Interviu
Michaela KOLLER, Insurance Europe, despre Solvency II la nivel european
Autor:Interviu realizat de UNSAR - Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România
Vineri, 01 Mai 2015

Noile directive Solvency II sunt doar o parte dintre reglementările care aduc schimbări majore la nivelul industriei europene de asigurări. Michaela KOLLER, Director General, Insurance Europe, a vorbit într-un interviu acordat Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România despre impactul Solvency II asupra asigurătorilor, rolul industriei de profil în contextul economiei europene și noile propuneri de modificări legislative.

De ce este importantă industria asigurărilor pentru economia europeană? Care este rolul industriei asigurărilor în sprijinirea cadrului economic general?

Michaela KOLLER: Activitatea asigurătorilor aduce multe beneficii economiei europene. Unul dintre aceste beneficii este acoperirea pe care o oferă asiguraților. Prin preluarea riscurilor cu care se confruntă asigurații, asigurătorii transferă impactul financiar al unui eveniment care ar putea fi dezastruos pentru un asigurat asupra unui grup mai mare de asigurați, unde riscul este mai bine absorbit.
În acest fel, asigurătorii au posibilitatea să combine diferite riscuri pentru a reduce expunerea la unul dintre ele în particular. Acest lucru, la rândul său, le permite asigurătorilor să mențină prețul polițelor la niveluri rezonabile.
Privind dintr-o perspectivă economică, asigurarea le oferă oamenilor simpli și afacerilor acestora protecție financiară, astfel încât, atunci când se întâmplă ceva rău, aceștia să-și poată menține un anumit standard de viață decent, neimplicând bugetul de stat. De aceea, scopul asigurătorilor este să ofere polițe de asigurare customizate pentru cât mai multe tipologii de clienți.
Milioane de indivizi, familii și afaceri din toată Europa beneficiază de asigurare. În 2013, asigurătorii au plătit despăgubiri în valoare de 952 miliarde euro. Aceasta înseamnă că în fiecare zi companiile de asigurări plătesc 2,6 miliarde euro.
Asigurătorii sunt, de asemenea, cei mai mari investitori instituționali din Europa. Doar în 2013, aceștia au gestionat active de peste 8.500 miliarde euro, adică echivalentul a aproximativ 60% din Produsul Intern Brut (PIB) al Europei. Asigurătorii dețin aproximativ 25% din totalul titlurilor de stat europene și aproximativ 21% din obligațiunile europene corporative, precum și un procent semnificativ din totalul acțiunilor cotate și miliarde de euro în alte active.
Prin investiția semnificativă pe termen lung, asigurătorii încurajează stabilitatea și creșterea economică, oferind companiilor de stat și private posibilitatea de a face investiții pe cont propriu. De aceea, investițiile asigurătorilor sunt importante pentru întreaga economie, în special când aceștia refinanțează bănci și economia reală. De asemenea, asigurătorii contribuie în mod direct la realizarea unor proiecte importante de infrastructură, cum ar fi poduri, spitale și construirea unor case noi. Deși acestea nu alcătuiesc un procent mare din investițiile pe care le fac asigurătorii, sunt cu siguranță o clasă de active care ar fi potrivite pentru mai multe investiții în viitor.
Companiile de asigurări au un rol deosebit de important în lupta împotriva recesiunii. Oamenii și companiile continuă să plătească primele de asigurare în perioadele de criză economică. Acest flux constant de prime permite asigurătorilor să continue să finanțeze economia în vremuri dificile și să cumpere active pe care alții au nevoie să le vândă. Acest lucru, la rândul său, ajută economia să intre pe un făgaș normal. Astfel, asigurătorii contribuie la reducerea volatilității pe piețele financiare.

În 2013 în Europa, asigurătorii au plătit despăgubiri în valoare de 952 miliarde euro. Aceasta înseamnă că în fiecare zi companiile de asigurări plătesc 2,6 miliarde euro.

Ce impact va avea Solvency II asupra capacității asigurătorilor de a continua să ofere aceste beneficii?

