Interviu
Prof. Karel Van HULLE, KU Leuven and Goethe University Frankfurt, Membru al IRSG, EIOPA, Membru al PIOB și ex-Director al Unității pentru Asigurări şi Pensii al Comisiei Europene
Autor:Daniela GHEȚU
Luni, 06 Iunie 2016

Prezent la dezbaterile profesionale găzduite de Conferința Brokerilor şi seminarul „Solvency II şi Risk Managementul într-o lume în schimbare”, părintele noului regim de supraveghere Solvency II şi membru activ în grupurile de lucru ale organismelor centrale europene care au elaborat noua Directivă privind Distribuția în Asigurări ne-a împărtășit opiniile sale cu privire la rolul şi funcționarea celor două normative într-o piață europeană a asigurărilor care traversează o perioadă plină de provocări. Iată în cele ce urmează interviul realizat la FIAR 2016 cu…

PRIMM: Piața asigurărilor se confruntă cu implementarea unei noi directive – IDD, Directiva privind Distribuția în Asigurări. Care sunt noutățile cele mai importante aduse de această reglementare şi cum se vor răsfrânge ele asupra piețelor cu nivel de dezvoltare similar României?

Karel Van HULLE: Directiva privind Distribuția în Asigurări (IDD) urmează Directivei privind Intermedierea în Asigurări (IMD), care a funcționat începând cu 2003. IMD a introdus deja o mare schimbare în Europa, impunând autorizarea tuturor intermediarilor, condiționată de îndeplinirea unui set de prevederi între care, printre cele mai importante, pregătirea profesională adecvată. 
IDD, proiect lansat mult mai târziu şi care a fost recent adoptat, continuă acest trend al profesionalizării profesiei de intermediar. Directiva se referă, de asemenea, şi la alte subiecte, cum ar fi canalele de distribuție. În fapt, de la momentul elaborării IMD, lumea s-a schimbat: din ce în ce mai multe persoane cumpără produse de asigurări direct de la compania de asigurări, așa încât trebuia să ne convingem că, indiferent dacă apelează la serviciile unui intermediar sau se adresează direct asigurătorului, consumatorii se bucură de același nivel de protecție.
Pe de altă parte, prin IDD dorim să abordăm și alte subiecte, cum ar fi conflictele de interese. Acestea au căpătat o importanță sporită în ultima vreme, cu precădere pe segmentul produselor de asigurări de viață cu componentă investițională. Multe persoane au cumpărat produse de investiții „împachetate” în ambalajul unui produs de asigurări, astfel încât nu știu exact dacă au cumpărat un produs financiar pur sau unul de asigurări. Ca atare, este necesară o transparență deplină a produselor și condițiilor atașate acestora. Multe dintre aceste produse vândute în piețele europene includeau o mulțime de costuri insuficient explicate, astfel încât, dacă dintr-un motiv oarecare clientul dorea să iasă prematur din contract, constata că banii au dispărut pur și simplu. A devenit necesar să ne confruntăm cu această problemă și să ne asigurăm că există suficientă transparență și că acolo unde există o formă de remunerare, clientul știe cât a plătit intermediarului.
În sfârșit, un alt aspect reglementat de IDD este cel al relațiilor dintre supraveghetori. Este foarte important să existe o colaborare eficientă între supravegherea din țara gazdă și cea din țara de origine a intermediarului. De exemplu, dacă un broker din România operează în altă țară, în beneficiul unui client român care dorește să asigure proprietățile deținute în acea țară, atunci brokerul român va trebui să fie înregistrat și în țara respectivă, astfel încât autoritatea de supraveghere de acolo să știe care este autoritatea europeană sub jurisdicția căreia se află brokerul și să poată comunica cu aceasta.
Ce este important de știut pentru piața de asigurări din România? Aceste reforme sunt importante pentru toate piețele. În cazul României,   ele vor contribui cu siguranță la ridicarea gradului de profesionalizare a pieței, dat fiind că intermediarii vor fi obligați să urmeze programe de formare profesională continuă. Ei vor trebui să răspundă, de asemenea, regulilor de transparență care cer să dezvăluie clienților lor comisioanele pe care le percep pentru fiecare tip de serviciu furnizat. În opinia mea, dacă brokerul oferă un serviciu de calitate, nu trebuie să se teamă să declare comisionul pe care îl încasează, întrucăt clienții sunt dispuși să plătească pentru servicii de bună calitate.

