Asigurări
Regresul împotriva autorităţilor
Autor:Emilia LORINCZ Legal Adviser, FPVS
Vineri, 01 Noiembrie 2013

Legiuitorul consfinţeşte că şi activitatea de regres şi recuperare este de esenţa asigurării pe lângă aceea, evident, de negociere şi încheiere de contracte de asigurare, încasare de prime sau lichidare de daune.

Recent, Tribunalul Bucureşti a obligat Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi - C.N.A.D.R. -  la plata a un milion de euro către o tânără din Constanţa, care şi-a pierdut mâna dreaptă într-un accident de circulaţie.
Accidentul, care a avut loc în 2006, s-a produs ca urmare a coliziunii dintre mașina in care se afla victima si un parapet metalic de pe marginea drumului, care era deteriorat. Parapetul a străpuns portiera din partea dreaptă a maşinii şi a intrat direct în mâna fetei. Braţul fetei a fost amputat de medici.
După cinci ani de investigaţii penale si după administrarea unei expertize tehnice auto care a concluzionat ca  accidentul se putea evita dacă elementele de siguranţa traficului rutier montate pe partea dreaptă a sensului de mers către Braşov a carosabilului, în dreptul kilometrului 34, erau în stare reparată şi nu creau pericole, răspunzător fiind administratorul de drumuri care în doi ani nu a reparat parapetul, fiind un real pericol şi astăzi pentru traficul rutier, C.N.A.D.R. a fost obligata la plata unei sume, opinam noi ca fiind exorbitanta, cu titlu de daune morale pentru victima accidentului de circulaţie.
Precizăm că Hotărârea Tribunalului București nu este definitiva.

Printre cazurile de dauna frecvent întâlnite, cu precădere in materia asigurării autovehiculelor pentru avarii si furt (așa numitul auto-CASCO), se număra avariile înregistrate de autovehicule ca urmare a:
- stării tehnice necorespunzătoare a drumurilor publice, ca,  de exemplu,  denivelările din carosabil (gropi, pietre cubice desprinse, valuri, fisuri, crăpături etc.);  avariile înregistrate la autovehicule datorita stării tehnice necorespunzătoare a drumurilor sunt legate mai ales de direcţia si siguranţa circulaţiei: bucșe, pivoţi, casete de direcţie, arcuri si planetare, dar şi avarii mai serioase sau chiar daune totale;
- nesemnalizării ori semnalizării necorespunzătoare a drumului public;
- căderii arborilor pe autovehicule, adeseori ca urmare a unor fenomene meteorologice de intensitate mica sau medie;
- nesemnalizării lucrărilor pe drumurile publice etc.
Asiguratorul are posibilitatea conferită de lege de a se subroga în drepturile asiguraţilor şi de a se adresa pentru recuperarea despăgubirilor plătite, după caz:
- primarului;
- antreprenorului ori executantului de lucrări pe drumul public.
Din păcate, notificările adresate acestora de către asiguratori in vederea acoperirii prejudiciului, pe cale amiabila se soldează, in majoritatea zdrobitoare a cazurilor, cu un eșec.
Refuzul acestor debitori se întemeiază, in principal, prin invocarea lipsei unui probatoriu de natura sa dovedească întrunirea cumulativa a elementelor răspunderii civile delictuale (existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, relaţia de cazualitate dintre prejudiciu si fapta ilicita si vinovăţia).
Lipsa unui probatoriu util, necesar si relevant in dovedirea răspunderii primarului, ca si autoritate  executiva  a administraţiei publice locale, a fost de altfel si principalul motiv de respingere de către instanţele de judecata a cererilor de chemare in judecata formulate de asiguratori.
In acţiunile in regres formulate de asiguratori împotriva primarilor se solicita asiguratorilor, fie de către primari (prin consilieri juridici), in calitate de pârâţi, fie de către instanţa din oficiu, sa facă dovada relaţiei de cauzalitate dintre prejudiciul înregistrat la un vehicul asigurat CASCO si pentru care asiguratorul acordase despăgubiri si fapta constând in acţiunea ori inacţiunea primarului in ceea ce privește întreţinerea drumului public, întreţinerea arborilor etc.
Or, asiguratorii nu puteau si probabil ca nici acum nu pot, din motive financiare, logistice etc. să preconstituie un astfel de probatoriu, constând in fotografii de la locul producerii prejudiciului (fotografia denivelării din carosabil, a copacului căzut), declaraţii de martori care au asistat la producerea prejudiciului, interogatoriul administrat in instanţa propriului asigurat facultativ etc.
Dificultatea majora de valorificare a creanţelor asiguratorilor pe calea regresului împotriva autoritarilor administraţiei locale
Chiar şi în ipoteza fericită în care asiguratorul reușește sa obţină o hotărâre judecătoreasca favorabila, in sensul obligării la plata a autorităţii administraţiei publice locale, aceasta însemnând administrarea unui probatoriu amplu in cadrul procesului civil, punerea in executare efectiva este extrem de anevoioasa si, adeseori, lipsita de finalitate.
Aceasta împrejurare este generata, pe fond, de lipsa disponibilităţilor bănești a autorităţii locale, dar si de prevederile unui act normativ care a născut si naște si in continuare numeroase controverse.
Astfel, Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002,  prevede la art. 1:
(1) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

(2) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate.