M.K.: Cu toate că industria susține puternic implementarea Solvency II, încă există unele detalii importante care trebuie stabilite. Există, în principal, îngrijorări privind includerea asigurătorilor în categoria firmelor comerciale, prin asociere cu ideea că se confruntă cu aceleași riscuri.
Asigurătorii investesc pentru a-și ține promisiunile făcute față de asigurați, iar acest lucru îi recomandă ca fiind investitori pe termen lung. Astfel, încadrarea asigurătorilor în aceeași clasă cu firmele comerciale conduce la o viziune exagerată asupra riscurilor reale implicate în investițiile pe termen lung.
Ca rezultat, Solvency II aduce cerințe de capital aferente investițiilor pe termen lung prea mari. Se vor genera astfel costuri inutile și probleme pentru companiile de asigurări care doresc să ofere produse pe termen lung asiguraților și să își țină promisiunile.
Acest lucru se va reflecta în produsele de asigurare cu efect pe termen lung (de exemplu, produsele pentru perioada pensionării cu venituri garantate) care se vor scumpi mai mult decât trebuie și care ar putea deveni mai greu accesibile pe piață. De asemenea, se va limita abilitatea companiilor de asigurări de a-și menține rolul tradițional de investitori pe termen lung, în oferirea de stabilitate în perioade de crize financiare, și le va limita posibilitatea de a investi în active pe termen lung, de tipul infrastructurii. Prin urmare, criteriile de reglementare a pieței asigurărilor trebuie să ia în considerare această perspectivă.

Asigurătorii sunt cei mai mari investitori instituționali din Europa. Doar în 2013, aceștia au gestionat active de peste 8.500 miliarde euro, adică echivalentul a aproximativ 60% din Produsul Intern Brut (PIB) al Europei.

Ce alte provocări mai aduce Solvency II pentru asigurători?

M.K.: Industria a lucrat și continuă să lucreze într-un ritm accelerat pentru a se conforma directivelor Solvency II și, per total, cred că vom fi pregătiți să începem să operăm, de la 1 ianuarie 2016, sub normele impuse de noul sistem de reglementare.
Cea mai mare provocare din punct de vedere operațional rămâne implementarea cerințelor de raportare, ca urmare a faptului că formularele finale de raportare cantitativă (QRTs) vor fi publicate în iunie sau iulie 2015, cu doar cinci-șase luni înainte de implementarea Solvency II. Unele dintre noile date solicitate vor fi cu siguranță foarte dificil de raportat pe termen scurt din cauza costurilor operaționale suplimentare pe care le vor implica.
În plus, calendarul curent cu privire la raportarea stabilității financiare este extrem de complicat pentru că societățile vor avea la dispoziție doar șase săptămâni pentru a raporta informațiile trimestriale și anuale. Acest timeline nu este realist și este considerabil mai scurt decât cel prevăzut în cadrul Solvency II. Cu toate acestea, reprezentanții industriei lucrează cu Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) pentru a găsi o rezolvare cu privire la aceste aspecte.
Punerea în aplicare a cerințelor de raportare va fi, în orice caz, extrem de provocatoare. Aceasta va trebui să se desfășoare în paralel cu alte activități pentru a se conforma directivelor Solvency II privind cerințele cantitative și calitative, precum și cu activitățile curente ale companiilor. Acest lucru va face ca ultimul trimestru din 2015 și primul trimestru din 2016 să se caracterizeze printr-o activitate intensă.

Solvency II aduce cerințe de capital aferente investițiilor pe termen lung prea mari. Se vor genera astfel costuri inutile și probleme pentru companiile de asigurări care doresc să ofere produse pe termen lung asiguraților.

Care sunt noile propuneri de modificări legislative cu impact asupra asigurătorilor la nivel european?

