Asigurări
Rezilienţa urbană: Un subiect pentru asigurători
Autor:Daniela GHEȚU
Vineri, 04 Martie 2016

Din toamna trecută, Europa se află în căutarea unei soluţii viabile pentru aşa-numita „criză a azilanţilor”. Ce se va întâmpla însă dacă acest aflux de nou-sosiţi se va prelungi, până la a trece de la statutul de criză la cel de „normalitate”? Schimbările climatice globale ar putea adauga migraţiei de natură politică un adevărat „exod ecologic”, determinând milioane de persoane să emigreze în deceniile următoare către zonele cu o rezilienţă mai bună faţă de provocările încălzirii globale. Aglomerările urbane sunt deja ţinta principală a fenomenului.

Încălzirea globală şi schimbările climatice generate de acest fenomen preocupă deja de multă vreme lumea ştiințifică, căpătând un loc din ce în ce mai important şi pe agenda economică şi politică. Dincolo de diversitatea abordărilor – de la completa ignorare, până la scenarii cu caracter catastrofic –, un lucru este totuşi clar: fenomenul nu numai că există, dar produce deja efecte ce s-ar putea amplifica în viitor transformând fenomene naturale considerate în prezent ca extreme, în „noua normalitate”. În acest context, preocupările de bază sunt două:

  • Ce este de făcut pentru a limita extinderea încălzirii globale?
  • Ce este de făcut pentru a îmbunătăţi rezilienţa comunităţilor umane în confruntarea cu fenomenele naturale de mare intensitate?

Cu valori ale PIB/capita inferioare mediei europene, zonele metropolitane din Europa Centrală şi de Est nu sunt prezente, în general, în clasamentele europene privind potenţialele daune maxime produse de evenimentele de tip catastrofal. Totuşi, la scara economiilor naţionale, efectele produse de producerea unui risc catastrofal într-o astfel de Zonă Metropolitană pot fi chiar mai importante decât în cazul exemplelor europene „de top”.

Adaptarea la schimbările climatice depinde în mod esenţial de măsurile adoptate în centrele urbane, care – potrivit datelor furnizate de Banca Mondială şi Naţiunile Unite –, concentrează cea mai mare parte a activelor şi activităţilor economice şi mai bine de 50% din populaţia globală, estimându-se că, la orizontul anului 2030, procentul va depăşi pragul de 60%. Ca atare, în confruntarea cu riscurile climatice, oraşele mari reprezintă nu numai o provocare managerială, dar şi o sursă importantă a fenomenului de încălzire globală, mai ales în ceea ce priveşte efectul de seră produs de emisiile de gaze. Ca atare, politicile de dezvoltare urbană au şi vor avea efecte majore asupra gestionării urmărilor produse de schimbările climatice. În plus, în cazul oraşelor foarte mari, trebuie luat în considerare cu multă atenţie şi impactul pe care eventualele disfuncţionalităţi la nivel local îl pot avea pe plan global ca urmare a conexiunilor economice create de globalizare.
Rezilienţa unui oraș reprezintă nu numai capacitatea acestuia de a se recupera după producerea unui risc, dar şi cea de a limita impactul producerii acestuia, minimizând efortul de recuperare, precum şi capacitatea de a face faţă unor situaţii neprevăzute sau extrem de improbabile. În cazul marilor aglomerări urbane, conceptul se extinde şi la protejarea resurselor vitale pentru funcţionarea oraşului, chiar dacă acestea provin din afara limitelor administrative ale oraşului (apă, energie, infrastructura de bază etc.), situaţie care ar putea implica acţiunea mai multor organisme administrative sau chiar guvernamentale.
Calitatea construcţiilor, eficienţa planificării teritoriului precum şi calitatea şi extinderea infrastructurii şi serviciilor sunt factorii cu cea mai directă şi totodată puternică influenţă asupra rezilienţei oraşelor la fenomenele meteorologice extreme. Un rol important revine însă şi sistemelor de avertizare timpurie, ca şi existenţei unui sistem de intervenţie eficient. În plus, contează foarte mult proporţia gospodăriilor cu o situaţie financiară bună şi care dispun de acoperirea riscurilor prin asigurare. Ca atare, acolo unde există un număr important de gospodării cu venituri insuficiente, este important ca incapacitatea lor financiară să fie pe cât posibil suplinită prin existenţa unei soluţii de finanţare post-dezastru cu caracter social, ca „plasă de siguranță”.
Două sunt concluziile principale evidenţiate de studiile de specialitate:

