Brokeraj
Solvency II ca oportunitate
Autor:Antoaneta GEALĂ
Miercuri, 04 Martie 2009

Solvency II reprezintă o mare provocare pentru industria europeană a asigurărilor, în demersul laborios de creare a unui cadru unitar de acţiune, bazat pe standarde uniforme de supraveghere, adaptate riscurilor tot mai complexe cu care se confruntă sistemul financiar. Modelele interne de determinare a cerinţelor de capital oferă o sursă de avantaj competitiv jucătorilor pro-activi care au început implementarea unor sisteme coerente de management al riscurilor. Grupurile au şansa să acceseze rezervele de eficienţă în utilizarea capitalului şi să dezvolte platforme unitare de gestiune a solvabilităţii.

Numărătoarea inversă

Programată să aibă loc în 2012, implementarea Solvency II va aduce un regim unitar de reglementare a companiilor europene de asigurare şi reasigurare, care să răspundă cerinţelor de prudenţialitate şi de eficienţă a managementului riscurilor, într-un context financiar tot mai complex.

Obiectivul final al Solvency II este acela de a oferi asiguraţilor un nivel superior de protecţie. În subsidiar, noile reglementări vor susţine creşterea gradului de integrare şi a competiÈ›iei pieţei asigurărilor din cadrul Uniunii Europene, pentru a întări competitivitatea asigurătorilor europeni la nivel internaţional.

Potrivit calendarului anunţat de CEIOPS, în 2009 Parlamentul European şi Consiliul Europei vor agrea forma finală a Directivei-cadru Solvency II şi vor defini contextul metodologic pentru implementare.

Solvency II reprezintă o provocare, dar şi o mare oportunitate, iar adevăraţii câştigători vor fi acei jucători care vor dispune de infrastructura necesară la momentul intrării în vigoare a noilor reglementări. În perioada următoare, companiile de asigurarereasigurare trebuie să depună un efort susţinut pentru crearea structurii organizatorice şi dezvoltarea instrumentarului de management al riscurilor. În special pentru asigurătorii mari, care vor utiliza modele interne de analiză şi cuantificare a riscurilor, este crucial ca acţiunea de pregătire a implementării să demareze încă din 2009. Aceasta, pentru că dezvoltarea şi validarea noilor metodologii, procese şi structuri implică un consum substanţial de timp şi resurse. În plus, testarea modelelor presupune existenţa seriilor de date care acoperă minimum 3 ani şi satisfac cerinţele de acurateţe şi comparabilitate în timp.

Grupurile - în pole position

În încercarea de aliniere a sistemului de supraveghere la realităţile pieţei de asigurări, dominată de jucători globali care operează în jurisdicţii diferite, reglementările Solvency II acordă o importanţă deosebită grupurilor.

Studiile de impact cantitativ (QIS4) realizate de MARSH Risk Consulting pentru o serie de asigurători de talie internaţională au relevat interesul acestora de a identifica şi exploata potenţialele resurse de eficienţă în utilizarea capitalului.

Unele companii de asigurare au demarat elaborarea strategiilor de restructurare a bilanţurilor contabile, în încercarea de a elibera capital în favoarea dezvoltării operaţiunilor cu scop lucrativ. Din experienţa MARSH, marii asigurători au o marjă de manevră apreciabilă pentru reducerea expunerii la risc prin reasigurare, securitizare şi hedging. Chiar dacă astfel de operaţiuni implică o serie de costuri, ele pot fi eficiente prin faptul că, odată eliberat, excedentul de fonduri va fi utilizat pentru plasamente mai profitabile sau va elimina necesitatea atragerii de capital în condiţii nefavorabile de piaţă.

Reasigurarea, ca pârghie de transfer al riscului, va avea un rol important în managementul capitalului grupurilor.

MARSH a derulat proiecte de creare a unor reasigurători captivi, entităţi juridice prin care grupuri importante din domeniul asigurărilor îşi gestionează în mod unitar expunerile mari. Pe lângă viziunea de ansamblu asupra riscurilor semnificative în vederea retrocesiunii, reasigurătorii captivi oferă avantajele reducerii costurilor de reasigurare şi managementului unitar al profilului de risc al grupului.

O altă sursă potenţială de câştig o reprezintă reducerea cheltuielilor de conformitate şi a celor de raportare. Centralizarea unor activităţi precum cele de procesare, service şi reasigurare atrage cheltuieli generale mai reduse, datorită economiilor realizate cu operaţiunile de finanţare şi administrare.

