Opinii
Precedentul confiscării depozitelor bancare din Cipru: Ce înseamnă pentru asigurări și pensii private?
Autor:Adrian MOȘOIANU
Luni, 15 Aprilie 2013

Criza bancară din Cipru și măsura fără precedent de a se impune pierderi deținătorilor de depozite bancare mai mari decât plafonul de garantare de 100.000 euro creează îngrijorări în industria de asigurări și pensii private, care are mare nevoie de ținte de plasament cât mai lichide și cu risc cât mai redus, în beneficiul clienților.

Criza bancară din Cipru a deschis o cutie a Pandorei extrem de periculoasă în industria financiară europeană. De aici încolo, depozitele bancare nu mai pot fi considerate, așa cum erau până nu demult, cea mai sigură formă de plasament financiar. Nu ca urmare a unor falimente bancare, ci tocmai pentru evitarea acestora, deținătorii de depozite bancare conținând sume mai mari decât plafonul garantat în UE, de 100.000 euro, au fost obligați să-și asume pierderi pe componenta negarantată a depozitelor lor. Fiind, practic, transformați, împotriva voinței lor, din deponenți în investitori și impunându-li-se un cu totul alt grad de risc decât cel pe care și-l asumaseră la semnarea contractelor de depozit.

571,5 mil. lei

era valoarea totală a disponibilităților bănești din depozitele bancare constituite de fondurile românești de pensii private (cumulat, Pilonul II plus Pilonul III) la 28.02.2013, potrivit ultimelor date agregate disponibile ale CSSPP. Suma reprezenta 5,2% din totalul activelor fondurilor de pensii private obligatorii și facultative de la acea dată.

Haos și decizii arbitrare

Fiecare dintre băncile din Cipru va fi tratată diferit din punct de vedere al „penalizării” deponenților. De exemplu, deponenţii cu mai mult de 100.000 euro la Bank of Cyprus vor afla în luna septembrie cu exactitate cât vor pierde din sumele care depăşesc acest prag de garantare, banca centrală din Cipru anticipând un procent între 37,5% şi 60%. Sumele pierdute vor fi convertite automat în acţiuni cu drept de vot şi dividende la bancă, la un preţ încă necunoscut.  
Mai mult, 22,5% din sumele care depăşesc 100.000 euro în conturile constituite la Bank of Cyprus vor fi îngheţate timp de 90 de zile, până când se va decide dacă este nevoie de mai mulţi bani pentru salvarea băncii. Restul, aproximativ 40% din sold, vor fi îngheţate pentru o perioadă, din considerente de lichiditate, dar vor continua să acumuleze dobânda obişnuită plus 10 puncte de bază (0,1 puncte procentuale).

1,05 mld. lei

era valoarea totală a disponibilităților bănești din depozitele bancare constituite de societățile românești de asigurare la 31.12.2011, potrivit ultimelor date agregate disponibile ale CSA. Suma reprezenta puțin peste 10% din totalul plasamentelor asigurătorilor la acea dată.

Momentan au scăpat, dar răul a fost deja făcut

Guvernul de la Nicosia a decis să excepteze mai multe grupuri de deponenți de la taxa impusă acumulărilor bancare de peste 100.000 euro, printre acestea numărându-se municipalităţile, organizaţiile caritabile, instituţiile de învăţământ, companiile de asigurări și fondurile de pensii private. Problema însă a încetat să fie una strict cipriotă. În pofida declarațiilor repetate ale oficialilor UE și BCE, potrivit cărora Ciprul va fi doar un caz singular, care nu va fi transformat în regulă, se pare că oficialii europeni se gândeau mai demult la generalizarea acestei soluții.
Potrivit unui proiect de directivă europeană, elaborat încă de anul trecut, dar ajuns public doar de curând, toate pasivele unei bănci vor putea fi utilizate pentru recapitalizarea acesteia, cu excepția depozitelor sub pragul garantat de 100.000 euro. Mai mult, într-o variantă a respectivului proiect se stipulează explicit că printre depozitele la care se va putea „atenta” se vor număra cele ale tuturor companiilor, financiare și nefinanciare, precum și cele ale autorităților de stat.

127,07 mld. lei

era valoarea totală a disponibilităților bănești din depozitele bancare constituite de către persoane fizice la instituțiile de credit din România la 31.03.2013, potrivit ultimelor date agregate disponibile ale Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDB).

Atentat la averea financiară a altora

Societățile de asigurare și administratorii de fonduri de pensii private dețin, bineînțeles, și depozite bancare proprii. Însă nu acestea sunt cele mai importante. Ci acelea care reprezintă plasamente efectuate în beneficiul clienților lor. În cazul asigurătorilor, depozitele bancare se numără printre tipurile de active admise să acopere rezervele tehnice ale acestora. Rezervele tehnice reprezintă banii pe care asigurătorii sunt obligați să îi pună deoparte și să îi păstreze pentru a-și putea acoperi, în orice moment, obligațiile de plată rezultate din contractele de asigurare încheiate cu clienții, respectiv indemnizații, despăgubiri, sume plătite la maturitate, participări la profit etc.
Acești bani aparțin de fapt clienților, chiar dacă aceștia nu pot beneficia de ei decât în anumite situații, definite în contract, respectiv în cazul survenirii riscurilor asigurate. De altfel, în diversele studii care măsoară averea financiară a locuitorilor unui stat, rezervele tehnice de asigurare sunt luate și ele în calcul, alături de alte active, precum cele imobiliare, bancare sau bursiere. Același lucru este valabil și cu banii plasați de fondurile de pensii private în depozite bancare: activele respective nu aparțin administratorilor, ci clienților fondurilor, deși nu au acces la ele decât la vârsta pensionării. 

