Pensii
Prea bătrâni pentru muncă, prea tineri pentru pensie
Autor:Daniela GHEȚU
Marti, 15 Ianuarie 2013

În anul 2010 un european în vârstă de peste 65 de ani realiza, în medie, un venit care se ridica la circa 94% din venitul mediu calculat la nivelul întregii populaţii a Uniunii Europene. Susţinerea acestui standard a costat ţările membre circa 11,3% din Produsul Intern Brut. De ce atât de mult? Pe de o parte, pentru că această categorie de cetăţeni europeni numără circa 120 milioane de persoane – adică aproximativ 25% din populaţia Uniunii Europene –, şi nu mai puţin pentru că schemele publice de pensii constituie încă principala sursă a veniturilor de pensionare, chiar dacă pentru anumite segmente de populaţie contribuţia pensiilor private nu este deloc neglijabilă.
Îşi poate permite Europa să continue în acest ritm?
Categoric, NU: nereformat, actualul sistem n-ar putea decât să se prăbuşească zgomotos în deceniile următoare, cu urmări sociale greu de cuantificat.


Pe lista posibilelor soluţii se găsesc două puncte de referinţă: îmbunătăţirea sustenabilităţii sistemelor publice de pensii şi încurajarea sau chiar determinarea economisirii personale pentru pensie. Ambele direcţii au fost luate în dezbatere cu ocazia celei de a VII-a ediţii a Congresului EFRP, care a avut loc în noiembrie, la Frankfurt. În ambele direcţii există încă multe dileme.

“Obiectivul nostru este clar: pensii decente
și accesibile tuturor.”

Joanne SEGARS, Președinte,
Pensions Europe

Viitorul pensiilor publice depinde de piaţa muncii
Pornind de la principala coordonată funcţională a sistemelor de pensii publice – caracterul redistributiv –, este evident că îmbunătăţirea sustenabilităţii acestora este sinonimă, în fapt, cu reducerea decalajului enorm dintre numărul “plătitorilor” şi cel al “beneficiarilor”. În această privinţă, statele europene au depăşit deja stadiul iden­tificării soluţiilor. Acestea sunt cunoscute, acceptate şi chiar parţial puse în practică. În zece dintre statele UE s-au operat modificări ale legislaţiei în sensul creşterii vârstei standard de pensionare în strânsă legătură cu creşterea longevităţii; şapte ţări au introdus deja restricţii privind pensionarea anticipată, în alte trei state a fost egalizată vârsta standard de pensionare pentru femei şi bărbaţi, în timp ce două ţări au revizuit sistemul de indexare a valorii pensiilor.
În principiu, se aşteaptă ca menţinerea pentru un timp mai îndelungat a cetăţenilor în zona activă a vieţii profesionale să contribuie vizibil la reechilibrarea balanţei de venituri/cheltuieli a bugetelor publice de pensii. Simulările economice arată că prelungirea duratei de participare pe piaţa muncii, chiar şi numai cu doi ani, oferă cetăţenilor europeni şanse sensibil mărite de a obţine o pensie mai bună. Punctul slab al acestei teorii este însă tocmai strânsa sa dependenţă de piaţa muncii. Statisticile europene ne arată că în prezent numai 40–50% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 50 şi 64 de ani au un loc de muncă, a arătat Ralf JACOB, şeful unităţii EMPL D3 pentru îmbătrânirea activă, pensii, asistenţă medicală şi servicii sociale din cadrul Comisiei Europene. Într-o Uniune încă zguduită de efectele crizei economice, în care rata şomajului a atins, în multe ţări, niveluri fără precedent, angajaţii care se apropie de vârsta pensionării se numără printre cetăţenii cei mai vulnerabili din punct de vedere financiar. Aproape oriunde, pe bătrânul continent, pierderea locului de muncă după vârsta de 45 – 50 de ani echivalează cu un şomaj prelungit, foarte probabil definitiv, cel puţin în actualul mediu economic. Nu puţine sunt exemplele de țări în care pensionarea anticipată a funcţionat până acum ca o soluţie  accep­tată sau chiar discret încurajată politic, chiar cu riscul de a “abuza” sistemul public de pensii, pentru a tempera o potenţială problemă socială gravă. Dacă piaţa muncii nu va putea oferi acestor cetăţeni alternative viabile, iar pe de altă parte sistemele publice de pensii îşi vor închide porţile în faţa accesului anticipat, obiectivul social prioritar al UE, de a reduce numărul propriilor cetățeni care se confruntă cu sărăcia şi excluderea socială, s-ar putea vedea serios ameninţat de naşterea unei noi clase de cetăţeni pauperi.

