Tendinte
Un torent în formare
Autor:Daniela GHETU
Miercuri, 21 Decembrie 2016

Fără să producă evenimente „epocale”, de natură să zguduie zgomotos temeliile acestui business, anul 2016 a fost unul memorabil pentru industria mondială a asigurărilor, efectul însumat al tendinţelor manifestate pe parcursul său fiind suficient de important încât să reprezinte practic un moment de redefinire a modului în care această industrie va evolua în următoarele decenii. Este greu de preconizat ce sens va îmbrăca schimbarea. Ca un torent care se alimentează din numeroase fire de apă, luptându-se să-şi croiască o cale pe măsură ce capătă putere, ea ar putea dărâma multe din certitudinile actuale, reconfigurând dramatic peisajul business-ului mondial cu asigurări. Pentru moment, în paginile ce urmează, vom încerca să „cartografiem” afluenţii care o alimentează.

Numeroase sunt opiniile exprimate pe plan internaţional cu privire la tendinţele ce par să se contureze pentru viitorul industriei de asigurări. Dincolo de inevitabilele diferenţe, analiştii par să fie de acord asupra unui număr important de elemente. În plus, poate mai mult ca oricând, oportunităţile şi provocările identificate par să se suprapună în mare măsură, într-o zonă bogată în posibilităţi. Două par să fie, în principal, „bazinele” care alimentează curentul schimbării care va afecta, cu certitudine, industria de asigurări în următoarele decenii: mediul economic instabil, purtând și acum cicatricele crizei financiare din 2008, şi „provocarea tehnologică”, sintagma care acoperă o gamă largă de factori care au potenţialul de a schimba din rădăcini modul de face afaceri cu asigurări.

În căutarea surselor de creştere

Economia mondială încă se luptă să-şi revină de pe urma crizei financiare din 2008, fără a găsi soluţiile unei recuperări complete. Mai mult, persistenţa dificultăţilor şi a sentimentului de insecuritate financiară a determinat şi evoluții „surpriză” în plan politic. Este suficient să amintim fenomene ca BREXIT, revigorarea unui adevărat val de populism, complicaţiile politice create de criza refugiaţilor şi chiar rezultatul alegerilor americane, în ultimă instanţă o reacţie şi el la lipsa de eficacitate a mediului politic actual. Prin însăşi natura lor, asigurările sunt un domeniu sensibil atât la starea generală a economiei, cât şi la sentimentul general de încredere.

Ca atare, fenomenele manifestate în economia mondială în acest an s-au repercutat direct şi asupra sectorului asigurărilor, atât în termenii perspectivelor de creştere, cât şi în ceea ce priveşte stabilitatea financiară. În asigurările generale, creşterea volumului de afaceri are loc, în mare măsură, în linie cu creşterea economică generală, chiar dacă timpul de răspuns al industriei la schimbările din economie este de circa jumătate de an. În condițiile actuale însă, analiştii se așteaptă la o creştere stimulată mai degrabă de preţul asigurării, decât de o posibilă creştere a cererii, concretizată în extinderea dimensiunii portofoliului (Jon HOCKING, Morgan Stanley).

Totuşi, nici această cale nu oferă posibilităţi foarte generoase în condiţiile în care, cel puţin pe segmentul corporate, presiunea asupra preţurilor s-a menţinut la un nivel ridicat. Absenţa, în ultimii ani, a unor catastrofe naturale majore – care ar fi putut determina o creştere a cotaţiilor –, suprapusă existenţei unui exces de capital, a menţinut piaţa mondială a re/asigurărilor Property & Casualty într-o prelungită secvenţă „soft”.

