Interviu
Ross JONES Preşedinte IOPS Vicepreşedinte APRA (The Australian Prudential Regulation Authority)
Autor:Daniela GHEŢU
Marti, 23 Martie 2010

În primele zile ale lunii martie a avut loc la Bucureşti un workshop organizat de CSSPP în colaborare cu IOPS (International Organisation of Pension Supervisors). Organism internaţional cu un rol important în definirea priorităţilor şi tendinţelor în supravegherea modernă a pieţelor de pensii private, IOPS a stabilit la Bucureşti o premieră, fiind pentru prima dată când participă la o întâlnire bilaterală cu o autoritate naţională. Despre tendinţele mondiale în domeniu şi influenţa acestora asupra pieţei româneşti de specialitate, într-un interviu cu…

PRIMM: Identificarea celor mai bune metode pentru o evaluare corectă a performanţelor realizate de fondurile de pensii private este o preocupare de actualitate. Care este viziunea dumneavoastră asupra acestui subiect?

Ross JONES: S-a depus o mare cantitate de muncă în toate ţările, în încercarea de a aprecia corect performanţa fondurilor de pensii prin randament. Multe ţări publică, de exemplu, informaţii privind rata netă a randamentului fondurilor de pensii. Ceea ce oamenii trebuie să ştie însă, este că dacă îţi propui să măsori performanţa unui fond de pensii, trebuie să faci asta dintr-o perspectivă pe termen lung. Din păcate, se acordă încă o prea mare importanţă rezultatelor pe termen scurt. Nu sunt puţine cazurile în care se publică rezultate trimestriale. Cred că este atât în interesul industriei, cât şi în cel al participanţilor să subliniem că singurele rezultate relevante sunt cele obţinute pe termen lung, pentru că principala caracteristică a fondurilor de pensii sunt invesţiile pe termen foarte lung. În Australia, de exemplu, autoritatea de supraveghere publică randamente care iau în considerare rezultatele ultimilor cinci ani. În unele ocazii, publicăm şi rezultate pe un termen mai scurt, dar de fiecare dată atragem atenţia asupra necesităţii de a studia aceste informaţii într-un context care să ia în considerare şi termene mai lungi. Ca să concluzionez, ideea principală este să încurajezi oamenii să privească rezultatele obţinute de fondul lor de pensii pe o perioadă mai îndelungată atunci când doresc să-şi formeze o opinie asupra eficienţei cu care sunt administrate economiile lor.

PRIMM: În România a revenit adeseori în atenţie ideea de a introduce o garanţie absolută, legată de inflaţie, asupra randamentelor obţinute de fondurile de pensii private obligatorii. Cum comentaţi această posibilitate?

R.J.: Nu sunt foarte familiarizat cu caracteristicile sistemului dumneavoastră de pensii private, aşa încât ar fi greu pentru mine să emit o judecată de valoare. Ceea ce pot să spun este că mai multe ţări au analizat ideea de a oferi o formă de garanţie cu privire la rezultatele investiţionale din sistemele cu Contribuţii Definite. Mai ales în acest moment, ca urmare a modului în care criza a afectat activele administrate în fondurile de pensii, există o preocupare sporită pentru găsirea unei soluţii de a introduce o formulă de garantare a economiilor realizate de participanţi. Dacă ar fi să fac o predicţie, aş spune că este foarte probabil ca în următorii ani multe ţări să decidă introducerea unui sistem de garanţii, pentru că presiunea politică va fi foarte puternică în acest sens.

În opinia mea, aceasta este, într-adevăr, mai degrabă o decizie politică, în sarcina Guvernului, decât una a autorităţii de supraveghere. Totuşi, cred că un element critic este acela că oamenii trebuie să fie foarte conştienţi de costurile pe care le presupune existenţa unei garanţii. Dacă aceste garanţii urmează să fie oferite, atunci atât guvernele care se pregătesc să adopte o astfel de măsură, cât şi participanţii la sistem trebuie să ştie foarte clar că ele nu se obţin gratuit şi că presupun o serie de costuri care, cu siguranţă, se vor manifestă undeva, în funcţionarea sistemului. Dincolo de acest aspect, repet, cred că decizia de a introduce sau nu garanţii în sistemul DC aparţine Guvernului.

PRIMM: Se pare că şi în domeniul pensiilor, ca şi în cel bancar
sau în cel al asigurărilor, viitorul aparţine metodelor de supraveghere bazate pe controlul riscurilor (risk-based supervision). Dată fiind extrema diversitate a sistemelor de pensii private din lume, este posibilă găsirea unei politici comune de supraveghere?

R.J.: Cred că unitatea se poate realiza numai până la un anumit punct şi mai ales la nivelul principiilor. Când spun asta, mă gândesc, în primul rând, la diferenţele majore care există între supravegherea „risk-based” în sistemele cu Beneficii Definite şi cele cu Contribuţii Definite. În sistemele de Beneficii Definite avem o promisiune explicită faţă de participant în legătură cu valoarea pensiei pe care o va obţine, ceea ce înseamnă că supraveghetorul trebuie să-şi îndrepte atenţia către riscurile asociate acestei promisiuni, în sensul că dacă intervine o subfinanţare a fondului există riscul ca angajamentul luat faţă de participant să nu poată fi îndeplinit.

