Asigurări
Pe urmele vântului
Autor:Andreea IONETE
Miercuri, 15 Mai 2013

Industria românească a energiei eoliene a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare efervescentă, fiind apreciată drept cea mai impresionantă din întreaga Europă emergentă. Creştere produsă pe fondul unuia dintre cele mai generoase sisteme de subvenţii de stat din regiune, care a generat un aflux masiv de investiţii şi proiecte noi. Odată cu creşterea investiţiilor, cresc însă şi se diversifică şi riscurile care pot ameninţa funcţionarea în bune condiţii sau pot chiar întrerupe total proiectele.

 

Condiţiile bune de vânt şi terenurile extinse, propice instalării de turbine eoliene, au acţionat ca un magnet pentru sutele de milioane de euro ale investitorilor străini. Mai mult, după un lung proces de autorizare, România a primit în vara lui 2011 aprobarea din partea Comisiei Europene pentru a implementa schema de sprijin a producţiei de energie din surse regenerabile sub forma certificatelor verzi, propusă prin Legea nr. 220/2008.

Numai în anul 2012 au fost instalaţi 923 MW noi, în urma unor investiţii de 1,5 miliarde euro, ceea ce a plasat România pe locul 5 în UE în funcţie de puterea nou instalată, după Germania, Marea Britanie, Germania şi Spania, potrivit datelor Asociaţiei Europene a Energiei Eoliene - EWEA. De altfel, tot în 2012, România a devenit ţara europeană cu cel mai mare parc eolian pe uscat (240 de turbine, cu o putere instalată de 600 MW), după ce grupul ceh CEZ a realizat o investiţie de 1,1 miliarde euro în două localităţi din judeţul Constanța, Fântânele şi Cogealac.
În acest context, se pune problema specificului riscurilor la care sunt expuse proiectele de energie regenerabilă pe parcursul întregului ciclu de viaţă, începând de la proiectare, până la etapa operaţională, și a capacităţii pieţei de asigurări româneşti de a satisface cererile celor care investesc în facilităţi regenerabile.
Investitorii din acest domeniu sunt caracterizaţi ca fiind persoane cu o înţelegere bună a fenomenului de risc, precum şi a efectelor acestora. De asemenea, dacă luăm în considerare faptul că majoritatea investiţiilor în energie regenerabilă sunt de tip green field, project finance, constatăm că majoritatea finanţatorilor impun în condiţiile de finanţare asigurarea obligatorie a investiţiei. Cu alte cuvinte, estimăm că fiecare proiect construit în România, în prezent este asigurat sub o formă sau alta, pe piaţa românească sau internaţională, spune Cristian FUGACIU, Director General, MARSH România.
În acest context, estimările privind sumele asigurate sunt date chiar de valoarea totală a investiţiilor atrase de domeniul energiei regenerabile, care totalizează între 3 şi 3,5 miliarde euro.
În opinia reprezentanţilor MARSH România, totalul pieţei de asigurări generate de investiţiile în acest domeniu, la nivelul proiectelor deja construite, se cifrează între 5 şi 10 milioane euro, potenţialul fiind dublul acestui volum în următorii doi-trei ani.
Anca BĂBĂNEAŢĂ, CEO al Gothaer Asigurări, subsidiara unui important jucător pe piaţa asigurărilor pentru industria regenerabilelor din Germania, afirmă că este de aşteptat un număr important de cereri de ofertă care să vizeze acest domeniu. La momentul actual, discutăm de o piaţă aflată la început de drum, dar cu mare potenţial în viitor. Să nu uităm că România este pe locul 10 privind atractivitatea sectorului de energie eoliană în preferinţele investitorilor, conform unui raport intitulat Renewable Energy Country Attractiveness Indices (Ernst & Young), şi pe locul 13 în topul tuturor formelor de energie regenerabilă.
Există în România companii care beneficiază de experienţă şi expertiza companiilor-mamă din străinătate care au un istoric important în subscrierea acestor tipuri de asigurări, potrivit Ancăi BĂBĂNEAŢĂ.