Indiferent dacă apelează la serviciile unui intermediar sau se adresează direct asigurătorului, consumatorii trebuie să se bucure de același nivel de protecție.

PRIMM: Din câte înțeleg, sub incidența IDD va intra și un domeniu mai puțin reglementat până acum, cel al distribuției online.

K.V.H.: Într-adevăr, acesta este un lucru foarte important. Este de așteptat ca generațiile viitoare să cumpere din ce în ce mai mult online, în particular pe segmentul retail. Ca atare, vânzările online vor crește spectaculos în viitor și vrem să evităm crearea unei situații în care clienții care cumpără online nu primesc servicii de aceeași calitate sau același nivel de consiliere ca și în cazul unei vânzări „față în față”. Este adevărat: deși nu este un domeniu ușor de reglementat, toate site-urile de comparații sau de vânzări online a asigurărilor vor intra sub incidența IDD.

Dacă brokerul oferă un serviciu de calitate, nu trebuie să se teamă să declare comisionul pe care îl încasează, întrucât clienții sunt dispuși să plătească pentru servicii de bună calitate.

PRIMM: Au trecut câteva luni de la intrarea în vigoare a noului regim de supraveghere, Solvency II. Aveți deja informații la nivelul autorității europene cu privire la modul în care funcționează noul regim și care ar putea fi ajustările necesare?

K.V.H.: Solvency II, proiect de care mă simt foarte atașat de vreme ce sunt „părintele” acestui nou regim de supraveghere, este un sistem foarte complex. De fapt, a devenit complex pentru că piața și-a dorit ca foarte multe detalii să fie clar reglementate. Eu mi-am dorit un set de principii, o abordare simplă, dar operatorii m-au întrebat: cum se traduc în practică aceste principii? Așa că, până la urmă, am sfârșit prin a elabora o reglementare detaliată. Aceasta este situația; eu încă regret acest lucru, dar din nefericire va trebui să lucrăm în acest fel măcar în faza de debut. Eu sper – și-mi exprim această speranță și cu privire la activitatea EIOPA –, că supraveghetorii se vor concentra pe substanța reglementării, nu pe formă. Nu pe detalii, ci pe principiile de bază ale Solvency II, iar acestea înseamnă, în esență, actuariat și un bun management al riscurilor. Dacă o companie își cunoaște bine riscurile, atunci le va administra bine și va avea, prin definiție, capitalul necesar pentru a opera în condiții de siguranță. 
Mă întrebați dacă avem deja niște prime concluzii, iar răspunsul la această întrebare este negativ. Singura modalitate de a avea informații de acest fel este de a analiza rezultatele testului de stres din 2016, pe care EIOPA îl organizează acum. Eu cred că rezultatele acestui test vor arăta un lucru care n-ar trebui să ne surprindă, și anume că în prezent piața lucrează în circumstanțe extreme. Filozofia de funcționare a afacerilor cu asigurări este acum testată în condiții economice care sunt, din toate punctele de vedere, anormale. Acest mediu dominat de rate reduse ale dobânzii afectează profund piețele; asigurătorii sunt „încărcați” cu un bagaj de contracte încheiate în trecut, care au atașate un nivel de garanții căruia nu-i pot face față cu randamentele actuale ale investițiilor. Aceasta este o problemă majoră: cum să facem față vechilor contracte. Există în Solvency II o serie de metode tranzitorii care ușurează trecerea de la vechiul la noul regim, dar privind în viitor se pune întrebarea legitimă dacă asigurările de viață vor mai reprezenta o oportunitate reală de afaceri. 
Am citit recent că ALLIANZ a decis să înceteze vânzarea asigurărilor de viață tradiționale în Germania, ori ALLIANZ este cel mai mare asigurător în Europa, ceea ce demonstrează că circumstanțele actuale sunt anormale, iar testul de stres va releva cu siguranță acest lucru. Problema este că vor exista, cu siguranță, reprezentanți ai industriei de asigurări care vor spune că rezultatele slabe sunt cauzate de Solvency II. Nu este adevărat. Solvency II acționează ca un termometru – arată că piețele sunt fierbinți, iar dacă acest regim n-ar fi existat, asigurătorii ar fi continuat să vândă asigurări de viață cu garanții fără să observe că sunt „bolnavi”. Acesta este, cred eu, cel mai mare avantaj al Solvency II.
Temerea mea este că, din cauza acestor circumstanțe de piață, vor fi cerute foarte repede modificări ale Solvency II și vom auzi comisarii anunțând că solicită propuneri de amendamente până cel mai târziu în 2018. Experiența mea în reglementare îmi spune însă că ar trebui să dăm acestui regim timpul necesar să evolueze. Vor fi necesari cel puțin cinci ani înainte ca o reformă de această profunzime să fie cu adevărat absorbită de piață. Același lucru este adevărat și pentru supraveghetori. Vor trebui să învețe să lucreze cu noul regim, să-l înțeleagă cu adevărat, să și-l însușească. Nu ne putem aștepta ca oamenii să-și schimbe instantaneu modul de a gândi, este nevoie de timp. Așadar, sfatul meu ar fi să dăm acestui proiect timpul de care are nevoie să se maturizeze. Ne-au fost necesari aproape 15 ani ca să-l dezvoltăm, așa că n-ar trebui să-l schimbăm peste noapte, înainte de a avea șansa de a ne convinge dacă funcționează sau nu.