176,57 mld. lei

era valoarea totală a disponibilităților bănești din depozitele bancare constituite de către persoane juridice la instituțiile de credit din România la 31.03.2013, potrivit ultimelor date agregate disponibile ale Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDB).

Risc minim și lichiditate maximă – valori periclitate

Depozitele bancare sunt plasamente extrem de importante pentru asigurători și fonduri de pensii private. În primul rând, cel puțin până în prezent, erau considerate, practic, plasamente fără risc sau cu risc minim. În orice caz, nu se lua câtuși de puțin în considerare ipoteza că banii din aceste depozite ar putea fi pierduți nu prin falimentul băncilor respective, ci dimpotrivă, în cursul unei proceduri dictate și impuse de stat pentru evitarea acestui faliment.
În al doilea rând, depozitele bancare oferă unui investitor flexibilitatea de care are nevoie pentru a efectua alte plasamente pe piețe, în funcție de strategie și oportunități, dar și pentru a-și programa și a-și gestiona necesarul de lichiditate pentru plățile pe care trebuie să le efectueze către clienți. Mai ales în actualele condiții, în care încrederea în sistemul bancar, la nivel mondial, se află la cote extrem de joase, iar multe bănci importante se confruntă cu probleme financiare semnificative, depozitele bancare nu mai par opțiuni atât de sigure pentru asigurători și fonduri de pensii private. Riscul de a rămâne cu banii blocați în bănci și chiar de a pierde o parte din ei devine mult mai mare.

26.112

era numărul depozitelor bancare mai mari decât plafonul de garantare de 100.000 euro constituite la instituțiile de credit din România la data de 31.03.2013, potrivit FGDB, din care 15.799 aparțineau unor persoane fizice și 10.313 – unor persoane juridice. Numărul total al depozitelor bancare din sistem, la acea dată, era de 16.330.608, din care 15.329.386 aparținând persoanelor fizice și 1.001.222 – persoanelor juridice.

Asigurătorii sunt mai siguri ca băncile

Dincolo de aceste probleme, criza bancară din Cipru demonstrează încă o dată că, dintr-un anumit punct de vedere, companiile de asigurări sunt instituții financiare mai sigure decât actualul sistem bancar. Iar explicația este simplă. Ca să luăm ca exemplu doar asigurătorii de viață, maturitatea activelor acestora (instrumentele în care investesc banii din prime) este întotdeauna corelată cu cea a pasivelor acestora. Dacă, potrivit calculelor actuariale, beneficiile trebuie plătite peste 10 ani, nu se vor face plasamente cu scadența la 20 de ani. Asta pe lângă faptul că cerințele legale de solvabilitate și lichiditate sunt infinit mai aspre în cazul asigurătorilor decât în cel al instituțiilor de credit.
Este exact ceea ce au făcut băncile și fac în continuare, finanțând, de exemplu, acordarea de credite ipotecare pe 20 sau 30 de ani cu resurse atrase pe termene mult mai scurte, ceea ce le expune în primul rând riscului de lichiditate. Dacă la asta se adaugă și escaladarea creditelor neperformante, dificultățile temporare de lichiditate se transformă în probleme de solvabilitate, iar de aici până la faliment (sau, după cum a demonstrat istoria foarte recentă, până la confiscarea averii deponenților pentru salvarea băncilor) nu mai e decât un pas. 

Depozitele bancare ale asigurătorilor, reasigurătorilor și ale fondurilor de pensii sunt depozite negarantate, potrivit Ordonanței nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Până în 2011, și toate depozitele bancare ale intermediarilor în asigurări se aflau pe lista depozitelor negarantate. În acel an, prin Ordonanța de Guvern nr. 13/2011, depozitele intermediarilor în asigurări au fost scoase de pe lista depozitelor negarantate.
Astfel, în prezent sunt garantate depozitele bancare ale intermediarilor în asigurări care se încadrează în categoria IMM-urilor, așa cum sunt ele definite în Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv care au cifră de afaceri sub 50 milioane euro pe an și mai puțin de 250 de angajați.
Alte tipuri de depozite negarantate, potrivit legislației românești, care o transpune pe cea a UE, sunt depozitele altor instituții financiare (cu excepția caselor de ajutor reciproc), depozitelor organismelor de plasament colectiv, depozitelor persoanelor juridice, altele decât IMM-urile, depozitele administratorilor, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, auditorilor și acţionarilor semnificativi ai băncilor la care sunt constituite depozitele respective, precum și cele ale soților și rudelor de gradul I ai acestora.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Precedentul confiscării depozitelor bancare din Cipru: Ce înseamnă pentru asigurări și pensii private? ).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!