M.K.: O preocupare este faptul că o serie de propuneri actuale vor provoca o supraîncărcare de informații pentru consumatorii de asigurări. Asigurarea transparenței care ajută consumatorii să compare produsele și să ia decizii în cunoștință de cauză este un element cheie pentru o mai bună protecție a intereselor acestora. Cu toate acestea, „bombardarea” cu prea multe informații este contraproductivă și există riscul de a distrage atenția consumatorilor și de a-i face mai confuzi, acest lucru conducând, în cele din urmă, la împiedicarea consumatorilor noștri de a lua decizii bazate pe informații relevante. Așadar, reglementarea ar trebui să se concentreze pe gradul de relevanță al informațiilor oferite, nu pe cantitatea acestora.
Din păcate, nu aceasta este calea pe care autoritățile europene merg în aceste zile. Modificările legislative preconizate la nivelul Uniunii Europene vor modifica substanțial volumul de informație pe care asigurătorii vor fi obligați să le-o ofere consumatorilor.
De exemplu, în conformitate cu legislația UE în vigoare, unui consumator care dorește să cumpere online un produs de asigurare de viață cu componentă investițională de la un broker trebuie să i se ofere 75 de informații precontractuale diferite. După cum se conturează lucrurile, volumul informațiilor a căror prezentare va fi solicitată se va dubla. Prin noul Packaged Retail și Insurance-based Investment Products (PRIIPs), directiva Solvency II și propunerea Comisiei Europene (CE) privind Insurance Mediation Directive (IMD2), consumatorii vor ajunge să primească 147 de informații precontractuale diferite.
Când sunt separate pe componente, numărul de informații pre-contractuale va crește de la 20, câte sunt sub Life Directive, la 66 sub Solvency II și sub regulamentul PRIIP, reprezentând o creștere de 330%, în timp ce solicitările de publicare pentru normele de vânzări vor crește de la 9 sub IMD1 la 35 sub IMD2, reprezentând o creștere de 388%. Mai mult decât atât, numeroase alte exemple de cerințe duplicative pot fi găsite, inclusiv duplicarea informațiilor precontractuale între  regulamentul PRIIPs și IMD2. În practică, acest lucru înseamnă riscul ca un consumator să primească de două ori același tip de informație, dar într-o altă formulare și într-un alt format.
Bineînțeles, acest lucru nu reprezintă un beneficiu pentru consumatori sau industria noastră.
„Reglementare inteligentă” este așadar o nevoie presantă pentru noi. Noua Comisie Europeană a stabilit ca prioritară o astfel de reglementare, angajându-se astfel să propună acte legislative la nivelul UE care să aducă beneficii reale asiguraților.
Este, prin urmare, un lucru esențial ca această comisie să ia în considerare impactul cumulativ al supraîncărcării și dublării cerințelor și să ia măsuri pentru a le elimina acolo unde acestea există.

Industria continuă să lucreze într-un ritm accelerat pentru a se conforma directivelor Solvency II și cred că vom fi pregătiți să începem să operăm, de la 1 ianuarie 2016, sub normele impuse de noul sistem de reglementare.

În prezent, negocierile tripartite dintre Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European pe tema IMD2 sunt în plină desfășurare. Prima întâlnire a avut loc pe 26 februarie și discuții tripartite sunt programate pentru următoarele luni,  obiectivul fiind ajungerea la un acord până la sfârșitul președinției letone a UE (sfârșitul lunii iunie).
Legislația privind protecția datelor, analizată în prezent, pune, de asemenea, unele probleme asigurătorilor europeni. Industria este deosebit de preocupată de faptul că normele propuse privind realizarea profilului clientului nu iau în considerare modul în care funcționează un produs de asigurare. Ca parte a procesului de subscriere, asigurătorii prelucrează date cu caracter personal pentru a evalua riscul pe care îl vor prelua. Cu alte cuvinte, asigurătorii trebuie să fie în măsură să realizeze un profil al potențialilor asigurați pentru a evalua riscurile pe care aceștia doresc să le transfere, și apoi să le poată adapta la nevoile și cerințele lor.
De exemplu, dacă cineva vrea să încheie o asigurare auto, asigurătorul va trebui cunoască experiența de conducător auto a șoferului, precum și numărul de accidente în care acesta a fost implicat, pentru a calcula riscul la care se expune. Orice restricții asupra realizării acestui profil ar putea conduce la un preț mai mare al asigurării și la o acoperire mai restrânsă, dar și la imposibilitatea de a oferi clientului o asigurare customizată. Noile reglementări privind protecția datelor ar trebui, așadar, modificate pentru a permite realizarea profilului de risc în etapa precontractuală și în timpul derulării contractului.