Cu alte cuvinte, chiar în ipoteza în care asigurătorii deţin titluri executorii prin care primarii sunt obligaţi la plata sumelor achitate de asigurători cu titlu de despăgubiri, aceștia nu-şi pot valorifica dreptul la punerea in executare silita a titlului, conform dispoziţiilor de drept comun cuprinse in Codul de procedura civila, ci pot doar sa spere ca autoritatea publica locala va vrea si va putea sa cuprindă suma in cauza in bugetul viitorilor ani spre a o plăti.
O.G. nr. 22/2001 a fost modificata prin O.u.G. nr. 4/2011. Conform modificărilor, în cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu isi poate îndeplini obligaţia de plata in condiţiile prevăzute de ordonanţa, aceasta va putea solicita instanţei judecătorești care soluţionează cauza acordarea, in condiţiile legii, a unui termen de gratie sau/si stabilirea unor termene de plata eșalonata a obligaţiei respective.
Speranţe de intrare în normalitate
Semne încurajatoare se arata totuși. In practica recenta a instanţelor romanești s-a cristalizat opinia conform căreia, atunci când autorităţile publice se opun înfăptuirii actului de justiţie, dispus prin hotărâri judecătorești, invocând prevederile O.G. nr.  22/2002, au prioritate prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Motivările instanţelor de judecata (sentinţa civila nr. 4307/2011 a Tribunalului Brașov, decizia civila nr. 1165/2009 a Curţii de Apel București, sentinţa civila nr. 141/2009 a Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc, sentinţa civila nr. 13416/2008 a Judecătoriei sector 1 București etc.) sunt demne de reflecţie atât pentru creditori (deci inclusiv pentru asiguratori), cat, mai ales, pentru autorităţile statului.
Cităm, cu titlu de exemplu, câteva astfel de motivări:
Statul si instituţiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalităţii si de executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prev. de art. 6 (n.n.: din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului)  fiind aplicabil si faza executării silite (a se vedea, in acest sens, cauza Ruianu c. României, cauza Pini s.a. contra României, Sandor c. României, V. Ionescu c. României, Sabin Popescu c. României). Curtea, în cauza Sandor, a reamintit că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obţine satisfacţie. Cu alte cuvinte, refuzul autoritarilor de a aloca sumele necesare plăţii debitului constituie şi o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I. ”menţionându-se şi că: „În consecinţă, statul nu poate să refuze, să omită sau să intârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.
[…] dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanţiile art. 6 îşi pierd raţiunea. Mai mult, Curtea a apreciat că pretenţia că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, respectiv împotriva unei instituţii publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanţei sale ar trebui să formuleze o nouă acţiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească.
In lumina jurisprudenţei CEDO accesul liber la justiţie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica intima a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila sa rămână inoperanta in detrimentul uneia dintre parţi (vezi cauza Sandor contra României -  2005, cauza Sacaleanu contra României - 2007),  iar in cazul refuzului organelor administraţiei publice ale statului de a executa o hotărâre judecătoreasca,  garanţiile conferite de art.6 din Convenţie de care beneficiază justiţiabilul pierd orice raţiune de a exista.
Cu ocazia fenomenelor meteorologice extreme din aceasta vara, incluziv din București, unde s-au înregistrat furtuni intempestive, cu viteze ale vântului de 60-70 km/h, numeroși arbori au fost smulși din rădăcina si s-au prăbușit pe autovehicule parcate.
Surprinzătoare, si in același timp, îmbucurătoare,a fost iniţiativa unei primării de sector din București care a anunţat ca va despăgubi proprietarii ale căror autovehicule au fost avariate de copacii căzuţi ori de crengile smulse.
Interesant este ca in comunicatul adresat de primărie către cetăţenii din sector se făcea vorbire despre faptul ca despăgubirile vor fi acordate in baza unei poliţe de asigurare pe care primăria o încheiase. Putem bănui ca era vorba de o poliţa de asigurare de răspundere civila a autorităţii administraţiei publice locale.
Iată ca asiguratorii au găsit soluţii ingenioase de a mai amortiza din pierderile indirecte cauzate de imposibilitatea executării silite a primăriilor in baza titlurilor executorii obţinute in acţiunile in regres. Mai bine iau banii primăriilor sub forma de prime de asigurare!
În concluzie...
...deși regresul nu este obligatoriu, asiguratorii care subscriu asigurări pentru mijloace de transport terestru si care înregistrează pe aceasta linie de business prea rar profit, rata daunei la asigurarea auto-CASCO (valoarea ratei nete a daunei la finele primelor trei trimestre ale anului 2012 a fost in cazul CASCO de aproximativ 78%), cumulata cu cea înregistrata la asigurarea obligatorie de răspundere civila auto aducând chiar pierderi, acesta rămâne o sursa importanta de venit pentru companiile de asigurări si de echilibrare financiara.
Deși anevoios sub aspectul probatoriului de administrat si mai ales al punerii in executare silita a titlurilor executorii obţinute, regresul împotriva administratorilor drumurilor publice (primarii) trebuie sa continue ca si semn de normalitate si civilitate prin care, indirect, reprezentanţii statului, mai ales cei aleși, vor fi obligaţi sa conștientizeze ca apărarea nu trebuie sa constea exclusiv in sloganul, din păcate concordant cu realitatea, ca “nu avem bani”, şi că îndeplinirea obligaţiilor legale de furnizare a serviciilor publice către cetăţeni trebuie sa fie prioritara.





Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Regresul împotriva autorităţilor).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!