Eu sper că supraveghetorii se vor concentra pe substanța reglementării, nu pe formă. Nu pe detalii, ci pe principiile de bază ale Solvency II, iar acestea înseamnă, în esență, actuariat și un bun management al riscurilor.

PRIMM: Afirmațiile dumneavoastră par să conducă la ideea că urmează o adevărată eră a managerilor de risc. Credeți că în peisajul asigurărilor europene, și cu precădere în Europa Centrală și de Est, există resursele umane și profesionale necesare? Pe de altă parte, li se acordă acestor specialiști, în companii, importanța necesară potrivit rolului central pe care îl au de jucat în actualul regim?

K.V.H.: Bună întrebare! Iar răspunsul meu este, desigur… nu. Să ne uităm la programa actuală a universităților: unde poți studia Risk Management? Din ce în ce mai multe universități încep să dezvolte cursuri de specialitate în facultățile economice. Problema asigurărilor este însă că, deși sunt în mod evident o afacere, nu sunt tratate ca atare și în programa școlară a universităților. Lumea academică privește asigurările din punct de vedere actuarial, dar numai actuarii și cei care se ocupă de modelare și calcule matematice sunt interesați de această perspectivă. În paralel,  sunt avocații care studiază numai contractele, dar nu există un loc unde să se învețe cum se administrează în mod real riscurile din asigurări, cum să le abordezi, cum să le identifici și să le evaluezi. Acest lucru nu se întâmplă numai în piețele mai tinere ale Europei Centrale și de Est, ci este la fel de pregnant și în piețele mature din „vechea” Europă. 

Sfatul meu este să dăm proiectului Solvency II timpul de care are nevoie să se maturizeze. Ne-au fost necesari aproape 15 ani ca să-l dezvoltăm, așa că n-ar trebui să-l schimbăm peste noapte, înainte de a ne convinge dacă funcționează sau nu.