În asigurările de viaţă, presiunea se manifestă mai ales în condiţiile în care imensa majoritate a produselor de asigurări de viaţă au o componentă majoră de economisire a cărei atractivitate depinde de randamentul investiţional. Mediul economic caracterizat la nivel mondial de o rată foarte scăzută a dobânzii face extrem de dificilă structurarea unei oferte de produse interesante din acest punct de vedere. Mai mult, din perspectiva asigurătorilor, produsele cu randament garantat – cele mai atractive pentru consumatorii care au parcurs lecţia dură a volatilităţii produse de criza financiară –, au devenit din ce în ce mai greu sustenabile şi, ca atare, un capitol de portofoliu a cărui greutate trebuie diminuată pentru a nu pune în pericol echilibrul financiar. Nu este de mirare, în aceste condiţii, că multe dintre grupurile mari de asigurări din Europa au raportat pe primele trimestre ale anului 2016 rezultate care arată o retragere treptată de pe acest segment, cu impact negativ asupra volumului total de prime subscrise, dar cu beneficiul prezervării în limite acceptabile a nivelului de profitabilitate.

Implementarea Solvency II a pus dificultăţi suplimentare în faţa asigurătorilor europeni în căutare de plasamente alternative, după modelul urmat de companiile americane care au început să părăsească din ce în ce mai mult teritoriul plasamentelor în obligațiuni de stat, migrând către plasamente în real estate şi infrastructură. În Europa însă, o astfel de schimbare este mai greu de făcut, Solvency II determinând costuri de capital mai înalte pentru anumite categorii de active care oferă randamente mai ridicate. Ca atare, competiţia pentru relativ puţinele categorii de active care combină costuri de capital rezonabile cu randamente superioare devine din ce în ce mai dură.

Puşi în faţa unor oportunităţi de creştere a afacerii mai mult decât limitate, jucătorii puternici ai pieţei globale a asigurărilor au căutat o cale alternativă, fie orientându-se către pieţele emergente – cu o saturaţie a asigurărilor extrem de redusă, oferind deci spaţiu de creştere – , fie alegând calea achiziţiilor.

  • Intrarea în pieţele emergente prin operațiuni greenfield, tentantă în condiţiile în care analiştii globali se aşteaptă la un ritm de creştere dublu în raport cu pieţele mature din Vestul Europei sau din America de Nord, s-a dovedit a fi o operaţiune scumpă. O dificultate în plus pentru asigurătorii de viaţă constă în caracterul destul de primitiv al pieţelor financiare locale, care limitează oportunităţile investiţionale. Companii de talia AXA, PRUDENTIAL sau ManuLife nu s-au lăsat intimidate de aceste limitări, investind masiv pe pieţele asiatice, dar rezultatele obţinute au fost, în general, sub aşteptări, repetând într-o anumită măsură experienţa Europei Centrale şi de Est, ale cărei pieţe n-au produs boom-ul aşteptat iniţial, în anii ’90, după liberalizarea acestor economii.
  • Achiziţiile – ca alternativă de „cumpărare” a creşterii –, au fost foarte numeroase pe parcursul anului 2016,sectorul asigurărilor înregistrând, potrivit Dealogic, circa 700 operaţiuni M&A, în valoare totală de peste 114 miliarde USD. Printre operaţiunile de cea mai mare anvergură se numără cumpărarea CHUBB de către ACE, a HCC de către Tokio Marine, precum şi numeroase operaţiuni prin care capitalul chinez şi japonez au pătruns pe piaţa europeană sau pe cea americană. Deşi creşterea în dimensiuni este departe de a reprezenta „soluţia tuturor problemelor”, este de aşteptat ca trendul să continue şi în anul viitor. La o scară mai mică, şi în unele cazuri dictate de nevoia unei mai eficiente structurări a business-ului, fuziunile şi achiziţiile au fost prezente în număr mare şi în regiunea ECE, prefigurându-se de asemenea ca o tendinţă şi pentru anul 2017.
  • Retragerile strategice constituie, de asemenea, un fenomen demn de remarcat. Nu puţine sunt grupurile a căror strategie pentru perioada următoare prevede retragerea din pieţele pe care le consideră neprofitabile, „neintereante” sau de-a dreptul prea periculoase pentru business-ul lor. Cel mai recent anunţ de acest tip a venit din partea grupului italian GENERALI, care va părăsi 13-15 pieţe unde subsidiarele sale nu deţin o poziţie suficient de bună din punct de vedere al profitabilităţii. Monitorizarea activităţii companiilor mici sau neprofitabile este extrem de dificilă şi prea costisitoare, au explicat oficialii grupului, aratând că pieţele vizate de acest proces generează mai puţin de 5% din subscrierile grupului şi sub 1% din profit. Volumul economiei realizate în urma restructurii este evaluat la circa 1 miliard euro.

