Cover Story
Ţinte în mişcare
Autor:Daniela GHEȚU
Vineri, 15 Martie 2013

Termenul final pentru constituirea ASF a fost împins până la 30 aprilie - un scurt respiro suplimentar pentru definitivarea acestui proiect ale cărui coordonate concrete sunt lămurite în parte de textul de lege votat de Parlament. Cât despre obiectivele principale ale viitoarei activităţi ale ASF, acestea derivă în mare parte din istoria recentă a pieţelor supravegheate: obiective încă neatinse, ţinte în mişcare ale căror coordonate par să se sustragă de ceva vreme “tirului” reglementărilor.


Linia de sosire pentru “proiectul ASF” a fost de curând mutată câţiva paşi mai departe. În condiţiile în care membrii conducerii Consiliului ASF nu au fost încă desemnaţi, pentru a se evita crearea unui vid legislativ în ceea ce priveşte existenţa instituţiilor de supraveghere a pieţelor de capital şi de asigurări, Executivul a decis amânarea cu 45 de zile a termenului prevăzut pentru înfiinţarea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), până la data de 30 aprilie 2013. Documentul oficial care consfinţeşte această amânare, precum şi proiectul de lege vizând înfiinţarea noii autorităţi au trecut de aprobarea Parlamentului, odată cu adoptarea de către Senat, în şedinţa din 18 martie, a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară. Următoarele etape ale procesului legislativ constau în transmiterea spre promulgare a actului normativ de către Preşedintele României şi publicarea legii în Monitorul Oficial, operaţiuni care ar mai putea “consuma” – în cazul în care legea va fi promulgată fără alte iteraţii ale procesului legislativ -, încă trei săptămâni din cele circa 40 de zile care mai sunt de parcurs, de la momentul când scriem acest articol, până la 30 aprilie. În condiţiile în care lupta politică pentru ocuparea poziţiilor în Consiliu este departe de a se fi încheiat, rămâne de văzut dacă termenul va fi respectat sau vom repeta întrucâtva experienţa momentului 2000 - 2001, când piaţa asigurărilor s-a aflat într-o reală dificultate, fiind nevoită să funcţioneze “de facto” fără o autoritate de supraveghere, care nu putea deveni funcţională pentru că nu avea un Consiliu numit.
Dar, să nu anticipăm ... Deocamdată ştim că potrivit actului normativ votat de Senat, ASF va fi condusă de un Consiliu format din 17 membri. Doar cinci dintre aceştia, Preşedintele, Prim-vicepreşedintele şi trei Vicepreşedinţi  vor avea funcţii de execuţie. Cei trei Vicepreşedinţi vor fi responsabili fiecare în parte de câte o piaţă financiară: piaţa de capital, piaţa de asigurări şi cea de pensii private. Ceilalţi 12 membri ai Consiliului nu au dreptul la cabinet şi vor fi remuneraţi doar în baza indemnizaţiei de şedinţă, cu precizarea că modul de funcţionare şi organizare a viitoarei instituţii urmează a fi stabilite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, potrivit legii. Deducem, prin urmare, că vom avea de-a face, aşa cum anticipam, cu o structură verticală, organizată pe domenii, nu pe funcţii. În ce măsură vor fi integrate funcţiile “suport” ale celor trei organisme supuse unificării rămâne să aflăm după numirea Consiliului, în sarcina şi responsabilitatea căruia cade desenarea structurii instituţionale a noii autorităţi.
Dacă în numărul trecut al revistei noastre am inventariat principalele formule organizatorice practicate în ţările Europei Centrale şi de Est unde funcţionează entităţi asemănătoare, ca posibile surse de inspiraţie pentru arhitectura instituţională a ASF, de această dată ne propunem să alcătuim o posibilă listă a obiectivelor prioritare care stau în faţa autorităţii, cel puţin din perspectiva acelor domenii care ne interesează în mod deosebit: asigurările şi pensiile private.
Aşadar, ce ne-am dori din partea nou înfiinţatei ASF? Care ar trebui să fie obiectivele strategice, aşa cum se văd ele prin prisma experienţelor trecute ale pieţelor în discuție? Probabil că, în domeniul asigurărilor, obiectivul central ar trebui să fie restaurarea încrederii consumatorilor în piaţa asigurărilor. Pe segmentul pensiilor private, cuvântul de ordine s-ar îndrepta mai degrabă către creşterea şi consolidarea segmentului facultativ al economisirii pentru pensie. Dar să privim lucrurile un pic mai îndeaproape ...