Asigurarea transparenței care ajută consumatorii să compare produsele și să ia decizii în cunoștință de cauză este un element cheie pentru o mai bună protecție a intereselor acestora.

O altă preocupare importantă este aceea că reglementarea propusă ar putea restricționa capacitatea asigurătorilor de a face schimb de informații pentru a combate frauda, fenomen care există în toate sectoarele industriei de asigurări și este estimată la 10% din totalul cheltuielilor cu despăgubirile în Europa. Una dintre modalitățile prin care asigurătorii detectează o posibilă fraudă este prin examinarea istoricului daunelor asiguraților - de exemplu, dacă cineva a depus mai multe cereri de despăgubire pentru aceeași speță.
Dacă asigurătorii nu pot face schimb de date privind istoricul daunelor cerute, eforturile lor de a proteja consumatorii onești împotriva consecințelor fraudei în asigurări vor fi obstrucționate. Reglementarea propusă ar trebui, prin urmare, să recunoască în mod explicit necesitatea unor organizații, care să includă și asigurătorii și care să proceseze și să facă schimb de informații în scopul detectării și prevenirii fraudei.

O altă preocupare importantă este aceea că reglementarea propusă ar putea restricționa capacitatea asigurătorilor de a face schimb de informații pentru a combate frauda. (…) Dacă asigurătorii nu pot face schimb de date privind istoricul daunelor cerute, eforturile lor de a proteja consumatorii onești împotriva consecințelor fraudei în asigurări vor fi obstrucționate.

Cu ce provocări se confruntă asigurătorii europeni la nivel global?

M.K.: Asociația Internațională a Supraveghetorilor în Asigurări (IAIS) dezvoltă un cadru comun (ComFrame) pentru supravegherea grupurilor globale în asigurări (IAIGs), inclusiv un standard de capital internațional (ICS), pe care IAIS își propune să îl finalizeze până în 2016.
Având în vedere experiențele din Europa, unde proiectul Solvency II a luat mai mult de 13 ani pentru a fi dezvoltat, calendarul de trei ani pentru aceste standarde internaționale este deosebit de ambițios.
Elaborarea unor reglementări eficiente solicită un efort și un angajament atât din partea reglementatorilor, cât și din partea industriei pentru a crea și testa un sistem bazat pe risc care are scopul de a contura nivelul real de risc al industriei de asigurări, minimizând, în același timp, consecințe nedorite care ar putea apărea din cauza abordărilor care se vor concentra mai mult pe simplitate și mai puțin pe măsurarea riscului real.
Industria asigurărilor a sprijinit obiectivele inițiale ale ComFrame, de a se asigura că toate grupurile mari au un management și o gestionare a riscurilor care să acopere toate activitățile lor de grup.
Obiectivele inițiale ale ComFrame s-au schimbat însă, și au fost înlocuite de o concentrare pe standarde dezvoltate ținând cont de riscurile globale. Pentru stabilirea acestor standarde se lucrează sub presiunea unor termene limită foarte ambițioase, având în vedere diferențele semnificative între diversele regimuri de solvabilitate aplicate la nivel mondial.
Insurance Europe consideră așadar că IAIS ar trebui să opteze pentru o abordare „pas cu pas” și să vizeze o dezvoltare graduală a noilor standarde. Ne așteptăm ca în urma consultărilor și a rezultatelor testelor pe care le vom derula în câteva luni, IAIS să reanalizeze calendarul de lucru și să redefinească etapele ce trebuie parcurse.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Michaela KOLLER, Insurance Europe, despre Solvency II la nivel european ).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!