> 50% din europenii de 50 - 64 ani
nu au loc de muncă

Promisiunile trebuie respectate
Trebuie încurajată economisirea privată pentru pensie – o afirmaţie care se bucură de o largă susţinere. Certitudinile se opresc însă aici. Dincolo de evidenţa necesităţii, diferitele soluţii de economisire privată pentru pensie sunt supuse încă unei vii dezbateri, care atinge puncte esenţiale. Aşadar, ce se poate spune despre viitorul produselor financiare specializate?
Joanne SEGARS, Preşedinte Pension Europe (ex EFRP) a sintetizat câteva dintre subiectele care preocupă industria pensiilor private, conturând ceea ce s-ar putea numi portretul unei epoci dificile în domeniul pensiilor europene:

  • pentru a se încadra în cerinţele de deficit bugetar guvernele europene au luat măsuri care au afectat bunul mers şi accesibilitatea economisirii pentru pensie: retrage­rea stimulentelor fiscale (în Marea Britanie, Irlanda, Olanda etc.), creş­te­rea vârstei standard de pensionare (în Spania, Olanda şi multe alte state), restrângerea sau chiar desfiinţarea pensionării anticipate (în Belgia) sau naţio­nalizarea fondurilor de pensii în Ungaria;
  • atât în sistemele publice, cât şi în sistemele de pensii private, din ce în ce mai multă responsabilitate şi risc sunt transfera­te în seama cetăţenilor/participanţilor;
  • adoptarea Directivei pentru Pensii Ocupaționale (IORP Directive) în forma actuală a proiectului ar putea afecta semni­ficativ şi pe termen lung schemele de pensii ocupaţionale, aceasta nefiind adaptată nevoii fondurilor de pensii de a investi şi optimiza randamentele pe termen lung.

Pensiile ocupaţionale domină cultura corporatistă din vestul Europei. Modelul tradiţional – de tip Beneficii Definite (DB) – oferă anga­jaţilor promi­siunea unei pensii a cărei valoare repre­zintă un procent consistent din valoarea ultimului salariu – o promisiune rezonabilă în vremurile generoase ale creşterii eco­no­mice, dar greu de ţinut în actualul con­text financiar. De aici şi migrarea din ce în ce mai alertă a schemelor de pensii ocupaţionale către modelul Contribuţiilor Definite (DC), care plasează o bună parte a riscului investiţional de partea viitorilor pensionari sau către diverse variante hibride. În Centrul şi Estul Europei, schemele de pensii DC predomină în mod clar, impuse de adoptarea pe scară largă a modelului “sistemului de pensii în trei piloni” promovat de Banca Mondială. Sistemul ocupaţional este mai puţin extins şi a ocolit, de regulă, modelul DB. Per total, la nivelul Uniunii Europene există o extremă diversitate a schemelor de pensii, ceea ce îngreunează semnificativ elaborarea unui sistem unitar de supraveghere. Obiectivul comun, al pieței şi al instituţiilor europene, rămâne însă neschimbat, indiferent de divergenţele existente pe subiecte punctuale: pensii adecvate, sigure şi accesibile pentru cetăţenii europeni.

 

 

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Prea bătrâni pentru muncă, prea tineri pentru pensie).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Cum arată perspectivele financiare pentru viitorii pensionari?

Alexandru CIUNCAN - Secretar General, APPA -Asociația Pentru Promovarea Asigurarilor
Ciprian LADUNCA - CFO, METROPOLITAN Life 
Sergiu Costache - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!