Încrederea... o ţintă deocamdată ratată!
Piaţa asigurărilor din România s-a aflat în ultimii ani într-o constantă pierdere de prestigiu în faţa clienţilor. În pofida activităţii corecte depuse de cea mai mare parte a operatorilor, în faţa opiniei publice au fost aduse constant situaţii care au alimentat neîncrederea adânc înrădăcinată a românilor în instituţiile financiare: daune neplătite, produse îndoielnice lansate pe piaţă şi apoi retrase la intervenţia - uneori destul de întârziată – a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, un volum mereu în creştere de reclamaţii, practici comerciale a căror corectitudine era contestată de colaboratori, incoerenţe legislative etc. În plus, constant alimentată de comentariile presei, impresia unei supravegheri greoaie şi câteodată părtinitoare, derulată de un organism supradimensionat şi supraremunerat.
Desigur, în multe situaţii a existat o puternică amprentă subiectivă şi imaginea creată a fost supradimensionată în raport cu realităţile obiective ale pieţei. Şi în acest caz, ca şi în altele, se comunică prea puţin despre beneficiile aduse de această industrie milioanelor de asiguraţi care au beneficiat de servicii corecte şi eficiente. Totuşi, indiferent de motive, percepţia negativă există şi, suprapusă lipsei de educaţie financiară, produce efecte. În plus, aşa cum spune o veche zicală populară… nu iese fum fără foc (fie el şi de paie, am adăuga noi).
Privind la istoria recentă a pieţei asigurărilor, se pot vedea cu uşurinţă câteva direcţii în care s-ar putea lucra pentru a recâştiga încrederea consumatorilor, înscriindu-se astfel pe lista priorităţilor :

Asigurările auto - o ţintă pe nisipuri mişcătoare
 Într-o piaţă în care segmentul asigurărilor auto ocupă mai bine de jumătate din portofoliu, inevitabil acesta se află în centrul atenţiei, atât de partea consumatorilor, cât şi de cea a operatorilor în domeniu. De altfel, acest segment este şi cel care generează cea mai mare parte a nemulţumirilor.
An de an, piaţa auto furnizează circa 60% din prime, 80% din daune şi 90% din reclamaţiile clienţilor. Raportat la numărul dosarelor de daună înregistrate, reclamaţiile nu reprezintă mai mult de 1,5 - 2 procente, iar din acestea circa jumătate au fost soluţionate în favoarea companiilor de asigurări. Totuşi, impactul lor de imagine este puternic, nu numai prin mediatizare, dar şi prin efectul publicităţii negative făcute de clienţii nemulțumiţi.
Cât de relevante sunt, în aceste condiţii, reclamaţiile înregistrate? Raportat la volumul întregii pieţe, cu siguranţă au o relevanţă scăzută, dar dacă ţinem cont că în ultimii ani circa 60% din reclamaţiile cu privire la dosare de daună auto s-au referit numai la activitatea a trei companii de asigurări, fenomenul începe să capete valenţele unui semnal de alarmă. Mai mult, dacă privim din perspectiva subscrierilor, este lesne de observat că aceleaşi companii concentrează şi cea mai mare parte a volumului de afaceri pe clasa RCA şi s-au aflat ani de-a rândul pe primele poziţii în topul celor mai “ieftini” asigurători RCA. De aici se naşte şi marele semn de întrebare care planează asupra sustenabilităţii afacerilor acestor companii, mai ales în cazul celor în portofoliul cărora clasele auto reprezintă un volum covârşitor. Iar de sustenabilitatea afacerii depinde, în mod evident, capacitatea de onorare a obligaţiilor.

