncte pe agendă necesită, în fapt, mai mult decât un efort susținut la nivelul industriei. Este de neimaginat îmbunătățirea educației financiare sau creșterea calității resurselor umane disponibile fără o contribuție masivă a sistemului de învățământ. Reducerea deficitului de asigurare pentru riscuri de catastrofă fără implicarea organismelor publice și o vastă și îndelungată campanie de comunicare este, de asemenea, un țel imposibil de atins. Cât despre profitabilitatea liniilor de asigurări auto, este greu să nu te întrebi ce impact ar avea asupra acesteia o îmbunătățire semnificativă a condițiilor de trafic rutier. Implicarea societății la un nivel mai larg în îndeplinirea acestor obiective ar fi benefică nu numai din perspectiva accelerării evoluției în asigurări, ci a întregii societăți. La urma urmelor, dacă de multe ori nivelul de dezvoltare a asigurărilor este considerat un indicator al nivelului de dezvoltare a unei țări, în general, acest lucru are o puternică motivație care nu ține numai de considerente economice, ci și de ideea de siguranță, stabilitate, reziliență a societății.

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (ECE 1989-2019 30 de ani de DEVENIRE).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!