  • capacitatea de adaptare a fiecărui oraş depinde în mod hotărâtor de: calitatea şi extinderea infrastructurii şi serviciilor, capacitatea de investire şi management al utilizării terenurilor; măsura în care construcţiile şi infrastructura răspund cerinţelor de sănătate şi standardelor de siguranţă. Rezultanta acestor calităţi reprezintă fundaţia pentru rezilienţa oraşelor, care permite adaptarea acestora pentru a răspunde provocărilor climatice. Din nefericire, în statele sărace, se poate conta prea puţin pe acest fundament;
  • este extrem de importantă acţiunea administraţiei locale, care trebuie să încorporeze de pe acum adaptarea la schimbările climatice în planurile sale de dezvoltare viitoare a oraşului – atât construind şi consolidând fundaţia rezilienţei, cât şi prin îmbunătăţirea cadrului legal privind construcţiile şi amenajarea teritoriului, astfel încât să fie încurajate şi stimulate iniţiativele care vin în sensul acţiunilor de adaptare, furnizând totodată infrastructura şi serviciile necesare etc. Cu siguranţă, realizarea acestui deziderat constituie un adevărat examen de competenţă şi viziune pentru administraţia locală.

Un rol de jucat pentru re/asigurări

Cu siguranţă discuţia despre rezilienţa aglomerărilor urbane presupune o multitudine de aspecte care nu au o legătură directă cu asigurările. Totuşi, intervenţia asigurărilor nu poate fi complet lăsată deoparte nici măcar în aceste aspecte, chiar dacă ea poate părea marginală din perspectiva autorităţilor locale, după cum nici asigurătorii nu pot ignora potenţialele efectele ale unor situaţii care la prima vedere nu îi implică direct. De exemplu, atunci când se vorbeşte despre incidenţa crescută a perioadelor de căldură extremă, aspectele care primează sunt sănătatea publică, excesul de poluare sau creşterea consumurilor energetice din cauza utilizării pe scară largă a dispozitivelor de climatizare. Seceta afectează oraşele în special prin prisma dificultăţilor în alimentarea cu apă şi electricitate şi are potenţialul de a produce efecte asupra sănătăţii publice prin contaminarea apei. Totuşi, producerea acestor fenomene poate determina efecte în asigurările de sănătate, de viaţă sau, în cazul creşterii numărului de incendii sau a incidentelor stradale, în asigurările de tip property sau auto. În absenţa unei acoperiri suficiente prin asigurare, consecinţele de ordin social pot deveni mai greu de gestionat.

Europa – profil sintetic (SWISS Re, 2014)
Zone metropolitane:
91 (inclusiv Istanbul)
Populaţie totală:
206.4 milioane
PIB total:
8.200 miliarde USD
Top 3 după numărul persoanelor ameninţate într-un scenariu unic:
Istanbul – 6,4 milioane, seism
Paris – 2,7 milioane, inundaţie
Londra – 2,2 milioane, furtună de iarnă
Top 3 toate riscurile după numărul persoanelor potenţial afectate:
Istanbul
Amsterdam-Rotterdam
Londra
Top 3 toate riscurile – după valoarea absolută a zilelor de lucru pierdute:
Amsterdam
Paris
Londra

În plus, în aglomerările urbane de mari dimensiuni, dincolo de gestionarea fiecărui risc individual, este esenţială capacitatea de a estima şi a gestiona acumulările de riscuri, inevitabile în contextul densităţii de locuire şi a volumului imens de activităţi economice şi industriale. Evident, în astfel de situaţii, generate în special de producerea unor fenomene naturale de intensitate mare: inundaţii, furtuni, cutremure etc., intervenţia asigurătorilor este mult mai vizibilă şi mai uşor cuantificabilă.
Un studiu publicat de MUNICH Re în 2004 rezuma cele  de mai sus într-o unică afirmaţie: Marile aglomerări urbane sunt predestinate riscului. Explicaţia reasigurătorului german consta în aceea că indiferent care sunt categoriile de riscuri luate în calcul – catastrofă naturală de natură geologică sau meteorologică, mediu, sănătate, terorism etc. –, marile oraşe sunt mult mai vulnerabile decât ariile rurale. Rolul industriei re/asigurărilor este de a privi aceste riscuri ca pe o oportunitate, să le transparentizeze şi să intervină cu soluţii adaptate. Ca atare, experienţa acumulată de re/asigurători în modelarea fenomenelor naturale extreme, în aprecierea expunerii şi vulnerabilităţii, precum şi contribuţia lor la refacerea capacităţii financiare a gospodăriilor şi afacerilor post-eveniment nu pot fi ignorate. Mai mult, bogata cazuistică globală acumulată face astfel încât marile companii de reasigurări să deţină şi un bagaj de cunoştinţe şi exemple practice care se pot dovedi foarte utile în demersurile autorităţilor locale pentru creşterea rezilienţei oraşelor.