În 2011, trei societăţi de asigurare au înregistrat, cumulat, 60,15% din numărul totalul de reclamații adresate CSA: EUROINS SA (27,65%), CARPATICA ASIG SA (16,96%), ASTRA SA (15,54%). (Raport CSA 2011)

Trebuie spus de la bun început că acest trend nu a scăpat neobservat de CSA, care a încercat ca prin măsuri administrative şi prin noi reglementari să “forţeze” reaşezarea politicilor de subscriere pe clasele auto, în special pe linia RCA, în linia firească a cotaţiilor tehnice corecte. Nu mai departe decât la începutul acestui an, prin Ordinul nr.3/2013 emis de CSA, a fost întărită obligaţia asigurătorilor de a segmenta tarifele pe categorii complexe de risc şi de a utiliza pentru calculul tarifelor metode actuariale general acceptate, care să ofere un nivel ridicat de încredere, astfel încât cuantumul rezultat al tarifelor RCA să fie corect şi suficient pentru acoperirea tuturor riscurilor asumate şi a cheltuielilor aferente. Rămâne de văzut dacă şi cât de rapid va produce efecte aceasta normă.

An de an, piaţa auto furnizează circa 60% din prime, 80% din daune şi 90% din reclamaţiile clienţilor.

Reducând la esenţial nenumăratele controverse iscate în piaţa românească de asigurări de subiectul tarifelor RCA, de “sănătatea” acestei afaceri şi, în strânsă legătură cu acestea, de capacitatea asigurătorilor de a-şi onora obligaţiile faţă de asiguraţi, se pare că până acum toate măsurile întreprinse de autoritatea de supraveghere au înregistrat cel mult un succes relativ: fenomenul preţurilor de “dumping” practicate de unii asigurători, ca şi dificultăţile la plata daunelor înregistrate de aceiaşi actori au supravieţuit, cel mult atenuate temporar, oricăror încercări de corecţie. Chiar în rândul asigurătorilor s-au făcut auzite în repetate rânduri opinii care puneau la îndoială corectitudinea calculelor de dimensionare a rezervelor de daune şi, de aici, a valorii indicatorilor de solvabilitate şi lichiditate raportaţi de unele companii. De-a lungul timpului s-a exprimat ideea potrivit căreia adevăratele soluţii se pot găsi numai în urmărirea mult mai atentă a companiilor unde apar probleme, nu prin măsuri generale, la nivelul pieţei. Nu rezolvi o problemă punctuală emiţând o reglementare generală, declara,  la sfârşitul lui 2011, Cristian CONSTANTINESCU, fost lider al ALLIANZ-ŢIRIAC Asigurări şi ex - Preşedinte UNSAR.
De altfel, tot mai des se face simţită frustrarea unor asigurători care au continuat să lucreze tot timpul în condiţii de siguranţă, chiar cu riscul diminuării portofoliului de clienţi, faţă de deficitul de imagine al pieţei care se transferă şi asupra lor. Vreau ca autorităţile să consulte registrele contabile ale tuturor companiilor de asigurare şi să specifice clar ce trebuie făcut în următorii 2-3 ani pentru a avea stabilitate financiară în industrie. Cred că 2013 este un an cheie pentru industria noastră. Am ajuns la “fundul sacului”  şi cunosc câţiva acţionari care nu ar mai accepta pierderi suplimentare pe RCA, declara recent, pentru XPRIMM, Franz FUCHS, Membru al Consiliului de Administraţie al VIG şi Preşedintele Consiliului de Supraveghere al ASIROM VIG.
Ca atare, noua autoritate are deja pe agenda de lucru un subiect spinos, care cu siguranţă cere o schimbare de tactică şi atitudine.
Va avea noua autoritate o ... nouă atitudine faţă de companiile problemă?

În pensiile private, priorităţile vin din viitor

Pe verticala pensiilor, noua autoritate de supraveghere are de urmat, potrivit opiniilor culese din piaţă, o direcţie orientată mai degrabă către creşterea şi consolidarea viitoare a domeniului, decât spre corectarea aspectelor funcţionale curente ale pieţei. Cu siguranţă nu totul funcţionează perfect în domeniu, iar revizuirea unor reglementări nu foarte populare în piaţă ar fi de dorit, dacă este să amintim aici numai despre subiectul provizioanelor sau despre unele aspecte legate de funcţionarea Fondului de Garantare.
Totuşi, în planul aşteptărilor pieţei şi, de ce nu, al misiunii sociale, prioritatea numărul unu pare să fie aceea a dezvoltării mai rapide a segmentului de pensii private facultative (Pilonul III). Ce este de făcut? Un plan concret, convingător şi adaptat condiţiilor actuale ale României nu poate rezulta decât în urma unei colaborări deschise şi susţinute cu piaţa de specialitate. De aici, un posibil punct secund pe agenda priorităţilor: îmbunătăţirea comunicării cu operatorii din piaţă... un obiectiv deloc prea îndepărtat pentru o autoritate care a dovedit şi în trecut, în repetate rânduri, că poate face acest lucru.