În aceeaşi notă, AIG a anunţat retragerea din pieţele ECE, Turcia şi America Latină, majoritatea portofoliilor deţinute de grupul american în aceste ţări fiind preluată de grupul canadian de la FAIRFAX. În sfârşit, nu este de ignorat situaţia creată în Ucraina, țară în care dificultăţile economice şi instabilitatea politică au determinat un adevărat exod al capitalului străin din industria asigurărilor, modificând complet configuraţia pieţei.

Furtuna tehnologică

Fără doar și poate, mediul economic în care evoluează este departe de a fi unul permisiv sau stimulant pentru re/asigurători, însă gestionarea chestiunilor legate de subscriere sau investiţii este una dintre abilităţile lor de bază. Valul de schimbări produse de progresul accelerat al tehnologiei, în special de digitalizare, se poate dovedi însă mult mai greu de gestionat. În fapt, re/asigurării au fost printre pionierii utilizării tehnologiei informaţiilor în deceniile ’70 şi ’80. Acest pionierat se află la originea „întârzierii” cu care industria asigurărilor, per ansamblu, a aderat la tehnologiile digitale, „moştenirea” tehnologică a deceniilor trecute fiind greu de transferat şi acordat cu platformele digitale de ultimă generaţie.

Ca atare, pe termen scurt, mulţi asigurători cu tradiţie ar putea fi dezavantajaţi din acest punct de vedere în competiţia cu o serie de start-up-uri care pleacă de la bun început cu cele mai moderne dotări tehnice. Pe termen lung, provocarea va fi însă mult mai dură, noile tehnologii impunând nu numai modernizarea logistică, cu toate costurile aferente, ci şi o profundă schimbare în însăşi filozofia de funcţionare a afacerilor cu asigurări şi adoptarea unor abordări complet noi faţă de structurarea business-ului şi relaţia cu clienţii. În asigurările generale ne aşteptăm la o schimbare fundamentală a modelului de afaceri, afirmă Jon HOCKING, analist la Morgan Stanley, citat de Financial Times. El susţine că utilizarea volumelor mari de date, capacitată de tehnologiile informatice de ultima oră, este pe cale de a deveni un instrument de lucru folosit pe o scară comparabilă cu vechile metode actuariale. Totodată, tehnologiile IoT (Internet of Things) oferă asigurătorilor şansa de a-şi asuma un rol activ în limitarea riscurilor, în timp real. Aceasta este o reală oportunitate pentru companiile mari, dar poate conduce şi la o restrângere a sectorului în sine, în condiţiile în care companiile care nu reuşesc să se alăture foarte repede acestui trend vor suferi pierderi dramatice.

În rezumat, s-ar putea spune că dezvoltarea masivă a tehnologiilor digitale reprezintă pentru industria asigurărilor, în măsură aproape egală, o oportunitate şi un risc. Optimiştii văd în digitalizarea masivă şansa de a dezvolta o interacţiune mult mai strânsă cu clienţii, de a creşte accesibilitatea „de la distanţă” a produselor lor, de a adauga servicii purtătoare de valoare celor deja existente, de a optimiza atât costurile proprii, cât şi pe cele suportate de clienţi profitând de posibilitatea de analiza volume mari de date ce pot defini cu mult mai multă precizie profilul de risc al fiecărui asigurat în parte. Scepticii nu se feresc să privească şi partea goală a paharului, menţionând dificultăţile de implementare sau de înlocuire a vechilor sisteme de date, costurile ridicate ale acestor operaţiuni şi, nu mai puţin important, dificultăţile ce ţin de adevărata „revoluţie” ce va trebui întreprinsă în sfera culturii organizaţionale şi în modul de operare al companiilor odată cu implementarea noilor tehnologii ca platformă de lucru.

