Special
Topul litigiilor din asigurări aflate pe rolul instanțelor!
Autor:Avocat Liviu CHIRIC, SCA Chiric & Chiric
Vineri, 02 Octombrie 2015

Ne-am obişnuit în ultima vreme cu tot felul de topuri inclusiv din partea Autorităţii de Supraveghere Financiară. Un astfel de top este şi cel privind cele mai reclamate societăţi de asigurare, un top ca să spunem aşa al ruşinii, întocmit pe baza petiţiilor primite, dar care, aşa cum vom arăta, nu are nici pe departe relevanţa şi importanţa care i se acordă.

Dreptul la petiţie este consacrat constituţional şi este reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002 şi nu în ultimul rând prin Norma nr.24/2014 (fostul Ordin 11/2012) privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea asigurătorilor şi brokerilor de asigurare emisă de Autoritatea de Supraveghere Finaniciară.

Astfel cum este definită de către OG 27/2002, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.

Prin urmare, petiţia priveşte autorităţi şi instituţii publice nu şi societăţi sau companii de drept privat.

Odată cu intrarea în vigoarea a Normei nr. 24/2014 practic se transferă în sarcina unor companii private obligaţii care exced cadrului legal existent. Plângerile şi orice altfel de probleme fie de natură comercială, administrativă sau juridică dintre companiile de asigurări şi clientii lor se rezolvă în baza dreptului comun, imixtiunea unei autorităţi publice în astfel de chestiuni dând naştere, aşa cum a reieşit şi din practică la abuzuri din partea autorităţii de supraveghere. Totodată, din punct de vedere juridic, nici o societate de asigurare nu va putea fi obligată de către autoritatea de supraveghere să execute obligaţiile dintr-un contract de asigurare, aceasta putându-se realiza doar apelând la instanţele de judecată sau la alte forme alternative de soluţionare a litigiilor prevăzute de lege şi între care petiţia nu se află.  

Vă propun, în contrateză cu topul propus de ASF şi în susţinerea celor de mai sus, un alt fel de top al societăţilor de asigurare. Un top al litigiilor pe care acestea le au pe rolul instanţelor de judecată din România. Veţi putea observa cu uşurinţă că numărul de litigii în care societăile de asiguri figurează ca părţi, fie în calitate de reclamante, fie în calitate de pârâte, relevă o imagine mult mai fidelă a realităţii pe care o cunoşteam majoritatea, o realitate care nu face cinste unor instituţii financiare din domeniul asigurărilor, dar care s-a perpetuat, până la punctul culminant în cazul ASTRA, sub privirile îngăduitoare ale ASF care a stat să cuantifice petiţiile în loc să adopte măsurile ce se impuneau. 

Fac precizarea că informaţiile care au stat la baza întocmirii situaţiilor prezentate sunt şi în posesia ASF într-o formă actualizată lunar şi mult mai detaliată, întrucât conform adreselor RP/57339/2012, RP/B-39662/2013 ale ASF (fost CSA) şi a vechilor reglementări abrogate între timp, societăţile de asigurări au fost şi sunt obligate în continuare să întocmească şi să transmită în format electronic rapoarte lunare privind situaţia litigiilor aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată.

De la consituirea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi până în prezent, când atribuţiile fostei comisii au fost preluate de ASF, nu au fost date publicităţii informaţii cu privire la datele statistice privind litigiile în care societăţile de asigurări sunt implicate.

Cred că ar fi fost util, dacă nu chiar imperios necesar ca aceste date să fie cunoscute publicului larg, în vederea informării acestuia în mod obiectiv, cu privire la conduita contractuală pe care unele societăţi de asigurare o au faţă de asiguraţii lor sau terţii păgubiţi.

Astfel cum se poate vedea din cifrele publicate, există o legătură între dimensiunea reală a comportamentului unor societăţi de asigurare faţă de clienţii lor cuantificate în dosare aflate pe rolul instanţelor şi numărul de petiţii/reclamaţii la adresa acestora. Dacă după intrarea în vigoare a Ordinului 11/2012 s-a creat aparenţa unui cadru instituţional prin care asiguraţii sau persoanele interesate îşi puteau fructifica drepturile dar care, aşa cum relevă datele, nu a avut efectul scontat, ulterior asiguraţii luând decizia de a apela la justiţie. Este de domeniul evidenţei că atunci când vrei să îţi fructifici un drept, te adresezi instanţei, mai ales ca acest demers este supus unor condiţii procedurale stricte, cum ar fi termenul de prescripţie până la care poţi cere unei instanţe obligarea unei societăţi de asigurare şi nu numai la îndeplinirea obligaţiilor contractuale şi legale pe care şi le-a asumat etc.

Având în vedere că este pentru prima oară când se face o astfel de analiză statistică a datelor menţionate mai sus, ne-am limitat, pentru început datorită volumului mare de date, să extragem informaţiile doar pentru primele 10 companii care practică asigurări generale la 31 decembrie 2014. Datele furnizate au fost preluate din portalul instanţelor pus la dispoziţie de Ministerul Justiţiei, acestea fiind grupate pe număr total de dosare în care societăţile de asigurare figurează ca parte, număr dosare în care societăţile de asigurare figurează ca pârât. Toate acestea le-am raport la cota de piaţă deţinută în anul de referinţă pentru a putea avea o imagine cât mai obiectivă.

Totodată trebuie precizat că simpla calitate de pârât într-un dosar nu înseamnă că asistăm la o culpă din partea acesteia până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza respectivă. Momentan nu am realizat şi o analiză calitativă a soluţiilor definitive a dosarelor în care societăţile de asigurare figurează ca parte, aceasta făcând subiectul unui material viitor.

Cifrele nu sunt absolute, întrucât din considerente tehnice au fost omise dosarele în care numele părţilor a fost scris eronat în sistemul ECRIS al instanţelor sau în situaţiile în care din considerente pur procedurale acestea nu au fost înregistrate în sistem. Dau aici exemplul dosarelor penale în care asigurătorul nu figurează ca parte în prima instanţă – la fond, el fiind introdus ulterior în cauză. Ulterior însă, numai în măsura în care acesta este nemulţumit de soluţia de la fond el va figura ca parte în apelul/recursul ce îl va formula.

Pecizăm că nu vom face nici un fel de comentariu cu privire la cifrele publicate în tabele şi grafice, ele însele fiind suficient de grăitoare.

Aşteptăm din partea Autorităţii de Supraveghere Financiară un punct de vedere pe această temă, cel puţin la nivel de date statistice.

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Topul litigiilor din asigurări aflate pe rolul instanțelor!).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!