Special
IDD, o nouă viziune asupra intermedierii în asigurări
Autor:Daniela GHEȚU
Vineri, 05 Februarie 2016
Daniel BUDA PPE, România

În 24 noiembrie 2015, Parlamentul European a adoptat cu 579 de voturi pentru, 40 abțineri şi 67 contra o rezoluție legislativă referitoare la  propunerea de revizuire a Directivei privind Intermedierea în Asigurări, IMD. Noua formă a Directivei, denumită IDD (Insurance Distribution Directive) a întrunit acordul tripartit al Parlamentului European, Comisiei Europene şi Consiliului Europei.

Revizuirea Directivei privind  Intermedierea în Asigurări (IMD1), operaţiune declanşată în vara anului 2010 la nivelul Uniunii Europene, şi-a propus  obţinerea unui mediu de afaceri mai echitabil pentru intermedierea şi distribuţia asigurărilor, într-o piaţă mai bine integrată şi cu un nivel optim de protecție a consumatorului.

În vara anului 2012, după o largă consultare cu numeroasele entităţi interesate, a fost publicată o primă versiune a textului Directivei. Procesul legislativ a durat mai bine de trei ani, comportând diverse modificări ale textului original ca rezultat al negocierilor tripartite şi al observaţiilor şi  sugestiilor promovate de autorităţile naţionale de supraveghere din domeniul asigurărilor.

Documentul adoptat de plenul PE a amendat propunerile Comisiei Europene în legătură cu câteva puncte cheie, după cum urmează:

- Sfera de acţiune: Directiva stabileşte regulile privind iniţierea şi derularea activităţilor de distribuţie în asigurări şi reasigurări pe teritoriul UE. În  intenţia legiuitorului, Directiva are drept scop armonizarea minimă şi, ca atare, ea nu trebuie să împiedice statele membre să mențină sau să  introducă dispoziții mai stricte în scopul de a proteja clienții.

- Excepţii: Directiva nu se aplică entităţilor pentru care distribuţia de asigurări este o activitate auxiliară, atunci când produsul de asigurare este complementar unui bun sau serviciu care face obiectul principal de activitate al operatorului, dacă valoarea primei plătite pentru produsul de asigurare nu depășește 600 euro calculată pro-rata, pe o bază anuală.

- Înregistrare: Intermediarii de asigurări și reasigurări, inclusiv entitățile auxiliare, trebuie să fie înregistrate la autoritatea de supraveghere  competentă din ţara UE de origine. Registrul intermediarilor trebuie să precizeze cel puţin: (1) numele persoanelor care compun managementul companiei, răspunzătoare de distribuţia produselor de re/asigurare; (2) statele UE în care operatorul desfășoară afaceri în baza dreptului de liberă  stabilire sau a principiului libertăţii serviciilor.

Activitatea intermediarilor în asigurări este deja grevată de o serioasă povară birocratică, în timp ce veniturile lor nu au crescut vizibil în ultimii ani.  protecţia consumatorilor şi sustenabilitatea companiilor sunt două elemente care trebuie abordare într-un mod echilibrat, între altele pentru a permite o bună gestiune a daunelor.

Isabella DE MONTE, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European; Partidul Democrat, Italia

- Libertatea de a furniza servicii şi libertatea de stabilire: PE a introdus noi măsuri privind încălcarea obligațiilor legate de exercitarea dreptului la  libera circulaţie a serviciilor. Astfel, dacă autoritatea competentă din statul gazdă constată că un intermediar aflat sub incidenţa Directivei îşi încalcă obligaţiile legate de exercitarea dreptului la libera circulaţie a serviciilor, ea va informa autoritatea statului de domiciliu, care este obligată să ia măsurile  cuvenite. În cazul în care autoritatea statului de domiciliu nu intervine corespunzător, atunci autoritatea statului gazdă va fi îndreptăţită să intervină direct. De asemenea, autoritatea statului gazdă este îndreptăţită să refuze unui operator exercitarea dreptului de  liberă stabilire sau a celui de a furniza liber servicii dacă are informaţii pertinente potrivit cărora operatorul în cauză a ales această soluţie cu  scopul de a evita îndeplinirea unor obligaţii care i-ar fi incumbat dacă îşi stabilea domiciliul sau înregistra o sucursală în ţara gazdă.