Pentru fondurile de pensii cu Contribuţii Definite, abordarea trebuie să fie, în mod evident, diferită, dat fiind că în aceste scheme participanţii sunt cei care-şi asumă riscul investiţional. În acest caz, sarcina supravegherii este să se asigure să sistemele de management al riscului implementate de fonduri sunt robuste, că administratorii au o bună înţelegere a riscurilor care pot afecta rezultatele lor investiţionale. Asta înseamnă că, pentru a acţiona în interesul participanţilor, autoritatea de supraveghere trebuie să vadă dacă administratorul îşi asumă riscuri mai mari pe anumite direcţii şi să-şi concentreze atenţia asupra acestora. În plus, supraveghetorul va analiza permanent o serie de aspecte legate de riscurile operaţionale: cum sunt luate deciziile în organizaţia respectivă, care este circuitul informaţiilor, care este politica de outsourcing şi cât de bine sau de temeinic sunt verificaţi furnizorii de servicii, care este gradul de adecvare a resurselor, cât de competenţi şi oneşti sunt angajaţii din funcţiile decizionale. Prin urmare, în sistemele DC supravegherea se va concentra în foarte mare măsură asupra calităţii proceselor şi deciziilor.

PRIMM: Se pare, de asemenea, că introducerea sistemelor multi-fond ar putea fi cea mai bună soluţie pentru a proteja activele participanţilor. Credeţi că piaţa românească, foarte tânără şi încă de dimensiuni reduse, este pregătită pentru acest demers?

R.J.: Există încă multe discuţii contradictorii cu privire la sistemele multi-fond, la beneficiile şi costurile lor, precum şi la momentul potrivit pentru a fi adoptate. Trebuie să remarc că multe pieţe mature nu au făcut încă niciun pas concret în această direcţie. Ca urmare, dacă vă puneţi problema oportunităţii, aceasta trebuie judecată strict în raport de condiţiile interne, nu de contextul internaţional. În orice caz, dacă există un acord aproape unanim faţă de ideea sistemelor multi-fond în sine, mai sunt încă destule detalii concrete, de natură tehnică, asupra cărora nu s-a ajuns la un consens. De exemplu, nu există încă o opinie bine structurată asupra necesităţii de a asocia sistemului multi-fond o opţiune implicită, destinată participanţilor care nu sunt interesaţi sau nu sunt calificaţi să decidă asupra schimbării configuraţiei portofoliului lor investiţional. Chiar şi în rândul celor care cred în necesitatea acestei opţiuni, există opinii diferite asupra modului în care ar trebui să funcţioneze o astfel de opţiune, a tipului de tranziţie de la un model de portofoliu la altul ş.a.m.d. Aşadar, cred că vom mai avea încă multe discuţii pe tema aceasta până când vom putea „teoretiza” cele mai bune soluţii.

Pe de altă parte, dacă este să ne uităm la dovezile empirice pe care le-am acumulat până în prezent, se poate spune că participanţilor care au acum în jur de 50 de ani şi, implicit, mai au relativ puţini ani până la pensie, le-ar fi prins foarte bine dacă în ultimii doi ani ar fi fost cuprinşi într-o astfel de schemă multi-fond. Cu siguranţă, pentru cei mai mulţi dintre aceştia, starea contului lor personal ar fi fost mai bună.

PRIMM: Pieţele de pensii private din regiunea CEE sunt dintre cele mai tinere şi încă de mici dimensiuni, în raport cu pieţele mature. Ce rol le revine acestora în colaborarea din cadrul IOPS?

R.S.: Ceea ce am descoperit eu lucrând în cadrul IOPS este că nu există o ţară, oricât de mare sau de veche ar fi piaţa sa de pensii private, care să aibă monopolul asupra cunoştinţelor sau experienţei în domeniu. Cu atât mai mult cu cât pieţele şi sistemele de pensii private sunt foarte diverse, există o bogăţie de experienţe.

Cât priveşte contribuţia ţărilor din regiunea dumneavoastră la acest cumul de cunoştinţe, ea este una foarte interesantă şi valoroasă. Spun asta pentru că este chiar incitant să urmăreşti modul în care evoluează aceste pieţe, construite după un concept nou şi unitar în regiune, şi care reuşesc, în acelaşi timp, să valorifice experienţa pieţelor mature, evitând multe din greşelile care s-au făcut acolo de-a lungul timpului. Din perspectiva activităţii noastre, de supraveghere, este interesant şi faptul că autorităţile de supraveghere din aceste ţări sunt instituţii tinere, animate îndeobşte de dorinţa de a avansa foarte repede, de a fi la curent cu toate noile tendinţe. Chiar autoritatea românească de supraveghere este un bun exemplu în acest sens. Am întâlnit oameni foarte entuziaşti, dornici de a se perfecţiona, foarte motivaţi.

Avantajul IOPS este acela că are membri din 60 de ţări, de pe toate continentele, cu pieţe foarte diferite structural şi aflate, în acelaşi timp, în stadii foarte diferite de dezvoltare. Ca urmare, fiecare membru poate împărtăşi celorlalţi colegi o experienţă foarte personală şi poate beneficia totodată de cunoştinţele acumulate de ceilalţi, astfel încât niciunul dintre noi nu este nevoit să pornească de la zero atunci când implementează noi componente sau metode de lucru. De aceea, eu sunt foarte mulţumit de vizita pe care am făcut-o la Bucureşti şi aştept cu interes oportunitatea de a repeta această experienţă.


Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Ross JONES Preşedinte IOPS Vicepreşedinte APRA (The Australian Prudential Regulation Authority)).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii


TOP Stiri 1asig

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!