Asigurări
Japonia o lecţie de rezilienţă
Autor:Daniela GHEȚU
Marti, 21 Martie 2017

Japonia – o ţară cunoscută pentru infinetele ei faţete şi valori, care îmbină nu de puţine ori o extraordinară fragilitate cu o forţă şi rezilienţă de invidiat. În confruntarea cu adversitatea naturii japonia este un exemplu de urmat.

Cu o expunere majoră la riscurile de catastrofă naturală cele mai severe – seism, tsunami, taifun – Japonia nu s-a resemnat să „spere” în supravieţuire, ci s-a autoeducat să reziste, mobilizând în acest scop toate resursele necesare - financiare, tehnologice, educaţionale, administrative -, pe toate palierele – instituţii publice şi de guvernământ, administraţie locală, entităţi economice publice şi private, unităţi de învăţământ, organizaţii civice şi religioase ... fiecare are un rol de jucat şi pentru fiecare pregătirea pentru un eveniment catastrofal este o preocupare continuă.

Iată câteva din elementele de bază care fac Japonia să fie atât de rezilientă în confruntarea cu cele circa 1.500 de cutremure înregistrate anual:

  • Un sistem complex şi ultra-performant de avertizare timpurie a seismelor, corelat cu mijloace de avertizare publică (majoritatea telefoanelor mobile vândute în Japonia au aplicaţii de avertizare built-in; posturile de televiziune şi de radio comută instantaneu emisia pe programe specifice de informare şi îndrumare adresate populaţiei etc.), cu mijloace tehnologice de protecţie (sistemele care frînează trenurile de mare viteză în câteva secunde, care opresc alimentarea anumitor instalaţii industriale etc.) şi cu mijloace de comunicare (linii alternative de telefonie, pentru a evita blocajele, structuri de comunicare prin intermediul cărora cetăţenii pot intra în legătură cu familia etc.);
  • Tehnologii de construcţie adaptate riscului seismic, aplicate pe scară largă (în Tokio, al doilea oraş din lume ca expunere la riscul seismic, 87% din clădiri sunt construite după standarde de rezistenţă sporită la cutremur); standarde de construcţie dure; o aplicare riguroasă a normelor în domeniu;
  • Îmbunătăţirea continuă a rezistenţei la cutremur a tuturor tipurilor de structuri – finanţată şi pusă în operă atât din fonduri publice, cât şi private (statul şi administraţiile publice locale susţin cercetarea şi măsurile de protecţie cu caracter general, dar la nivel local fiecare instituţie/companie are obligaţia de a implementa toate măsurile necesare pentru a-şi proteja activele și angajaţii din sediu);
  • Un program permanent de „educare pentru cutremur”, care începe de la vârsta şcolară şi continuă pe tot parcursul vieţii, prin intermediul locului de muncă sau a comunităţii locale.

Fără a pune în discuţie importanţa covârşitoare a pregătirii tehnologice, educaţia este factorul care face diferenţa cu adevărat. Pornind de la ideea că pregătirea, organizarea şi disciplina pot evita comportamentul de panică, un factor agravant major, politica de educare pentru cutremur a populaţiei japoneze este menită să obişnuiască cetăţenii cu comportamentul necesar într-o astfel de situaţie de urgenţă până la nivelul de a-l transforma într-o a doua natură. Fiecare cetăţean învaţă cum să se adăpostească, evitând rănirea, pe timpul seismului; fiecare cetăţean ştie care este structura desemnată în vecinătatea locului său de muncă, şcolii, domiciliului unde poate găsi adăpost şi resursele de bază necesare supravieţuirii după cutremur, pînă când inspectorii desemnaţi decid care sunt structurile devenite nelocuibile; pentru fiecare şcoală există responsabili desemnaţi să însoţească copiii şi să se ocupe de ei până când pot fi preluaţi în siguranţă de familii. Pe scurt, sistemul este gândit de aşa natură încât cetăţenii să se poată pune în siguranţă fără să aştepte intervenţia autorităţilor.

Ce avem de învăţat din „lecţia” japoneză: că pregătirea de cutremur este o acţiune continuă, “antrenamentul” fiind tot atât de important ca şi judicioasa configurare a sistemului de intervenţie; că este esenţial ca şi structurile private să se implice atât financiar, cât şi organizatoric; că aplicarea fermă şi coerentă a măsurilor decise de autorităţi, chiar dacă uneori impopulară, poate salva vieţi şi asigura rezilienţa comunităţilor. În fine, că deşi cutremurul durează câteva secunde, pregătirea trebuie să fie permanentă pentru ca efectele seimului să nu “întrerupă” ciclul normal al vieţii pentru ani de zile.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Japonia o lecţie de rezilienţă).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!