100 Resilient Cities

Un exemplu interesant în ceea ce priveşte modul în care expertiza re/asigurătorilor poate interveni în îmbunătăţirea rezilienţei oraşelor ne-a fost oferit recent de parteneriatul stabilit între Fundaţia ROCKEFELLER, SWISS Re Corporate Solutions şi VEOLIA, companie globală specializată în managementul resurselor, cu scopul de a contribui la găsirea soluţiilor optime de refacere a infrastructurii care să permită redresarea economică rapidă a oraşelor în urma producerii unor evenimente catastrofice. Iniţiativa celor trei entităţi este destinată sprijinirii oraşelor din întreaga lume în domeniul adaptării la schimbările climatice, pentru reducerea riscului de catastrofă, dezvoltarea infrastructurii și creșterea capacităţii de recuperare a acesteia, pornind de la constatarea că arareori oraşele au un plan financiar bine definit pentru a proteja obiectivele strategice de şocuri. Ca atare, după producerea unui eveniment de natură catastrofică, se poate întâmpla să dureze luni sau poate chiar ani de zile până când se inventariază distrugerile, soluţiile de remediere, furnizorii, sursele de finanţare, timp în care capacitatea funcţională a oraşului este redusă, afacerile suferă puternic, iar populaţia trebuie să se confrunte cu condiţii de trai dificile.
Proiectul include în faza pilot 100 de oraşe şi valorifică experienţa de peste un secol acumulată de VEOLIA în managementul resurselor – cu precădere apă, energie, prelucrarea deşeurilor –, în timp ce SWISS Re va contribui în principal cu expertiza sa în înţelegerea, cuantificarea şi cotarea expunerii la risc.

BUCUREŞTI

Bucureştii nu se află deocamdată printre oraşele cuprinse în programul 100RC. Cu toate acestea, ţinând cont de datele sale naturale, relevanţa naţională şi problemele administrative şi de infrastructură cu care se confruntă, capitala României ar avea nevoie de un program de creştere a rezilienţei.
Relevanţă:
>22% PIB-ul României şi 9,4% din populaţie
PIB/locuitor:
240% mai ridicat decât media naţională
Locuitori:
~2 milioane înregistraţi; potrivit altor estimări, 3 milioane de persoane prezente zilnic în oraş
Calitatea vieţii:
penultimul loc între capitalele UE
Poluarea aerului:
locul 3 în UE
Intensitatea traficului rutier:
locul 1 în UE (2014)
Risc:
capitala UE cu cel mai ridicat risc seismic.

Între oraşele europene cuprinse deja în program se numără: Atena și Salonic (Grecia), Milano şi Roma (Italia),  Barcelona (Spania), Belgrad (Serbia), Londra, Bristol şi Glasgow (Marea Britanie), Lisabona (Portugalia), Paris (Franţa), Rotterdam (Olanda) şi Vejle (Danemarca).
Programul acceptă an de an candidaturile oraşelor care îndeplinesc criteriile cerute, printre care primează existenţa unei baze largi de adeziune în rândul instituţiilor publice şi ONG-urilor, flexibilitatea faţă de ideea implementării unor noi sisteme, tehnici sau procese care să ajute oraşul să-şi îmbunătăţească răspunsul la situaţii de urgenţă, existenţa unei viziuni, precum şi a hotărârii de a adapta strategiile de dezvoltare în sensul creşterii rezilienţei, în special în sprijinul populaţiei cu venituri reduse, asumarea obligației de a se angaja activ în program.
În schimb, programul oferă suport tehnic, precum şi finanţare pentru angajarea specialiştilor necesari.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Rezilienţa urbană: Un subiect pentru asigurători).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!