Asigurările de locuinţe – o ţintă greu de detectat prin ceaţa legislativă
Linia de sosire pentru “proiectul ASF” a fost de curând mutată câţiva paşi mai departe. În condiţiile în care membrii conducerii Consiliului ASF nu au fost încă desemnaţi, pentru a se evita crearea unui vid legislativ în ceea ce priveşte existenţa instituţiilor de supraveghere a pieţelor de capital şi de asigurări, Executivul a decis amânarea cu 45 de zile a termenului prevăzut pentru înfiinţarea Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), până la data de 30 aprilie 2013. Documentul oficial care consfinţeşte această amânare, precum şi proiectul de lege vizând înfiinţarea noii autorităţi au trecut de aprobarea Parlamentului, odată cu adoptarea de către Senat, în şedinţa din 18 martie, a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară. Următoarele etape ale procesului legislativ constau în transmiterea spre promulgare a actului normativ de către Preşedintele României şi publicarea legii în Monitorul Oficial, operaţiuni care ar mai putea “consuma” – în cazul în care legea va fi promulgată fără alte iteraţii ale procesului legislativ -, încă trei săptămâni din cele circa 40 de zile care mai sunt de parcurs, de la momentul când scriem acest articol, până la 30 aprilie. În condiţiile în care lupta politică pentru ocuparea poziţiilor în Consiliu este departe de a se fi încheiat, rămâne de văzut dacă termenul va fi respectat sau vom repeta întrucâtva experienţa momentului 2000 - 2001, când piaţa asigurărilor s-a aflat într-o reală dificultate, fiind nevoită să funcţioneze “de facto” fără o autoritate de supraveghere, care nu putea deveni funcţională pentru că nu avea un Consiliu numit.
Dar, să nu anticipăm ... Deocamdată ştim că potrivit actului normativ votat de Senat, ASF va fi condusă de un Consiliu format din 17 membri. Doar cinci dintre aceştia, Preşedintele, Prim-vicepreşedintele şi trei Vicepreşedinţi  vor avea funcţii de execuţie. Cei trei Vicepreşedinţi vor fi responsabili fiecare în parte de câte o piaţă financiară: piaţa de capital, piaţa de asigurări şi cea de pensii private. Ceilalţi 12 membri ai Consiliului nu au dreptul la cabinet şi vor fi remuneraţi doar în baza indemnizaţiei de şedinţă, cu precizarea că modul de funcţionare şi organizare a viitoarei instituţii urmează a fi stabilite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, potrivit legii. Deducem, prin urmare, că vom avea de-a face, aşa cum anticipam, cu o structură verticală, organizată pe domenii, nu pe funcţii. În ce măsură vor fi integrate funcţiile “suport” ale celor trei organisme supuse unificării rămâne să aflăm după numirea Consiliului, în sarcina şi responsabilitatea căruia cade desenarea structurii instituţionale a noii autorităţi.

În 2012, numărul poliţelor PAD emise de PAID a scăzut la 277.000, de peste trei ori mai puţine decât maximul din august 2011 (~ 820.000).

Dacă în numărul trecut al revistei noastre am inventariat principalele formule organizatorice practicate în ţările Europei Centrale şi de Est unde funcţionează entităţi asemănătoare, ca posibile surse de inspiraţie pentru arhitectura instituţională a ASF, de această dată ne propunem să alcătuim o posibilă listă a obiectivelor prioritare care stau în faţa autorităţii, cel puţin din perspectiva acelor domenii care ne interesează în mod deosebit: asigurările şi pensiile private.

Ponderea primelor cedate în reasigurare de asigurătorii români a atins din nou, abia în 2012, nivelul din 2008 (~20,8%), după ce în 2010 a înregistrat un minim de 15%.