De când a debutat proiectul Solvency II, date fiind consultările și repetatele studii de impact derulate în pregătirea noului regim de supraveghere, nivelul cunoștințelor de risk management a crescut extraordinar de mult în Europa. Dacă mă gândesc la dezbaterile care au loc în prezent între companiile de asigurări și supraveghetorii lor, pare un vis. N-am avut niciodată un nivel atât de profesionist. Este acesta perfect? Cu siguranță, nu. Poate fi îmbunătățit? Evident, da. Important este că am pornit pe acest drum. Numai când vom avea un bun risk management, când vom înțelege cu adevărat legătura dintre risc și capital, atunci vom putea spune că industria asigurărilor poate livra serviciile de care societatea are nevoie. 

Numai când vom avea un bun risk management, când vom înțelege cu adevărat legătura dintre risc și capital, atunci vom putea spune că industria asigurărilor poate livra serviciile de care societatea are nevoie. 

În anii care urmează societatea va avea nevoie de o protecție sporită împotriva riscurilor de catastrofă naturală. Pentru România, de exemplu, acesta este un subiect foarte important. Pe de altă parte, vor fi din ce în ce mai necesare servicii de sănătate bune, servicii de îngrijire pe termen lung sau de prevenire a îmbolnăvirilor, toate lucruri foarte importante, ca să nu mai vorbim de nevoia de a proteja populația împotriva sărăciei care poate fi indusă de costurile acestor lucruri. Per ansamblu, acestea sunt o mulțime de provocări cărora societatea va trebui să le răspundă, și pentru care industria asigurărilor poate oferi soluții. Însă ca să poate face asta, trebuie să-și cunoască și să-și evalueze atent riscurile, să-și ofere produsele la prețul corect. Acest lucru este valabil și pentru produsele de răspundere civilă auto tradiționale. Dacă ne uităm la unele piețe europene, vedem că lucrurile nu merg bine deloc în acest domeniu. Acest lucra va trebui să se schimbe, iar Solvency II va ajuta asigurătorii să facă asta.

Operaţiunile de rezoluție și redresare vor căpăta o amploare din ce în ce mai mare în Europa ca urmare a numărului important de companii care, din cauza condițiilor de piață, nu se vor putea conforma cerințelor Solvency II. 

PRIMM: Vorbind despre soluții și provocările viitorului, știu că aveți în derulare o inițiativă foarte interesantă și utilă în același timp - The Karel’s Club. Ce este și cum funcționează?

K.V.H.: Unul dintre visurile mele pentru perioada următoare retragerii din Comisia Europeană a fost să institui un dialog între mediul academic, supraveghetori și profesioniștii afacerilor cu asigurări. Școala de Afaceri la care sunt acum Profesor Onorific mi-a cerut să înființez un club. De două ori pe an reușesc să reunesc profesioniști de top din industrie și din comunitatea supraveghetorilor, ambele categorii fiind reprezentate la nivel internațional, precum și reprezentanți EIOPA, și discutăm împreună despre problemele cele mai importante și mai relevante pentru domeniul asigurărilor. Spre deosebire de mediul bancar, care are și cadrul și resursele necesare pentru un astfel de demers, industria de asigurări nu dispunea de o astfel de structură. Experiența acumulată după doi ani de funcționare a Clubului îmi spune că există foarte mult interes, pentru că oamenii simt că învață cu adevărat ceva util discutând cu parteneri de calitate, într-un mediu informal, despre probleme care îi preocupă în mod real. Am discutat în trecut despre diverse forme de risc și modul în care ar trebui abordate. Anul acesta, în noiembrie, vom discuta despre managementul crizei și despre ceea ce se întâmplă cu o companie de asigurări atunci când devine insolvabilă, despre rezoluție și redresare, o chestiune care va căpăta o amploare din ce în ce mai mare în Europa ca urmare a numărului important de companii care nu se vor putea conforma cerințelor Solvency II, din cauza condițiilor de piață.

PRIMM: Mulțumim pentru opiniile pe care ni le-ați împărtășit și vă dorim succes.
 

 

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Prof. Karel Van HULLE, KU Leuven and Goethe University Frankfurt, Membru al IRSG, EIOPA, Membru al PIOB și ex-Director al Unității pentru Asigurări şi Pensii al Comisiei Europene).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!