- Obligaţii profesionale şi de organizare: Intră în competenţa autorităţii din statul de domiciliu să se asigure că personalul entităţilor de intermediere direct implicat în distribuirea produselor de re/asigurări dispune de cunoştinţele şi de competenţele necesare ţinând cont de natura produselor  vândute, rolul specific pe care îl au de îndeplinit etc. În acest scop, autorităţile naţionale pot impune certificarea competenţelor dobândite în procesul de instruire prin promovarea unui test.

- Asigurarea răspunderii civile profesionale: Intermediarii de re/asigurări trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă profesională valabilă pe întreg teritoriul UE sau alte garanţii comparabile care să acopere eventualele daune produse clienţilor ca urmare a neglijenţei profesionale,  pentru o valoare de cel puţin 1,25 milioane euro per eveniment şi un volum anual agregat de 1,85 milioane euro. Pentru a proteja clienţii în cazul incapacităţii intermediarului de a transfera primele de asigurare către asigurător, sau a indemnizaţiilor sau primelor returnate către client, intermediarii de re/asigurări au obligaţia de a dispune de un fond permanent egal cu 4% din volumul anual de prime încasate, dar nu mai mic de  18.750 euro.

- Căile de atac nelitigioase: Statele membre trebuie să se asigure că intermediarii şi clienţii lor au la dispoziţie instrumente de rezolvare  nelitigioasă a disputelor privind drepturile şi obligaţiile părţilor, aşa cum sunt descrise în Directivă; aceste instrumente trebuie să corespundă  legislaţiei europene în materie, să fie adecvate şi eficiente, imparţiale şi independente; acolo unde este posibil această sarcină poate fi atribuită  unor organisme pre-existente, dacă ele corespund cerinţelor.

- Conflictele de interese şi transparenţa: Distribuitorii de re/asigurări trebuie să dezvolte, să adopte şi să actualizeze periodic politici şi proceduri cu privire la conflictul de interese prin care să se asigure că realizează o informare corectă a clienţilor cu privire la comisioane şi beneficii. Acolo unde  comisionul este achitat direct de către consumator, intermediarul trebuie să furnizeze informaţii despre cuantumul acestuia sau, în cazurile în care  este posibil, chiar asupra metodei de calcul a comisionului.

- Consultanţă: Înainte de încheierea unui contract, intermediarul de asigurări trebuie să precizeze, pe baza informaţiilor obţinute din discuţiile cu  consumatorul, care sunt întrebările şi nevoile acestuia şi trebuie, de asemenea, să furnizeze informaţii obiective despre produs, într-o formă  inteligibilă, astfel încât clientul să facă o alegere informată. Înainte de încheierea contractului, intermediarul trebuie să furnizeze clientului un  formular de recomandări personalizate, din care să rezulte argumentele pentru care un anumit produs este cel recomandabil. În asigurările  non-life, informaţiile vor fi furnizate prin intermediul unorformulare standardizate clare şi uşor de citit, conţinând o descriere concisă a acoperirii, inclusiv lista riscurilor principale, suma asigurată, o listă  oncisă a excluderilor, modalităţile şi calendarul de plată a primelor de asigurare.

Dat fiind că există încă diferențe considerabile între dispozițiile de drept intern care împiedică accesul la activitățile de distribuire de asigurări și  reasigurări și desfășurarea acestor activități pe piața internă, proiectul de rezoluție legislativă devine oportun în consolidarea pieței interne privind intermedierea produselor de asigurări.

Daniel BUDA, PPE, România

- Cross-selling: Atunci când un produs de asigurări este oferit împreună cu un produs sau serviciu de alt tip, ca parte a unui pachet complex,  intermediarul de asigurări are obligaţia de a informa cumpărătorul dacă este posibilă cumpărarea diverselor componente ale pachetului şi  individual şi, în caz afirmativ, trebuie să furnizeze detalii complete privind fiecare componentă a pachetului, inclusiv cu privire la costuri şi comisioane.

- Controlul produselor și cerințe de guvernanţă: Pentru a se asigura că produsele de asigurări corespund nevoilor pieţei ţintă, asigurătorii şi, în  jurisdicţiile vizate, intermediarii de asigurări care prelucrează produse de asigurări pentru a le oferi clienţilor trebuie să menţină, să deruleze şi să revizuiască proceduri de aprobare pentru fiecare produs.