14 MW eolieni în 2009
1.900 MW în 2012
locul 11 la nivelul UE

Piaţa încă “verde” a asigurărilor specializate împrumută know-how străin

Piaţa românească prezintă anumite limitări în ceea ce priveşte capacitatea de subscriere, motiv pentru care volumul de prime este împărţit cu piaţa internaţională, între programele globale de asigurări ale diverşilor furnizori de echipamente, dar şi cele locale ale proprietarilor investiţiilor, explică Cristian FUGACIU.
De cele mai multe ori, proiectele de mari dimensiuni sunt dezvoltate de companii multinaţionale sau consorţii care importă programele de asigurare internaţionale ale companiei-mamă. Deşi piaţa de asigurare pentru energie verde este încă în dezvoltare, asigurătorii locali au început să ofere soluţii care, din punct de vedere al acoperirii şi primelor de asigurare, concurează cu pieţele externe. Estimăm că, treptat, piaţa locală va oferi soluţii de transfer de risc din ce în ce mai avansate şi, similar, în cazul specialiştilor, potrivit lui Eduard SIMIONESCU, Director General, GrECo JLT România.
Mihai LUCANU, Director General, QBE Insurance - Sucursala România, precizează că, de obicei, produsele disponibile sunt aliniate la gradul de sofisticare al cumpărătorilor, astfel încât vom putea găsi atât produse de top similare cu cele disponibile în alte ţări, cât şi produse care satisfac chiar şi cele mai exigente criterii financiare. În măsura în care domeniul se va dezvolta uniform în timp, asigurătorii prezenţi local îşi vor crea portofolii relevante pe baza cărora vor putea acumula experienţă.
În ceea ce priveşte cotele de primă, acestea variază în funcţie de dimensiunea proiectului, particularităţile tehnice, amplasare, tipul de riscuri asigurate etc. şi pot fi în intervalul 0,1 – 0,5% din suma asigurată. Astfel, în funcţie de tipologia proiectului, sumele asigurate variază între 1,2 – 2 milioane euro/MWh.

Cum se stabilesc programele de asigurare?

Chiar dacă programele de asigurare sunt de tip “all-risk”, soluţiile oferite de asigurători diferă destul de mult, cea mai importantă etapă fiind analiza riscurilor şi a felului în care pot fi transferate în asigurare.
Se recomandă realizarea unui due dilligence de risc, facut de o societate terţă, obiectivă, cu bune cunoştinţe în domeniul managementului riscurilor şi al asigurărilor, care poate înţelege şi trasa harta riscurilor, dar şi să propună cele mai bune modalităţi de transfer al acestora în soluţii optime de asigurare, explică liderul MARSH România.
Proiectele de energie regenerabilă au la bază 3-4 contracte principale: contractul de furnizare echipamente (turbine eoliene, panouri solare etc.), contractul de service şi mentenanţă şi contractul de antrepriză pentru construcţia proiectului, precizează Eduard SIMIONESCU.
În ceea ce priveşte riscurile, acestea sunt de trei categorii şi se pot clasifica în funcţie de etapele de dezvoltare ale proiectului: proiectare, construcţie şi operare.
Practic, explică Mihai LUCANU, avem trei componente majore, cu menţiunea că proiectarea acoperă ca durată atât faza de construcţie, cât şi cea de operare. În acest sens, este foarte importantă găsirea unei soluţii pentru asigurarea de răspundere profesională a proiectantului care trebuie să fie orientată spre acoperirea întregului portofoliu de proiecte pe o perioadă nedeterminată şi virtual nelimitată prin intermediul unei asigurări reînnoibilă anual. Asigurarea “pe fiecare proiect” creează probleme şi costuri adiţionale prin blocarea pe termen lung a unor capacităţi foarte mari, iar astfel apare riscul ca unii asigurători să aibă probleme în găsirea unei capacităţi de reasigurare adecvate.
Potrivit CEO-ului MARSH România, în ţara noastră se pot identifica soluţii foarte bune de asigurare a etapei de construcţie a proiectelor, dat fiind faptul că piaţa locală a absorbit capacităţi masive în asigurare, pentru proiectele de infrastructură construite recent, urmând că etapa operaţională a proiectelor să fie tradusă într-o poliţă internaţională de asigurare. Explicaţia derivă din faptul că tratatele de reasigurare ale companiilor locale prezintă de cele mai multe ori limitări care nu permit introducerea proiectelor de capacităţi mari în asigurare.

500 milioane euro

Costul subventiilor pe facturile consumatorilor români

Ce nori aduce vântul?

Mai multe guverne europene iau în calcul reducerea subvenţiilor pentru energia verde sau chiar îngheţarea acestora, pentru a limita creşterea costului facturilor la energie plătite de populaţie şi industrie.
O eventuală decizie generalizată în acest sens nu numai că ar alunga din paradisurile “verzi” investitorii, dar ar pune în dificultate şi băncile creditoare, care au acumulat în ultimii trei ani o expunere considerabilă pe sectorul energiei regenerabile.
Deşi răsfăţată până acum de vânătorii vântului, România se confruntă şi cu alte probleme care îi ameninţă perspectivele pe termen mai lung. Printre acestea se numără starea proastă, nemodernizată a infrastructurii de reţea şi faptul că sistemul energetic naţional a ajuns deja la limită în privinţa posibilităţii de a prelua producţia noilor capacităţi eoliene instalate.
Cât despre asigurări, aceasta va urma evoluţia proiectelor de energie regenerabilă, pentru care se estimează o creştere moderată după boom-ul din 2012, date fiind discuţiile din jurul schemei de certificate verzi. Se aşteaptă însă ca dezvoltatorii să atragă şi investiţii adiacente în infrastructură, producţie de echipamente etc., care vor influenţa pozitiv specializarea asigurătorilor în acest domeniu.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Pe urmele vântului).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!