La limită, se vorbeşte despre o posibilă „criză a talentelor” în domeniu, mergând până la cele mai înalte niveluri ale schemelor ierarhice. Digitalizarea pe scară extinsă, prezentă în fapt în toate sectoarele economice, va aduce nu numai schimbarea modului de operare pe liniile de business existente, ci şi dezvoltarea unor noi direcţii de afacere. Într-o lume pusă în mişcare aproape integral de computere şi interconectată la nivel global, riscul cibernetic nu mai poate fi ignorat la niciun nivel, devenind astfel, un segment de afaceri consistent şi o sursă de creştere cu posibilităţi aproape nelimitate. Dacă beneficiile sunt lesne de intuit, lista provocărilor pare ceva mai greu de alcătuit, în primul rând din cauza complexităţii mereu în creştere a domeniului. Ca atare, o importantă parte a efortului de dezvoltare a acestei linii de afaceri constă în definirea răspunderilor, elaborarea unei terminologii contractuale clare etc.

În aceste condiţii, nu este de mirare că în timp ce unii operatori, ca ALLIANZ sau HISCOX, întreprind deja demersuri susţinute pentru a dezvolta această linie de business, alţi asigurători privesc încă cu precauţie ideea de a se expune unui risc pe care nu îl înţeleg pe de-a-ntregul. Pentru moment, asigurările pentru riscuri „cyber” sunt un domeniu sensibil mai dezvoltat în piaţa americană, dar introducerea noilor reguli de protecţie a datelor personale în UE, în 2018, va stimula cu siguranță acest segment de piaţă şi pe continentul european.

Ce vor consumatorii?

Viitorul business-ului cu asigurări este legat în mare măsură de modul în care tehnologia va schimba însuşi modul de trai al oamenilor: un noian de obiecte au devenit, sau sunt pe cale de a deveni, în scurt timp, surse de informaţii în timp real, câştigându-şi un loc în relaţia dintre asigurători şi asiguraţi. Aceleaşi obiecte au însă şi capacitatea de a schimba comportamentul consumatorilor: mai repede, mai simplu, accesibil oriunde – sunt aşteptări deja prezente în rândul consumatorilor tineri şi vor defini nu peste mult timp aşteptările obişnuite ale oricărui consumator. Nu puţini sunt cei care se aşteaptă deja să beneficieze în relaţia cu asigurătorul de un confort şi un nivel de asistenţă personală similar celor mai bune experienţe din domeniul hotelier, de exemplu.

În avalanşa de informaţii furnizate de miliardele de „obiecte inteligente” sau de frenezia comunicării online, pe platformele social media, asigurătorii va trebui să fie capabili să discearnă, să aleagă şi să monitorizeze informaţiile utile, interpretând în timp real un complex de date fără precedent. Pe de altă parte, va trebui să acceadă la capacitatea de a-şi „întâlni” clienţii în toate aceste medii, simultan bombardate de informaţii din partea unei armate de furnizori de diverse servicii. Ca atare, este de aşteptat ca rolul furnizorilor de servicii specializate – de la analiza şi creaţia de software dedicat, până la consultanţa în comunicare –, să devină unul esenţial pentru succesul afacerii.

Se poate spune că marea provocare pentru anii următori pentru companiile de asigurări va fi mai degrabă crearea de strategii, modele de afaceri și inițiative tactice pentru a trăi în era mobil digitală, decât de a se crampona, încercând să le perfecţioneze, de metodele și tehnologiile clasice.

Ca orice torent, progresul tehnologic în asigurări nu poate fi nici oprit, nici evitat. Singura şansă pentru viitor este să învăţam să navigăm pe undele lui.

 

Acest articol este proprietatea Media XPRIMM si este protejat de legea drepturilor de autor.
In lipsa unui acord scris din partea Media XPRIMM, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol. Este necesara precizarea sursei si inserarea in mod vizibil a linkului articolului (Un torent în formare).

Comenteaza articolul

Nume*
Comentariu*
Pentru a valida comentariul, va rugam introduceti textul din imagine:

Ora de Risc

Bunurile sau viata? Ce isi asigura romanii?

Paul SWOBODA - Presedinte al Directoratului GRAWE Romania

Adina MANDOIU - Director de Marketing, PR si Comunicare, GRAWE Romania

Sergiu COSTACHE - Revista PRIMM Asigurari & Pensii

Revista PRIMM este realizata
cu sprijinul urmatoarelor companii
carora le multumim!