- Informații pentru clienți cu privire la distribuția de produse de asigurări cu componentă investiţională: Informații adecvate trebuie furnizate în  timp util, înainte de încheierea unui contract, pentru clienți sau potențialii clienți cu privire la distribuirea de produse de asigurare cu componentă  investiţională, precum și cu privire la toate costurile și cheltuielile aferente.

Informațiile trebuie furnizate într-o formă ușor de înțeles, în așa fel încât clienții sau potențialii clienți să fie în mod rezonabil în măsură să înțeleagă natura și riscurile cu privire la produsul de asigurări cu componentă investiţională oferit și, prin urmare, să ia decizii în cunoștință de cauză.

- Sancţiuni: Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale autorităților în domeniu și dreptului statelor membre de a prevedea și de a  impune sancțiuni penale, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile lor competente pot impune sancțiuni administrative și alte măsuri aplicabile tuturor pentru încălcarea dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei Directive, și trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru  a se asigura că acestea sunt aplicate.

Susțin cu tărie consolidarea regulilor privind „împachetarea” produselor, astfel încât atunci când produse de asigurare sunt oferite cu un alt bun sau serviciu, consumatorii să aibă posibilitatea de a cumpăra bunul principal, fără asigurare.

Doru-Claudian FRUNZULICĂ, Grupul Alianței Progresiste  a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European România

- Raportarea infracţiunilor: Deciziile autorităţii competente cu privire la încălcarea prevederilor Directivei trebuie publicate imediat după expirarea perioadei de apel, dacă o acţiune de apel nu a fost depusă, singura excepţie admisă de la această regulă fiind constituită de situaţia în care  publicarea deciziei ar putea afecta stabilitatea pieţei de re/asigurări.

Totuşi, dacă se consideră că publicarea deciziei de sancţionare poate produce prejudicii disproporţionate tuturor părţilor implicate, autoritatea competentă poate hotărî să nu publice decizia de sancţionare sau să o publice, omiţând numele entităţilor vizate.

În dezbaterile parlamentare, ca şi în comentariile diverselor entităţi interesate, i se recunosc textului adoptat al Directivei o serie de merite clare: lărgirea sferei de acţiune care răspunde realităţilor actuale din pieţele europene de asigurări; îmbunătăţirea nivelului de informare a clienţilor, cu  privire la caracteristicile produselor, într-o manieră echilibrată; îmbunătăţirea generală a nivelului de transparenţă; impunerea unor cerinţe  rezonabile privind pregătirea profesională a intermediarilor etc.

Rămân totuşi şi un număr de aspecte din perspectiva cărora textul Directivei nu este considerat satisfăcător, în principal pentru că lasă la  latitudinea autorităţilor naţionale reglementarea unor „chestiuni sensibile”, cum ar fi definirea entităţilor „producătoare” de produse de asigurări,  nivelul de transparenţă cu privire la comisioanele încasate sau la beneficiile suplimentare primite de intermediari, precum şi procedurile cu ajutorul  cărora intermediarii ar trebui să decidă care produs de asigurări răspunde cel mai bine nevoilor clientului său - o sarcină în mod special dificilă pe  segmentul asigurărilor de viaţă cu componentă investiţională etc.

În construirea acestei Directive s-a pornit din nou de la filozofia potrivit căreia ar trebui să existe o piață unică, cu un singur set de reguli și cu o  abordare unică pentru fiecare domeniu. Din păcate, în zilele noastre este de notorietate faptul că, în situația în care se reglementează un întreg pachet prin norme nediferențiate, acest demers vine exclusiv în sprijinul instituțiilor mari (...). Întotdeauna au fost defavorizate afacerile mici și  mijlocii, situație care se va repeta și acum.

Steven WOOLFE, Grupul Europa Libertății și Democrației Directe (EFDD), Marea Britanie

În perioada următoare, o parte dintre aspectele menționate mai sus urmează să fie reglementate prin legislaţia secundară şi prin instrucţiunile de  aplicare elaborate de EIOPA. Până atunci, vom reveni cu precizări privind diversele prevederi ale Directivei şi potenţialele lor efecte asupra pieţei româneşti de specialitate.


Notă: Opiniile citate în articol provin din transcrierea lucrărilor plenului Parlamentului European, cu ocazia dezbaterii asupra textului IDD

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (IDD, o nouă viziune asupra intermedierii în asigurări).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!