Aşadar, ce ne-am dori din partea nou înfiinţatei ASF? Care ar trebui să fie obiectivele strategice, aşa cum se văd ele prin prisma experienţelor trecute ale pieţelor în discuție? Probabil că, în domeniul asigurărilor, obiectivul central ar trebui să fie restaurarea încrederii consumatorilor în piaţa asigurărilor. Pe segmentul pensiilor private, cuvântul de ordine s-ar îndrepta mai degrabă către creşterea şi consolidarea segmentului facultativ al economisirii pentru pensie. Dar să privim lucrurile un pic mai îndeaproape …

... şi altele
Dacă prin volum şi impactul direct asupra publicului asigurările auto şi cele de locuinţe se află fără îndoială pe primele poziţii în topul priorităţilor, în spatele acestora există o întreagă listă de subiecte tot atât de importante, deşi mai puţin vizibile. Am putea aminti:

  • reasigurarea – condiţie de bază pentru stabilitatea pieţei, mai ales pe o piaţă cu expunere ridicată la riscuri catastrofice şi în mare parte dependentă de clasele auto, cu daunalitate ridicată. Ponderea primelor cedate în reasigurare de asigurătorii români a atins din nou,  abia în 2012, nivelul din 2008 (~20,8%), după ce în 2010 a înregistrat un minim de 15%. Prea puţin, chiar periculos de puţin, spun reasigurătorii care păstrează de multă vreme o relaţie apropiată cu piaţa românească, iar statisticile de piaţă arată nu de puţine ori situaţii paradoxale, în care lideri de piaţă pe unele dintre cele mai expuse clase plasează în reasigurare volume net inferioare competitorilor lor care gestionează portofolii mai reduse. Desigur, în ecuaţia stabilităţii financiare şi a capacității de plată, reasigurarea nu este singura componentă de luat în calcul, iar dimensionarea ei se face în raport de mai mulţi factori. Ca atare, analiza acestui subiect este sensibil mai complexă decât aplicarea regulii “de trei simple”. Şi totuşi...
  • vânzarea de asigurări online – un capitol încă puţin luat în discuţie, date fiind dimensiunile lui actuale reduse, dar cu un potențial substanțial dacă luăm în considerare estimările specialiştilor care arată că este vorba despre o piaţă potenţială de 4 milioane de clienţi. Dacă adăugăm acestei cifre şi faptul că poliţele RCA ocupă un loc important în aria vânzărilor online, este evident că, dacă nu i se acordă atenție, şi acest capitol ar putea deveni o sursă de probleme. De altfel, chestiunea se află şi pe agenda europeană, în special în legătură cu regulile de funcţionare ale site-urilor care oferă servicii de tip “broker de asigurări”, a căror activitate pare insuficient reglementată din perspectiva transparenţei, a acurateţei informaţiilor furnizate, a serviciilor post-vânzare, a modului în care este împărţită responsabilitatea profesională între asigurător, care-şi asumă riscul prin emiterea poliţei, şi furnizorul de informaţie;
  • transparenţa – un concept nu numai “la modă”, dar deosebit de important atunci când este vorba despre construirea unui climat de încredere, despre imagine publică şi, de ce nu, chiar despre educarea financiară a publicului. O deschidere mai mare către presă, comunicarea mai detaliată şi mai frecventă a rezultatelor pieţei şi chiar o mai mare transparenţă în privinţa proceselor interne ale instituţiei ar fi de dorit şi, ca atare, ar trebui să se regăsească pe agenda priorităţilor.

Evident, lista se oprește aici doar în cazul acestui demers jurnalistic care nu şi-a propus altceva decât să sintetizeze câteva direcții ce se pot desprinde din opiniile exprimate de profesioniştii asigurărilor de-a lungul timpului. Cu siguranţă, operatorii s-ar bucura şi de un sprijin mai puternic din partea ASF în direcţia impulsionării dezvoltării pieţei prin noi deductibilităţi sau alte măsuri menite să încurajeze asigurările. Nu mai puţin, pregătirea pentru noul regim de supraveghere Solvency II rămâne un obiectiv prioritar. Cum se va scrie până la urmă lista priorităţilor strategice ale ASF pe verticala asigurărilor vom afla, cel mai probabil, abia după ce instituţia va deveni funcţională. Ar putea fi curând.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Ţinte în mişcare).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

2018 - anul clientului de asigurari?

Cornel COCA CONSTANTINESCU - Vicepresedinte, Sectorul Asigurari - Reasigurari, Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF)

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!