Suportul financiar la nivel de grup va fi luat în considerare la determinarea gradului de adecvare a capitalului, existând, şi aici, un potenţial ridicat de îmbunătăţire a  indicatorilor de performanţă.

Testul crizei 

Având în vedere că proiectul Solvency II a fost dezvoltat şi supus studiilor de impact cantitativ înainte de manifestarea crizei la nivelul economiei globale, este firesc să apară o serie de întrebări privind valabilitatea unora dintre prevederile sale şi necesitatea operării de ajustări care să ia în considerare acest adevărat test de stres la care este supus sistemul financiar în genere şi industria asigurărilor în mod deosebit.

Cu toate că practica nu va putea valida sau invalida foarte curând reglementările Solvency II, actuala criză pare mai degrabă să confirme decât să infirme importanţa multora dintre principiile pe care acestea le promovează.

Cu siguranţă, un nivel al capitalului corelat cu profilul de risc, o mai bună supraveghere a operatorilor din industria de asigurări şi creşterea gradului de responsabilizare a managerilor sunt măsuri necesare care nu pot decât să întărească soliditatea industriei asigurărilor în ansamblu.

La nivelul industriei asigurărilor, cele mai vizibile efecte ale crizei – dincolo de aspectele strict financiare – constau în creşterea riscului de contrapartidă, a riscului de lichiditate şi a celui de insolvabilitate. Ori, toate acestea sunt abordate prin principiile statuate la nivelul celor trei piloni pe care sunt construite reglementările Solvency II.

Rămâne ca temă de cercetare găsirea modalităţilor de a introduce în reglementările Solvency II prevederi de contracarare a efectelor pro-ciclice ale activităţilor derulate în industria asigurărilor.

MARSH Risk Consulting se află în contact permanent cu autorităţile europene de reglementare, participând la dezbaterile pe marginea rezultatelor QIS4, a implicaţiilor implementării Solvency II şi a posibilelelor soluţii de ajustare prin încorporarea învăţămintelor desprinse din actuala criză, în vederea pregătirii studiului de impact cantitativ QIS5, care se va derula spre finalul anului 2009 sau în 2010.

Indiferent de eforturile de actualizare a cadrului normativ, experienţa demonstrează că sistemul de reglementare şi supraveghere tinde să reacţioneze cu o anumită întârziere şi dezvoltă un mecanism inerţial în raport cu dinamica pieţei.

Mutaţii în planul culturii organizaţionale

Deşi, teoretic, modelele interne sunt o soluţie accesibilă de exploatare a aşa-numitelor rezerve de eficienţă, obţinerea acceptului autorităţilor de supraveghere pentru utilizarea lor este o mare provocare.

În proiectele derulate, MARSH porneşte de la analiza-gap a proceselor, procedurilor şi infrastructurii interne, la care participă echipe mixte de lucru în care sunt reprezentate toate funcţiile critice implicate până acum în managementul de risc. Aceasta pentru că managementul de risc s-a realizat în mod tradiţional în departamente diferite. Dacă măsurarea valorii a fost apanajul funcţiei financiare, evaluările privind riscul şi capitalul au fost împărţite între managementul de risc şi actuariat, neexistând o viziune integratoare care să facă posibilă abordarea corelată a riscului, capitalului şi valorii companiei. Demararea colectării datelor pentru seriile statistice necesare dezvoltării şi validării modelelor interne este o altă problemă, pentru a cărei soluţionare MARSH a oferit asistenţă în structurarea cerinţelor de date şi formularea setului de recomandări pentru pregătirea proceselor IT, care deţin un rol critic. 

În sens larg, pregătirea pentru implementarea Solvency II reprezintă un exerciţiu de adoptare a unui sistem integrat de management al riscurilor (ERM) la nivelul companiilor de asigurare- reasigurare, în special acolo unde există opţiunea de utilizare a modelelor interne de calibrare a cerinţelor de capital. Nu trebuie subestimat volumul de resurse necesare operării testelor şi ajustărilor necesare chiar şi în cazul acelor companii care dispun deja de modele şi procese sofisticate.

În ultimă instanţă, reglementările Solvency II vor aduce schimbări fundamentale în modelele operaţionale şi de afaceri din industria asigurărilor, care se vor repercuta, inevitabil, asupra culturii organizaţionale.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Solvency II ca oportunitate).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

2018 - anul clientului de asigurari?

Cornel COCA CONSTANTINESCU - Vicepresedinte, Sectorul Asigurari - Reasigurari, Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF)

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!